< Întrebare biblică din Iona

Î: În Iona 1, ce știm despre Iona?

R: Iona este menționat și în 2 Regi 14:25. Iona era din Gat-Hefer, care se afla de fapt foarte aproape de Nazaret, în Galileea. Au existat doi ani în care asirienii nu au purtat război (aproximativ 758-757 î.Hr.), și se presupune că Iona a venit atunci. 2 Regi 14:25 îl plasează pe Iona cam în această perioadă, în timpul domniei regilor asirieni Așur-dan al III-lea (aproximativ 772-754 î.Hr.) și Așur-nirari al V-lea (aproximativ 754-746 î.Hr.).

Î: Ce lecții putem învăța din cartea lui Iona?

R: Iona ne învață cel puțin trei lecții simultan. Pe scurt, acestea sunt:

1. Dumnezeu dorește ascultare deplină, nu ascultare parțială. Nimeni, nici măcar un profet adevărat, nu este scutit de obligația de a continua să meargă înainte în ascultare.

2. Poți fugi de Dumnezeu, dar nu te poți ascunde. Voia lui Dumnezeu nu este niciodată zădărnicită.

3. Dumnezeu îi iubește pe cei pierduți, chiar și pe cei răi. Ar trebui să-i iubim și noi.

Î: Care sunt diferitele moduri în care se poate citi cartea lui Iona?

R: Cartea lui Iona este o carte fascinantă care poate fi citită pe șapte niveluri diferite. Iona ne arată că niciodată nu ești prea matur ca să încetezi să-ți păzești credința. Iată diferitele niveluri de interpretare a cărții lui Iona.

1) O poveste despre puterea lui Dumnezeu pe care chiar și un copil o poate înțelege

2) Așa-numiții „erudiți” liberali au considerat-o pur și simplu o poveste de balenă, o poveste care a fost complet spulberată.

3) Dar există dovezi istorice că asirienii, un popor crud și războinic, au renunțat în mod misterios la război, cel puțin pentru câțiva ani, între 758 și 757 î.Hr.

4) În cartea lui Iona se găsesc aluzii la răscumpărarea lui Hristos, precum și la moartea și învierea lui Isus.

5) Se poate interpreta ca un mesaj conform căruia poți fugi de Dumnezeu, dar nu te poți ascunde.

6) Dar putem citi Cartea lui Iona ca pe povestea noastră, a ceea ce am fost într-o măsură mai mare sau mai mică și a ceea ce am putea deveni, dacă nu suntem atenți.

7) În cele din urmă, sugerez că Iona este o carte din care putem învăța despre „ieșiri”. Dacă ne aflăm pe o cale similară cu cea a lui Iona – fie o cale a neascultării, fie una a ascultării parțiale –, putem vedea și învăța de la Iona cum să ieșim de pe acea cale greșită și să ne îndreptăm spre o cale a ascultării din toată inima.

John Hannah a spus: „Viața lui Iona a fost o serie de surprize și frustrări fără legătură între ele. El fuge de Dumnezeu și rămâne prins în capcană. Acceptă inevitabilitatea pierzării și este mântuit. I se oferă o a doua șansă și are un succes jenant de mare. La finalul cărții, el este lăsat să contemple propria sa lipsă de compasiune și profunzimea compasiunii lui Dumnezeu.”

Î: De ce apare Iona în Biblie?

R: Cartea lui Iona este fascinantă, cu cel puțin trei teme principale care se împletesc între ele.

Compasiunea lui Dumnezeu față de toți: Dumnezeu nu i-a iubit doar pe evrei. El i-a iubit și pe neamuri și chiar pe cei răi.

Ascultarea: Iona a fost neascultător doar într-un singur aspect, dar Dumnezeu dorește ascultare deplină. Dacă crezi că merită să-L nesocotești pe Dumnezeu, asigură-te că poți suporta consecințele.

Iubirea noastră: Nu ar trebui să căutăm doar cunoașterea lui Dumnezeu și sfințenia Lui, ci și inima Lui. Viețile noastre ar trebui să fie caracterizate mai întâi de iubirea noastră pentru Dumnezeu, iar apoi de iubirea noastră pentru ceilalți, chiar și pentru oameni atât de răi precum ninivenii.

Î: Care sunt asemănările dintre cartea lui Iona și Psalmi?

R: Se pare că Iona cunoștea bine Psalmii. Iată asemănările.

Î: În Iona 1, această carte este ficțională din cauza elementelor sale fantastice?

R: Nu. Criticii care susțin acest lucru nu menționează, de obicei, niciun element specific de fantezie, așa că este greu să răspundem la o obiecție atât de vagă. Iată câteva dintre argumentele pe care le-ar putea avea în vedere, împreună cu răspunsurile la acestea.

Înghițit de un pește uriaș: Deși acesta ar fi putut fi un pește creat în mod miraculos, nu există niciun motiv pentru a pretinde că ar fi fost așa. Au existat numeroase alte cazuri în care oameni au fost înghițiți de un pește uriaș (numit „pește evreu”), au fost vomați și au supraviețuit pentru a povesti despre asta. Vezi discuția despre Iona 1:17 pentru mai multe informații în acest sens.

Călătoria spre Tarsis: Tarsis (Tartessus) din Spania a fost fondat de fenicieni în jurul secolului al IX-lea sau al X-lea î.Hr., așa că nu este nicio problemă să încerci să călătorești spre Tarsis, întrucât acesta exista deja de un secol sau două înainte de Iona.

Marea furtună: Partea estică a Mării Mediterane este adesea afectată de furtuni violente și bruște. O altă furtună despre care puteți citi este documentată în Faptele Apostolilor 27:13-38.

Existența Ninivei: Potrivit arheologilor, Ninive a existat încă din anul 5000 î.Hr. Ninive a fost menționată în tăblițele cuneiforme ale regelui Gudea (aproximativ 2200 î.Hr.) și ale lui Hammurapi (c. 1700 î.Hr.). Prin urmare, este de așteptat ca Ninive să fi fost suficient de importantă în vremurile străvechi pentru a fi menționată în Geneza 10:11.

Dimensiunea Ninivei: Ninive era un oraș mare încă dinaintea epocii lui Iona, așa că nu există nicio problemă aici. Calah era un oraș cu o suprafață mai mică de jumătate din cea a Ninivei și avea 69.574 de locuitori în anul 879 î.Hr.

Regele din Ninive: Ninive nu a fost capitala Asiriei decât în timpul regelui Sennacherib (705-681 î.Hr.), adică la scurt timp după epoca lui Iona. Cu toate acestea, Așurnasirpal al II-lea (884/883-859 î.Hr.) și Salmanasar al III-lea (859-824 î.Hr.) se numărau printre regii care au locuit o parte din timp în Ninive. Ninive a fost una dintre reședințele regale începând cu anul 1100 î.Hr.

Regele Ninivei vs. Asiria: Imperiul se numea Asiria, nu Ninive, dar nu era neobișnuit ca regele unei națiuni să fie numit regele locului în care locuia. De exemplu, Ahab este numit rege al Samariei (nu al Israelului) în 1 Regi 21:1, Ahazia este, de asemenea, numit rege al Samariei (nu al Israelului) în 2 Regi 1:3, iar Ben-Hadad este numit rege al Damascului (nu al Aramului/Siriei) în 1 Regi 15:18 și 2 Cronici 16:2.

Planta de dovleac cu creștere rapidă: Este adevărat că aceasta a fost probabil o plantă miraculoasă. Planta cu cea mai rapidă creștere din natură este bambusul, care poate crește până la 91 cm (36 inci) pe zi.

Vântul de est: Nu este nimic fantastic în faptul că un vânt de est coboară de pe munți.

Așa cum rezumă Walter Kaiser în „Hard Sayings of the Bible”, p. 332-333: „Astfel, obiecțiile aduse cărții se reduc la următorul lucru: conține prea multe minuni!”

Î: În Iona 1:1-3, nu se spune nicăieri că Iona I-a spus lui Dumnezeu „nu” cu cuvintele. Cum poate o persoană să fie sfidătoare prin fapte fără a folosi cuvinte?

R: O persoană nu trebuie să spună nimic; ea poate pur și simplu să facă lucruri contrare voinței lui Dumnezeu și să continue să le facă. Indiferent dacă sfidarea este zgomotoasă sau tăcută, ea rămâne tot sfidare.

Î: În Iona 1:2, de ce anume a spus Dumnezeu că voia ca Iona să predice împotriva acelui popor? Care credeți că sunt cele trei motive care stau la baza acestui motiv?

R: Biblia afirmă că motivul a fost faptul că răutatea lor a ajuns înaintea lui Dumnezeu. Există trei moduri de a interpreta această observație.

1) Unii ar putea auzi predicile lui Iona, s-ar pocăi și ar continua să-L urmeze pe Dumnezeu după aceea.

2) Alți niniveni ar auzi clar că Dumnezeu era nemulțumit de răutatea lor și ar avea mai multe motive pentru a fi judecați, deoarece fuseseră avertizați.

3) Alți ne-asirieni ar auzi și ar vedea că distrugerea asirienilor, practic invincibili, a fost opera lui Dumnezeu.

În general, atunci când Dumnezeu avertizează o persoană sau un popor, acest lucru este un lucru bun dacă aceștia se pocăiesc. Dar este o nenorocire pentru ei dacă aud avertismentul și nu-l ascultă. Vezi Ieremia 42, în special 42:19-22, pentru mai multe detalii despre acest concept.

Î: În Iona 1:3, spre care Tarsis fugea Iona?

R: Există trei orașe numite Tarsis, ceea ce oferă trei posibilități.

Puțin probabil: Tarsis (Tarsus) din Asia Mică: acesta era un oraș portuar de dimensiuni medii, situat la aproximativ zece mile (16 kilometri) de Marea Mediterană. Secole mai târziu, apostolul Pavel a venit de aici. Nu ar avea sens ca Iona să călătorească spre sud pentru a lua o corabie către acest oraș situat în interiorul continentului, când ar fi putut pur și simplu să meargă pe jos până acolo.

Cel mai probabil: Tarsis (Tartessus) din Spania: Aceasta este locația cea mai probabilă. Tarsis, menționat în Herodot 4:152, se afla probabil la vest de Gibraltar, în Spania sau Portugalia de astăzi. Era cel mai vestic oraș civilizat din acea vreme, cu excepția civilizației olmece din Mexic. Tarsis a fost fondat de fenicieni în secolul al IX-lea sau al X-lea î.Hr. Acesta era Tarsisul spre care fugea Iona. Aurul, argintul și cuprul extrase de acolo fac din această zonă una dintre cele mai bogate regiuni miniere din Mediterana de astăzi. Aceasta ar fi fost cea mai îndepărtată distanță de Ninive pe care Iona ar fi putut-o parcurge în mod rezonabil.

Puțin probabil: Tarsisul din Sardinia: Cuvântul fenician „Tarsis” provine din cuvântul akkadian care înseamnă „a topi” sau „a fi topit”. În secolul al IX-lea î.Hr., fenicienii au cucerit un oraș de topire a metalelor din Sardinia, pe care l-au numit tot Tarsis. Știm acest lucru datorită inscripției de pe piatra de la Nora. Cu toate acestea, în afară de nume, nu există niciun alt motiv pentru a lega acest oraș de Iona. Nu era la fel de renumit ca Tarsisul din Spania, deși acesta din urmă era probabil Tarsisul care îi furniza argint regelui Solomon în vremuri mai vechi.

Î: În Iona 1:3, Iona a găsit o „ușă deschisă” sub forma unei corăbii pe care putea să navigheze. Dar cine i-a oferit această ușă deschisă? Când întâlnim o ușă deschisă, cum știm dacă a fost Dumnezeu sau Satana cel care ne-a oferit-o?

R: Așa cum Satana i-a oferit lui Isus o „ușă deschisă” pentru o cale mai ușoară de a deveni stăpânul lumii, tot așa Satana ne poate pune în cale uși deschise pentru a încerca să scăpăm de ascultarea față de Dumnezeu. Când vezi o ușă deschisă, nu trece neapărat prin ea. Mai întâi verifică Scriptura și apoi întreabă-L pe Dumnezeu dacă asta este ceea ce El vrea să faci.

Î: În Iona 1:3, de ce a încercat Iona să fugă de Dumnezeu?

R: Scriptura nu spune, dar putem specula. Iona credea în Dumnezeu, dorea să-L venereze și să-L slujească și, fără îndoială, dorea să-L asculte în general. Cu toate acestea, Iona nu a vrut să-L asculte pe Dumnezeu în acest aspect specific; Iona ne oferă o idee despre motivul său în Iona 4:2.

Iona nu se îndoia de puterea, cunoașterea sau iubirea lui Dumnezeu. Mai degrabă, Iona nu-i iubea pe asirienii cruzi, iar Dumnezeu îi iubea. Lui Iona nu-i plăcea această trăsătură a lui Dumnezeu, faptul că El îi iubea în continuare pe cei cruzi și răi. Curios, nu-l putem scuza pe Iona spunând că nu cunoștea toate faptele sau că nu știa suficient despre Dumnezeu.

Mai degrabă, Iona a ales să urască cruzimea asirienilor și, în cunoștință de cauză, a ignorat faptul că Dumnezeu îi iubea. Astăzi, dacă există ceva la Dumnezeu care nu-ți place, este în regulă să fii sincer cu privire la neajunsul tău. Totuși, amintește-ți că tu ești cel care trebuie să se schimbe, iar toți cei care trăiesc în Cer vor fi schimbați, și nu are rost să fugi de sfințirea ta definitivă.

Î: În Iona 1:3,10, de ce s-a dus Iona la Ioppa (actualul Jaffa, parte a orașului Tel Aviv)? De ce nu i-a păsat dacă păstra secretul motivului?

R: Deși existau multe porturi feniciene în Libanul de astăzi și pe coasta Siriei, pe coasta Israelului nu exista aproape niciun loc, în afară de Ioppa, care să fie potrivit pentru un port, până când romanii au construit un port artificial la Cezareea, cu secole mai târziu. Iona nu ar fi avut nevoie să se deplaseze la Ioppa pentru o călătorie pe uscat, dar acesta era cel mai apropiat port pentru o călătorie pe mare.

Î: În Iona 1:3-10, Iona probabil și-a dat seama că, dacă se îndepărta suficient de mult în direcția opusă, ar fi fost mai eficient ca Dumnezeu să folosească pe altcineva în locul lui. Ne gândim vreodată în acest fel?

R: Este mult prea ușor să credem că Dumnezeu are aceleași limitări și aceleași modalități de a lucra ca și noi. Dar Isaia 55:8-11 spune că gândurile și căile lui Dumnezeu nu sunt ca ale noastre. Cuvântul Său va împlini ceea ce El a intenționat pentru el.

Î: În Iona 1:3-10, foarte puțini oameni din vremea Vechiului Testament aveau Duhul lui Dumnezeu care să le permită să profețească, dar, din moment ce Iona îl avea, cum a putut chiar și el să fie neascultător și să-I întoarcă spatele lui Dumnezeu?

R: Întreabă-l pe Balaam. Dacă Dumnezeu îți dă un dar special, oricare ar fi acesta, obligația ta de a asculta poruncile Lui nu este cu nimic mai mică. Nevoia ta de vigilență, de a te examina pe tine însuți pentru a vedea dacă încă umbli în Domnul, nu ți-a fost îndepărtată mai mult decât i-a fost îndepărtată lui Pavel și cititorilor săi inițiali în 2 Corinteni 13:5-6.

Î: În Iona 1:3-10, oare astăzi considerăm uneori voia lui Dumnezeu pentru noi ca pe un bufet suedez cu multe feluri de mâncare, din care alegem doar ce ne place?

R: Un bufet suedez este un banchet cu mai multe opțiuni de mâncare decât poate mânca o singură persoană. Așadar, o persoană ia puțin din ceea ce preferă și nimic din ceea ce nu-i place. Vrei mai mult desert, mai multă carne sau mai mult din fructul tău preferat? Alegerea depinde în totalitate de tine. Dar a-L sluji pe Dumnezeu în mod eficient seamănă mai mult cu a fi în armată, unde mănânci tot ce ți se dă.

Uneori, oamenii vor să-L slujească pe Dumnezeu „în felul lor special”. De ce să nu-L slujim mai degrabă pe Dumnezeu în felul Său? Acum, modul de a-L sluji pe Dumnezeu nu este identic pentru toată lumea, deoarece avem daruri spirituale diferite. Dar ceea ce este comun tuturor celor care slujesc în felul lui Dumnezeu este ascultarea față de ceea ce dorește El, nu față de ceea ce dorim noi. Uneori ne dorim să desfășurăm slujiri evlavioase, dar prioritățile noastre în viață nu sunt prioritățile lui Dumnezeu. Roagă-te ca Dumnezeu să-ți arate prioritățile Sale pentru viața ta și angajează-te să urmezi prioritățile lui Dumnezeu în locul celor proprii.

Î: În Iona 1:4-7, având în vedere că Dumnezeu nu vrea să urmăm superstițiile sau norocul, de ce a funcționat tragerea la sorți pentru marinari? În general, este oare tragerea la sorți un lucru bun?

R: Tragerea la sorți nu este neapărat un mijloc bun pentru a afla informații. În general, atunci când necredincioșii fac ceva în Biblie, chiar și atunci când Dumnezeu binecuvântează eforturile lor [posibil] greșite, aceasta nu reprezintă o încurajare pentru credincioși să procedeze la fel.

În Biblie, și credincioșii trag uneori la sorți. De exemplu, apostolii au tras la sorți, iar acest lucru a fost consemnat, fără a fi nici aprobat, nici criticat, în Faptele Apostolilor 1:24-26.

Î: În Iona 1:5, care era scopul principal al călătoriei? De ce ar fi aruncat încărcătura în mare?

R: Navele mari puteau transporta câțiva pasageri, dar scopul principal al traficului maritim intens din Marea Mediterană era încărcătura. Când aruncau peste bord mărfurile destinate vânzării la destinație, ei renunțau, de fapt, la scopul principal al călătoriei. Din punct de vedere financiar, acest lucru ar fi dezastruos pentru proprietar. Aruncarea încărcăturii ar ușura nava, ceea ce ar face-o să plutească mai sus pe apă, oferindu-le o marjă de siguranță mai mare în cazul în care nava ar începe să se umple cu apă. De asemenea, ar reduce ușor șansa ca nava să fie lovită de stânci subacvatice.

Î: În Iona 1:6, cum se face că acest profet dormea aici?

R: Se pare că Iona nu era prea îngrijorat de faptul că se abătea de la voia lui Dumnezeu. Iona dormea adânc în cel puțin trei sensuri.

Fizic: Fie Iona era atât de epuizat fizic încât a adormit în timpul acestei furtuni puternice, fie Dumnezeu i-a dăruit un somn adânc pentru a se odihni, deoarece acesta urma să fie cel mai odihnitor somn pe care îl va avea pentru o vreme.

Spiritual: Iona era un credincios a cărui voință se afla într-o rebeliune deschisă împotriva lui Dumnezeu. Efeseni 5:14 vorbește, de asemenea, despre importanța ca credincioșii să nu fie adormiți spiritual.

Inteligențial: Dacă Dumnezeu îți poruncește direct să faci ceva, orice copil care Îl urmează pe Dumnezeu știe că Dumnezeu este capabil să te oprească dacă nu te supui. Poate că Iona a crezut că Dumnezeu îl va ignora pur și simplu dacă „ieșea din raza de acțiune” a Ninivei.

Î: În Iona 1:6, era căpitanul ostil față de Dumnezeul cel Adevărat? Din moment ce căpitanul aparent nu credea în Singurul Dumnezeu Adevărat, de ce ar fi vrut căpitanul ca Iona să se roage Dumnezeului său? Au unii oameni din zilele noastre această atitudine?

R: Credințele multor oameni sunt „eclectice”. Căpitanul s-a gândit că nu ar strica și că ar putea ajuta. Unii oameni nu-L resping pe Dumnezeu în mod categoric, ci doresc pur și simplu să-L adauge pe singurul Dumnezeu Adevărat alături de celelalte zeități ale lor. Mulți dintre primii creștini au fost uciși, nu pentru că se închinau lui Dumnezeu, ci pentru că refuzau să se închine altcuiva în afară de Dumnezeu.

Î: În Iona 1:7, în ce fel este această situație asemănătoare cu cea a magilor din Matei 2:1-3?

R: Dumnezeu poate folosi orice mijloc pentru ca necredincioșii să afle informații. De exemplu, faptul că magii au urmat steaua nu înseamnă că creștinii ar trebui să se uite la stele pentru a-L găsi pe Mesia.

Dumnezeu nu a spus niciodată că ar fi limitat la folosirea doar a mijloacelor bune pentru a-i atrage pe oameni la Sine. Uneori, Dumnezeu folosește mijloace cu adevărat rele, cum ar fi armata babiloniană (Habacuc 1:6, 13). Dumnezeu poate folosi boala, oamenii răi și chiar păcatul neintenționat (așa cum s-a întâmplat cu magii) pentru a-i atrage pe oameni la Sine.

Cel mai ciudat lucru dintre toate este că Dumnezeu a folosit păcatul deliberat și voit al credincioșilor pentru a-i salva pe aceiași credincioși. Puteți citi totul despre acest lucru în povestea lui Iosif și a fraților săi, în Geneza 37 și 50, și mai ales în Geneza 50:20. De fapt, Dumnezeu poate face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine (Romani 8:28) și pentru scopurile Sale (Efeseni 1:11).

În concluzie, la fel cum faptul că Dumnezeu a folosit răpirea lui Iosif pentru scopurile Sale nu justifică răpirea, nici faptul că Dumnezeu folosește astrologia pentru scopurile Sale nu justifică astrologia.

Î: În Iona 1:8, ce înseamnă „cu ce te ocupi / care este meseria ta”?

R: Ar putea însemna „cu ce te ocupi (ca meserie)”, sau ar putea însemna „ce faci (pe această corabie)”.

Î: În Iona 1:8-10, de ce s-ar fi temut ei când Iona a spus că se închina Celui care a făcut marea și pământul? Oricum, ei nu se închinau Singurului Dumnezeu Adevărat.

R: Ei nu credeau în Singurul Dumnezeu Adevărat, dar se pare că nici nu-L excludeau. Păgânii aveau tendința de a accepta noi zeități, iar dacă se susținea că El a creat marea, atunci acel Dumnezeu ar fi fost unul de care trebuia să se țină seama în aceste circumstanțe. Unii oameni sunt așa și astăzi. Ei nu acceptă Singurul Dumnezeu Adevărat, dar nici nu-L exclud. Le place să rămână neutri.

Î: În Iona 1:11-15, au avut dreptate oamenii să-l arunce pe Iona peste bord, spre ceea ce părea a fi o moarte sigură?

R: În mod normal, nu. Dar erau disperați, iar când Iona le-a spus să o facă, au făcut ceea ce au simțit că trebuie să facă. Ar putea părea dur faptul că Dumnezeu i-a forțat să-l arunce pe Iona peste bord către ceea ce părea a fi o moarte sigură, dar Dumnezeu a folosit acest lucru pentru a aduce viață multor neamuri.

Î: În Iona 1:16, au devenit marinarii credincioși în adevăratul Dumnezeu?

R: Scriptura nu spune în mod explicit. Fie:

a) s-au convertit și l-au venerat doar pe adevăratul Dumnezeu,

b) pur și simplu îl respectau acum foarte mult pe Dumnezeul adevărat și îi aduceau jertfe, continuând totodată să aducă jertfe idolilor lor.

Î: În Iona 1:16, cum au putut marinarii să fie conduși să-L venereze pe Dumnezeul adevărat prin neascultarea lui Iona?

R: Dumnezeu face uneori minuni în moduri ciudate, nu-i așa? Dumnezeu nu numai că poate folosi lucrurile bune pentru a produce lucruri bune, dar Romani 8:28 spune că Dumnezeu lucrează toate lucrurile împreună spre binele celor care Îl iubesc. Efeseni 1:11 merge chiar mai departe, spunând că Dumnezeu lucrează toate lucrurile după sfatul voinței Sale. Chiar și lucrurile pe care Dumnezeu nu le-a dorit, El este totuși suficient de puternic să le folosească ca parte a planului Său.

Î: În Iona 1:16-17, ce se întâmplă când un om evlavios sau o națiune evlavioasă nu mai dorește să facă ceea ce vrea Dumnezeu?

R: Poate varia. Dumnezeu poate alege să acționeze, pentru a-i arăta persoanei cât de importantă este lucrarea ei în Domnul. Sau Dumnezeu poate lua măsuri neplăcute și poate mustra o persoană, astfel încât aceasta să se întoarcă la El. Sau Dumnezeu poate renunța la ea și să nu o mai folosească, ca pe un instrument inutil. Sau Dumnezeu poate face toate cele de mai sus, în ordine, în funcție de răspunsul nostru.

Î: În Iona 1:17-2:1, de ce crezi că Dumnezeu nu face întotdeauna ceea ce este cel mai eficient?

R: Dumnezeu nu are nevoie să se grăbească; El are tot timpul din lume. Dumnezeu nu are nevoie să adune putere; El este deja atotputernic. Dumnezeu nu are nevoie să afle mai multe informații; El știe deja totul. Dumnezeu este interesat de proces, și nu doar de rezultatul final.

Î: În Iona 1:17-2:1, a fost oare peștele cel mare răspunsul la rugăciunea lui Iona?

R: Nu, deoarece Iona se afla deja în interiorul peștelui când a început să se roage, conform Iona 2:1.

Î: În Iona 1:17 și Matei 12:40, cum ar putea fi vorba de o balenă, având în vedere că doar cachalotii au gâtul suficient de larg pentru a înghiți un om întreg, iar cachalotii nu trăiesc în Marea Mediterană?

R: Există patru posibilități.

1. Peștii-evreu sunt diverse specii de biban de mare de dimensiuni mari. Conform Enciclopediei Britannica, vol. 12, 1972, p. 1040, mulți dintre ei ating greutatea de 500 până la 700 de livre și lungimea de 7 până la 12 picioare.

2. Rechinii-balenă (Rhincodon typus) au înghițit oameni care au fost găsiți ulterior în viață în stomacul lor.

3. Casalotii pot înghiți obiecte mari întregi. Unul a înghițit chiar un rechin de 15 picioare. Acest lucru a fost documentat de Frank T. Bullen, în lucrarea „The Cruise of the Cachalot Round the World after Sperm Whales” (1898).

În 1771, Marshall Jenkins a fost înghițit de un cachalot. James Bartley a fost, de asemenea, înghițit de un cachalot în 1891. Numărul din octombrie 1928 al revistei „Princeton Theological Review” arată că unele detalii ale povestirii lui Bartley sunt inexacte, dar faptul că există dovezi de inexactitate în privința unor detalii nu o infirmă. A se vedea „Bible Difficulties and Seeming Contradictions”, p. 95, pentru mai multe informații despre aceste două întâmplări.

Deși cachalotii nu se găsesc în mod normal în Marea Mediterană, aceștia pot înota pe distanțe mari, iar Dumnezeu ar fi putut face ca unul să înoate până în Marea Mediterană. Respingerea de către Asimov a prezenței unui cachalot în Marea Mediterană presupune că nu există un Dumnezeu care să provoace producerea evenimentelor.

4. A fost un pește unic, pregătit special de Dumnezeu pentru acest scop. Totuși, poate că acest lucru nu era necesar, întrucât există alte trei tipuri de pești care nu numai că sunt capabili, teoretic, să înghită un om viu, dar au și făcut-o efectiv.

Au existat și alte relatări despre oameni înghițiți de vii de niște pești uriași și care au supraviețuit pentru a povesti despre asta. Unul dintre ei a fost un marinar de pe coasta Noii Anglii în secolul al XIX-lea. Un caz mai recent a fost relatat în ziarul „The Dallas Morning News” în anii 1970, în Golful Mexic.

Î: În Iona 2, în ce fel ar putea experiența lui Iona să fie asemănătoare cu faptul că Pavel l-a predat pe un frate imoral lui Satana, așa cum se menționează în 1 Corinteni 5:4-5?

R: Pavel l-a predat pe un frate imoral lui Satana ca mijloc de disciplinare. Satana poate fi considerat aici ca un slujitor nevoiat al Dumnezeului Celui Preaînalt. Acest lucru ar fi neplăcut pentru fratele imoral, dar l-ar putea zgudui atât de tare încât să dorească să se pocăiască.

A fi supus disciplinei lui Dumnezeu poate fi ca și cum ai merge la pescuit, cu excepția faptului că tu ești momeala. Scriptura nu menționează dacă Iona a mai vrut vreodată să meargă la pescuit după aceea.

Î: În Iona 2, cum ai împărtăși unui necredincios (sau credincios) rău sau imoral importanța ascultării de Dumnezeu?

R: Marele învățător biblic Chuck Swindoll a remarcat că, dintre oamenii care trăiau în imoralitate și pe care i-a consiliat, mulți dintre ei erau concentrați exclusiv pe plăcerile prezentului. Ai putea dori ca ei să vadă consecințele imediate asupra celor din jur, atât asupra celor care știu, cât și asupra celor care probabil vor afla mai târziu. Roagă-i să se gândească la viitor și la modul în care vor da socoteală pentru asta înaintea lui Dumnezeu. Roagă-i să se gândească la răsplătirile lor în ceruri sau la pierderea acestor răsplăți. Oare o răsplată veșnică în ceruri valorează mai puțin decât plăcerile păcatului pentru o scurtă perioadă, urmate de vinovăție? Dar dacă nu le pasă deloc de aceste lucruri, poate că nu trebuie să-și facă griji pentru răsplătirile din ceruri. Ar trebui, în schimb, să-și facă griji pentru a scăpa de flăcările veșnice ale Lacului de Foc din moartea a doua. Dacă nu le pasă de aceste lucruri veșnice, atunci poate că niciodată nu au avut mântuirea veșnică de la bun început.

Î: În Iona 2, care este un avantaj cheie atunci când ești doborât și întins cu fața la pământ? A existat un moment în viața ta în care ai fost întins cu fața la pământ, iar Dumnezeu a folosit acea situație?

R: Un avantaj esențial este că nu ai unde să te uiți decât în sus. Uneori, Dumnezeu trebuie să-i pună pe oameni cu fața la pământ înainte ca aceștia să-și ridice privirea spre El.

Î: În Iona 2:2, a fost Iona cu adevărat în Iad?

R: Cuvântul ebraic folosit aici este „sheol”, care, în sens mai general, înseamnă „mormânt”, nu „Iad”.

Î: În Iona 2:2, a murit cu adevărat Iona?

R: Nu, nu a murit. Unii creștini, precum J. Vernon McGee, spun că acest lucru indică faptul că Iona a murit cu adevărat în burta acelui pește, iar Dumnezeu l-a înviat din morți. R.A. Torrey, în cartea „Difficulties in the Bible”, paginile 115-116, consideră, de asemenea, că este probabil ca lui Iona să i se fi permis să moară.

Dar Iona nu a murit, pentru că, dacă ar fi murit, unde s-ar fi dus? Dacă Iona s-ar fi dus în paradis, unde se duceau cei drepți, ar fi fost fericit acolo și nu ar fi vrut să plece. Dacă, din vreun motiv, s-ar fi dus în închisoare, unde se duceau cei nedrepți, atunci apa rece și umedă ar fi fost ultima lui grijă. Expresia „coborârea în Șeol” este o metaforă poetică pentru a fi îngropat, în sens literal, în mare. Iona a recunoscut că acest pește urma să fie, literalmente, sicriul lui Iona, dacă Dumnezeu nu l-ar fi salvat. „NIV Study Bible”, p. 1367, prezintă această perspectivă.

Indiferent de asta, toți creștinii sunt de acord că, dacă Dumnezeu ar fi vrut, El l-ar fi putut păstra pe Iona în viață în acel pește, sau Dumnezeu l-ar fi putut lăsa pe Iona să moară și apoi să fie readus la viață în acel pește.

Î: În Iona 2:2-9, cum a putut Iona să se roage atât de elocvent după această experiență traumatică?

R: Pe măsură ce pielea îi era decolorată și digerată, Iona a avut mult timp, fără distrageri externe, să-și analizeze căile și să vorbească cu Dumnezeu. Este mai ușor să compui o rugăciune când viața din jurul tău se descompune. Iona ar fi putut să-și „perfecționeze rugăciunea”. Cu toate acestea, rugăciunea lui Iona ar putea fi atât un răspuns bine gândit, cât și o rugăminte „din adâncul sufletului” — adică din măruntaiele peștelui.

Î: În Iona 2:4, 6, 7-8, ce calitate durabilă avea Iona? Cum putem cultiva această calitate?

R: În ciuda atitudinii negative, a lipsei de iubire și a neascultării lui Iona, acesta avea totuși o credință puternică că Dumnezeu îl va salva și că va vedea din nou templul lui Dumnezeu, cel puțin în Ceruri. Chiar dacă viața lui Iona se stingea, el avea speranța că va vedea din nou templul lui Dumnezeu și că va aduce din nou jertfe Lui.

Î: În Iona 2:6, cum l-a înghițit pământul pe Iona?

R: Imaginează-ți situația dificilă în care se afla Iona, știind că era adânc sub pământ și sub mare. Avea ceea ce ai putea numi un sentiment profund de claustrofobie. Limbajul poetic al lui Iona din 2:5-6 menționează că se afla mai jos decât rădăcinile celor mai înalți munți din mare.

Astăzi, dacă o persoană se simte la cel mai jos nivel, amintește-ți că există un avantaj în a sta întins pe spate: este mai ușor să privești în sus. Un profet care știa mai bine nu se supunea în mod flagrant lui Dumnezeu și fugea. Iona a fost pedepsit aspru, dar timpul a trecut, iar Iona a fost restaurat și folosit din nou de Dumnezeu.

Î: În Iona 2:8, cum renunță oamenii care se agață de idoli la devotamentul Său plin de iubire / pierd ceea ce ar putea fi al lor? Dar cum rămâne cu predestinarea?

R: „Predestinat” este un cuvânt biblic (Romani 8:29; Efeseni 1:11), dar NU înseamnă că Dumnezeu este de vină pentru faptul că cineva nu ajunge în Rai. Oamenii din Iad nu pot spune cu adevărat „Dumnezeu m-a forțat”, „este vina lui Dumnezeu” sau „Dumnezeu nu mi-a dat nicio șansă”. Ei pot spune doar că a fost vina lor și, chiar dacă nu au avut toată cunoașterea pe care ar fi putut-o avea, au respins adevărul care le-a fost dat.

Î: În Iona 2:8, în ce feluri diferite sunt idolii fără valoare?

R: Sunt fără valoare din punct de vedere fizic, spiritual și prin influența lor dăunătoare.

Din punct de vedere fizic, idolii sunt fără valoare; chiar dacă o bucată de lemn este doar arsă, ea servește unui scop mai bun decât un idol.

Din punct de vedere spiritual, ei îndepărtează de adevăratul Dumnezeu.

Idolii sunt, de asemenea, fără valoare din punct de vedere al influenței lor negative. Oamenii care îi venerează și cred în ei devin, la rândul lor, fără valoare din punct de vedere spiritual.

Î: În Iona 2:9-10, crezi că Dumnezeu aștepta cu răbdare ceva aici? Crezi că Dumnezeu așteaptă ceva în viața ta?

R: Dumnezeu nu a dat niciun indiciu că ar face ceva „dacă” Iona ar face ceva. Când Iona și-a arătat regretul pentru faptul că se afla în pântecele peștelui uriaș, Dumnezeu l-a ascultat. Când Iona „și-a reînnoit jurământul” și I-a spus lui Dumnezeu că va îndeplini ceea ce trebuia să facă, următorul lucru pe care ni-l spune Scriptura este că Iona a ieșit din pește pe uscat.

Î: În Iona 3:1-2, Iona nu s-a supus și L-a dezamăgit pe Dumnezeu, aparent într-un mod pe care Dumnezeu l-a considerat grav. Cum ar putea cineva care nu s-a supus lui Dumnezeu în felul acesta să-L slujească vreodată din nou, mai ales spunându-le altora că trebuie să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu?

R: Puterea mesajului nu stătea în ascultarea lui Iona, nici în vreun aspect legat de Iona. Puterea mesajului stătea în Dumnezeu. Iona nu mai putea face nimic în legătură cu neascultarea sa din trecut, pentru care se pocăise deja. Acum era momentul să se ridice și să meargă mai departe, doar că de data aceasta în direcția lui Dumnezeu, nu în a sa.

Iona știa ce înseamnă pocăința și putea să le spună și altora cum să o facă, deși poate cu mai puține greutăți decât cele prin care trecuse el.

Î: În Iona 3:1, ar fi trebuit Iona să aștepte ca Dumnezeu să-l trimită din nou?

R: În general, da, pentru că ar trebui să fim în comunicare constantă cu Dumnezeu și să-I cerem mereu să ne arate dacă nu mergem pe calea cea mai bună. S-ar putea să nu mergem pe o cale greșită, dar s-ar putea, de asemenea, să nu mergem pe calea pe care Dumnezeu vrea să mergem.

Totuși, în cazul lui Iona, aceasta este o chestiune discutabilă, deoarece Dumnezeu se pare că i-a vorbit imediat. Este posibil ca, după ce s-a îndepărtat de Dumnezeu, un slujitor al Lui precum Iona să aibă nevoie de o confirmare din partea Lui înainte de a-și continua slujirea pe care Dumnezeu i-o încredințase înainte de perioada în care s-a îndepărtat. Dumnezeu i-a oferit această confirmare.

Î: În Iona 3:2, părea Iona deosebit de îngrijorat că nu avea încă mesajul pe care trebuia să-l vestească? Ar trebui să fim îngrijorați dacă Dumnezeu ne cheamă la o slujire și lucrurile nu sunt încă pe deplin stabilite pentru noi?

R: Deloc. Se pare că Dumnezeu dorea ca Iona să le vorbească ninivenilor mai mult decât dorea Iona însuși să le vorbească. Dumnezeul care l-a purtat pe Iona până aici, care ținea atât de mult la niniveni încât a trimis un pește uriaș mai degrabă decât să-l lase pe Iona să fugă, nu avea cum să nu-i dea lui Iona cuvintele potrivite, atunci când va veni momentul în care acestea vor fi necesare.

Î: În Iona 3:3 și Iona 4:11, în ce sens era Ninive un oraș atât de mare, cu 120.000 de locuitori?

R: Conform Dicționarului Biblic Wycliffe, p. 1208, orașul Calah era mai mic decât jumătate din Ninive, iar în anul 879 î.Hr. avea 69.574 de locuitori. (Această informație se bazează pe o inscripție a lui Așurnasirpal al II-lea (883-859 î.Hr.), în care acesta invita 69.574 de locuitori din Nimrud la un ospăț.)

Însă cele trei zile nu se referă la o călătorie directă prin teritoriu deschis, ci la timpul necesar pentru a străbate orașul și împrejurimile sale. Un oraș cu un diametru de 16 mile (26 de kilometri) ar avea o circumferință de aproximativ 50 de mile (80 de kilometri) și ar putea găzdui aproximativ 600.000 de oameni.

Î: În Iona 3:3-4, credeți că Iona s-a simțit în siguranță mergând într-un astfel de oraș îmbibat de sânge?

R: Probabil că Iona se simțea mai în siguranță printre ninivenii răi, care se delectau cu tortura, fiind în voia lui Dumnezeu, decât s-ar fi simțit singur cu Dumnezeu atunci când Acesta era mâniat pe el. Așadar, mergând la Ninive, Iona probabil că s-a simțit mai în siguranță și, posibil, și mai uscat. La fel, noi și răsplătirile noastre cerești suntem mai în siguranță mergând într-un loc periculos, urmând voia lui Dumnezeu, decât dacă jucăm la sigur încercând să fugim de Dumnezeu. Sperăm să putem înțelege această lecție mai repede decât a făcut-o Iona.

Î: În Iona 3:5, ce este interesant în legătură cu numele lui Dumnezeu?

R: Până la Iona 3:4, singurul nume folosit pentru Dumnezeu era DOMNUL (Yahweh), cu excepția marinarilor care foloseau „elohim” când se refereau la zei în general. Începând cu Iona 3:5, se folosește „Elohim” pentru a se referi la Adevăratul Dumnezeu.

Î: În Iona 3:5, 6, 8, ce este pânza de sac?

R: Pânza de sac era o țesătură aspră, incomodă de purtat. Oamenii o purtau ca semn de doliu profund și pocăință.

Î: În Iona 3:6, de ce este numit regele „Regele Ninivei”?

R: El era regele Asiriei, nu doar al Ninivei. Putem specula asupra a două motive.

Perspectiva lui Iona: Iona a ajuns la Ninive, reședința regelui asirian. Indiferent de teritoriile cucerite de Asiria, care îi contestau dominația, el era regele Ninivei.

Cititorii lui Iona: întrucât era rege al Asiriei, era rege al orașelor Asiriei. Era mai simplu, și totuși corect, să-l numim pur și simplu regele locului în care s-a dus Iona.

Nu era neobișnuit ca un rege să fie menționat după numele capitalei sale. În 1 Regi 21:1, Ahab, regele lui Israel, este numit regele Samariei. La fel, Ahazia, regele lui Israel, este numit și el regele Samariei în 2 Regi 1:3, iar Ben-Hadad, regele Aramului, este menționat doar ca regele Damascului în 2 Cronici 24:23.

Î: În Iona 3:6, care consideri că este primul pas al pocăinței?

R: Ca semn al smereniei sale înaintea lui Dumnezeu, împăratul s-a ridicat de pe tronul său. Primul pas în pocăință este să ne ridicăm de pe tronul nostru, să recunoaștem că nu suntem și nu vrem să fim stăpânii propriilor noastre vieți, ci că, în schimb, vom face ceea ce vrea Dumnezeu și vom înceta să facem ceea ce Dumnezeu nu vrea.

Î: În Iona 3:7, de ce ar fi fost decretul emis de rege și de nobilii săi și de ce ar fi dorit nobilii să postească?

R: Asiria era un stat militar, iar nobilii săi erau comandanți militari. Dacă regele ar fi pierdut sprijinul comandanților săi militari, nu ar mai fi trăit mult timp. Nobilii ar fi vrut să evite ciuma, deoarece, dacă s-ar fi răspândit vestea că rândurile armatei erau decimate de mulți soldați morți și bolnavi, acest lucru ar fi putut constitui scânteia care să-i determine pe cei mulți care doreau răzbunare împotriva Asiriei să mărșăluiască împotriva ei. Poporul din Urartu, împreună cu manaii și madaii, s-au unit pentru a-și extinde granița la mai puțin de o sută de mile de Ninive, între anii 782 și 745 î.Hr.

Î: În Iona 3:7, cum îi convingi pe alții să se pocăiască?

R: Pentru împăratul asirian a fost ușor: el putea emite o proclamație, urmată de pedepsirea oricui nu se supunea. Această metodă nu mai funcționează pentru noi astăzi. Dar, pe lângă aceasta, împăratul s-a ridicat de pe tronul său și a dat un exemplu prin post și îmbrăcarea în sac. Astăzi putem spune oamenilor că trebuie să se pocăiască, putem da un exemplu și îi putem încuraja pe ceilalți să se pocăiască.

Î: În Iona 3:7, cum am putea să ne îmbrăcăm metaforic în sac astăzi?

R: Ne-am putea îmbrăca în haine de doliu, cu o bandă neagră la braț, sau am putea renunța la ceva ce în mod obișnuit este acceptabil să facem, ca semn al doliului nostru pentru o persoană sau un popor. Atât Dumnezeu, cât și ceilalți oameni aud mesajul nostru, iar noi comunicăm nu doar prin cuvinte.

Î: În Iona 3:7, de ce ar fi obligat asirienii și animalele să-și arate pocăința?

R: Deși animalele, evident, nu ar fi știut ce se întâmplă, aceasta a fost o încercare disperată la care s-au gândit asirienii pentru a-și arăta doliul și a-L împăca pe Dumnezeu. Din punct de vedere istoric, ei suferiseră deja două plăgi, iar asirienii superstițioși văzuseră o eclipsă solară. Aceasta nu este singura dată când oamenii din acea regiune și-au exprimat doliul împreună cu animalele. Istoricul Herodot, în „Istorii”, cartea 9, capitolul 24, paginile 292-293, povestește despre un moment ulterior în care persanii și-au ras capetele și au tăiat coamele cailor și catârilor lor după ce Masistius, un comandant de cavalerie, a murit în luptă împotriva grecilor.

Î: În Iona 3:8, a ascultat Dumnezeu rugăciunea/strigătul acestor necredincioși? Se rugau ei pentru mântuire?

R: Deși nu știm exact pentru ce s-au rugat, știm că s-au rugat ca Dumnezeu să îndepărteze de ei dezastrul iminent.

Î: În Iona 3:9, cât de siguri erau ei că pocăința lor va avea vreun efect asupra viitorului lor?

R: Ninivenii nu aveau nicio certitudine, ci doar speranță. Știau că Dumnezeu era mâniat pe ei din cauza răutății lor violente și știau că Dumnezeu voia ca ei să se oprească și să se pocăiască. Astăzi avem mult mai multă certitudine. Dumnezeu ne va mântui când ne pocăim și venim la El. Cu toate acestea, uneori s-ar putea să suferim totuși consecințele păcatelor noastre în această viață.

Î: În Iona 3:9, este bine să le vorbim necredincioșilor despre mânia aprinsă a lui Dumnezeu?

R: Da, în acest caz i-a ajutat să se pocăiască.

Î: În Iona 3:10, de ce l-a pus Dumnezeu pe Iona să profețească că ninivenii vor fi distruși, iar apoi aceștia au fost cruțați?

R: Caracterul lui Dumnezeu nu se schimbă, iar voia Sa supremă nu se schimbă. Cu toate acestea, voia revelată a lui Dumnezeu față de o persoană sau un popor se schimbă atunci când oamenii se schimbă și se pocăiesc, așa cum arată Ieremia 18:1-11.

Există numeroase alte exemple de acest fel în Biblie, inclusiv în Geneza 20:3-7, 2 Regi 20:1-6 și chiar o prezicere că voia revelată a lui Dumnezeu față de ei se va schimba în Deuteronom 28:68.

O notă istorică este că această întrebare a primit aparent un răspuns pentru prima dată în jurul anului 207 d.Hr. de către Tertulian, în lucrarea „Împotriva lui Marcion”, cartea 2, capitolul 23, pagina 315.

Pentru mai multe informații, consultați discuția referitoare la Geneza 20:3-6; Exodul 33:5-6; Deuteronomul 20:17; Ieremia 15:6 și Iona 4:1-2.

Î: În Iona 3:10, de ce s-au pocăit ninivenii?

R: În relatările mai moderne despre oameni înghițiți de un pește-câine care au supraviețuit, pielea lor arată foarte decolorată. Fără îndoială, Iona trebuie să fi avut un aspect ciudat când a ajuns la Ninive. Dumnezeu ar fi putut folosi și câțiva alți factori înainte de venirea lui Iona, în jurul anilor 758-757 î.Hr.

Ciuma din Ninive, 765 î.Hr. Cea mai puternică armată din lume s-a dovedit neputincioasă în fața unei ciume.

Eclipsa din 15 iunie 763 î.Hr. Oamenii din antichitate se temeau de eclipse, iar asirienii, la fel ca și alții, au văzut o eclipsă solară în 763 î.Hr. Chiar și scepticul „Ghid al lui Asimov pentru Biblie”, la pagina 636, acceptă faptul că a avut loc o eclipsă în acea perioadă.

O altă ciumă în Asiria, în anul 759 î.Hr. Aceasta a avut loc cu doar unul sau doi ani înainte de Iona.

Î: În Iona 3:10, cum s-a pocăit Dumnezeu de răul pe care a spus că îl va face?

R: În răspuns trebuie luate în considerare două aspecte.

1. Cuvântul „rău” în ebraică are două sensuri: răul moral și vătămarea fizică și durerea.

2. Deși Dumnezeu nu-Și schimbă părerea (Numeri 23:19 și 1 Samuel 15:29), voia revelată a lui Dumnezeu față de un popor se schimbă atunci când se schimbă atitudinea acestuia. Vezi discuția despre Iona 3:10 pentru mai multe exemple în acest sens.

Musulmanii nu ar trebui să fie surprinși că termenul „rău” poate însemna vătămare, și nu doar rău moral. Termenul este folosit în acest sens chiar în propriile lor scrieri, în Hadith-ul lui Bukhari, volumul 3, cartea 29, capitolul 7, nr. 56, p. 35.

Î: În Iona 3:10b, de ce ar avea Dumnezeu milă de un popor atât de rău, iar Iona nu?

R: Deși Dumnezeu i-a creat și i-a susținut, așa cum face cu toți oamenii, acestea nu sunt motivele fundamentale. Motivul fundamental este că Dumnezeu i-a iubit, a avut grijă de ei și are milă de tot ce a creat, conform Psalmului 145:9, 13b, 17.

Î: În Iona 3:10b, când inima noastră nu este aliniată cu cea a lui Dumnezeu, cum poate fi schimbată inima noastră?

R: Duhul Sfânt poate lucra pentru a ne schimba inimile; totuși, ca și credincioși, avem și noi responsabilitatea de a fi supuși și receptivi față de Dumnezeu.

Î: În Iona 4:1-2, de ce anume era Iona atât de mânios că ninivenii au fost cruțați? A fost în primul rând pentru că cuvintele lui nu s-au împlinit, sau pentru că voia să-i vadă pe niniveni distruși?

R: S-ar putea să fi fost ambele motive. Ideea că cuvintele lui profetice se vor împlini era mai importantă pentru el decât viețile ninivenilor. Pe de altă parte, știind cât de cruzi și războinici erau ninivenii și, poate, știind că era doar o chestiune de timp până când vor ataca Israelul, el nu voia ca aceștia să fie cruțați din acest motiv.

Î: În Iona 4:1-2, indiferent de motivul pentru care Iona era mâniat, a prețuit oare Iona împlinirea cuvintelor sale mai mult decât viețile ninivenilor? Există exemple în Biblie sau în zilele noastre în care ne pasă mai mult de cuvintele noastre decât de oameni?

R: Ieftae a greșit când a ținut mai mult la respectarea jurământului său pripit decât la propria sa fiică. Irod a ținut mai mult la îndeplinirea promisiunii făcute Salomeei decât la viața lui Ioan Botezătorul.

Î: În Iona 4:1-2, profeții adevărați fac uneori profeții false?

R: Nu. În Iona 3:4-10, Iona a profețit că Ninive va fi distrusă în patruzeci de zile din cauza răutății locuitorilor săi. Când aceștia s-au pocăit în masă, Dumnezeu nu a adus asupra lor dezastrul cu care îi amenințase. Când voința unui popor se schimbă, voința revelată a lui Dumnezeu față de acel popor se schimbă.

Această distrugere profețită se datora faptului că nu se pocăiseră de răutatea lor. Ea era condiționată implicit de nepocăința lor. Când au decis să se pocăiască, Dumnezeu nu a mai văzut necesitatea de a distruge Ninive în acel moment. La fel, atunci când Dumnezeu profețește distrugerea, putem învăța că judecata poate fi amânată sau înlăturată dacă poporul se pocăiește. Acest principiu, al permiterii pocăinței în fața judecății, este explicat în Ieremia 18:7-8.

Î: În Iona 4:1-2, de ce a greșit Iona urându-i pe asirieni, având în vedere că și David a spus că îi ura pe cei care-L urau pe Dumnezeu în Psalmul 139:21-22?

R: Patru puncte de luat în considerare în răspuns.

1. Asirienii nu nutreau o ură deosebită față de adevăratul Dumnezeu; abia știau cine era El. În Iona 4:11, Dumnezeu spune despre niniveni că nu deosebeau mâna dreaptă de cea stângă, sau, cu alte cuvinte, abia distingeau binele de rău.

2. Există un concept important de învățat cu privire la interpretarea Bibliei. Psalmii sunt colecții de rugăciuni și cântări păstrate de Dumnezeu ca exemple pentru noi. Deși tot ceea ce spune Dumnezeu în Psalmi (precum și în restul Bibliei) este adevărat, nu tot ceea ce spun oamenii (ca să nu mai vorbim de Satana) în Biblie este adevărat. Mai degrabă, Biblia consemnează în mod veridic ceea ce au spus ei. De exemplu, dacă Ahab ar fi spus: „1 + 1 = 3”, iar Biblia ar fi consemnat că „Ahab a spus 1 + 1 = 3”, Biblia ar fi consemnat în mod veridic și fără eroare o afirmație falsă făcută de Ahab.

3. Psalmul 139 vorbește despre ura față de dușmanii lui Dumnezeu, iar Noul Testament spune că trebuie să-i iubim pe oameni. (Amintiți-vă că Saul din Tars a fost odată un dușman al lui Dumnezeu.) Astfel, David a rostit o rugăciune care nu era voia perfectă a lui Dumnezeu. Așa cum se arată în Noul Testament, trebuie să-i iubim chiar și pe dușmanii lui Dumnezeu.

4. Există o lecție pe care o putem învăța din această rugăciune din Psalmi. Nu vă fie teamă să vă rugați lui Dumnezeu orice simțiți. Dumnezeu ne va schimba inimile. Chiar și în ultimul verset al Psalmului 139, David L-a rugat pe Dumnezeu: „Vezi dacă este vreo cale rea în mine; călăuzește-mă pe calea veșnică.” (BSB)

Î: În Iona 4:1-2, având în vedere că Iona avea o atitudine greșită, de ce nu a procedat corect plecând în altă parte, în loc să slujească cu o atitudine greșită?

R: În cazul lui Iona, problema era că avea nevoie de o schimbare de atitudine. Dumnezeu dorea cu siguranță ca Iona să-și schimbe atitudinea, dar i-a poruncit să meargă oricum, indiferent de atitudinea lui. Uneori, atitudinile dure ale oamenilor se pot înmuia atunci când aleg să asculte de Dumnezeu, indiferent de sentimentele lor.

În Filipeni 1:15-18, Pavel vorbește despre oameni care propovăduiau Evanghelia [adevărată] din invidie și rivalitate, și nu cu sinceritate. Chiar dacă acei oameni erau împotriva lui Pavel, el totuși L-a lăudat pe Dumnezeu pentru propovăduirea lor, deoarece ei tot propovăduiau Evanghelia adevărată, chiar dacă din motive greșite.

Î: În Iona 4:1, 4, 9b, de ce ar fi avut Iona și ar fi păstrat mânia față de ceea ce a făcut Dumnezeu?

R: Iona nu s-a mâniat doar pentru o clipă; Iona simțea că, într-un fel, avea dreptul să-și păstreze mânia. Așa cum arată Efeseni 4:26, nu avem niciodată dreptul să ne păstrăm mânia.

Î: În Iona 4:1, 4, 9, când (dacă vreodată) avem dreptul să fim supărați pe ceea ce a făcut Dumnezeu? Ce înseamnă să fim supărați pe ceea ce a făcut Dumnezeu?

R: Iona nu avea mai mult drept decât avem noi să fim supărați pe modul în care o altă persoană alege să-și cheltuiască banii. În cele din urmă, mânia noastră provine din faptul că Dumnezeu nu se comportă ca un jucător de echipă, jucând în echipa noastră așa cum credem noi că ar trebui. Uităm că Dumnezeu nu este în echipa noastră și că Dumnezeu nu este de partea noastră. Noi ar trebui să fim în echipa lui Dumnezeu și de partea lui Dumnezeu.

Î: În Iona 4:1, 4, 9, ce se întâmplă când ne supărăm pe Dumnezeu? (Poți să te gândești la Iov).

R: Dumnezeu poate suporta asta. Continuă să vorbești cu Dumnezeu și roagă-L să-ți schimbe inima, ca să fie în acord cu a Lui. Dumnezeu poate suporta și celelalte păcate ale noastre.

Î: În Iona 4:2, mulți oameni sunt supărați pe Dumnezeu pentru că au o viziune greșită despre El. A fost acesta și cazul lui Iona aici?

R: Nu. Iona avea o viziune corectă asupra puterii lui Dumnezeu și asupra faptului că Dumnezeu dorea să se îndure și să cruțe. Iona nu avea dragoste pentru niniveni, pe care Dumnezeu i-a creat.

Î: În Iona 4:3, spune oare Iona că este atât de supărat încât ar vrea să moară, asemănător cu ceea ce a spus Ilie în 1 Regi 19:4?

R: Nu. În ambele cazuri, ei credeau că Îl slujesc pe Dumnezeu cu credincioșie și se simțeau singuri. Cu toate acestea, Ilie suferea de epuizare și era deprimat (nu supărat) deoarece Izabela încerca să-l prindă și se afla în pericol. Iona era supărat pentru că ninivenii au fost cruțați, iar Dumnezeu și-a arătat nemulțumirea față de Iona.

Î: În Iona 4:3, 8-9, Judecători 16:30 și 1 Regi 19:4, ar trebui credincioșii să se roage vreodată ca Dumnezeu să le ia viața?

R: Biblia nu răspunde direct la această întrebare, dar oferă câteva exemple bune și rele.

1. Niciun credincios ascultător din Biblie nu s-a sinucis vreodată. Saul nu a fost ascultător în 1 Samuel 31:4. Ahitofel nu a fost un credincios ascultător după ce l-a trădat pe David în 2 Samuel 17:1-23.

2. Samson I-a cerut lui Dumnezeu să-i ia viața în Judecători 16:30; cu toate acestea, deși Samson a îndeplinit o „misiune sinucigașă”, el nu a făcut nimic altceva pentru a-și lua propria viață.

3. Ilie era atât de epuizat încât s-a rugat lui Dumnezeu să-i ia viața în 1 Regi 19:4. Iona era atât de plin de amărăciune față de Dumnezeu încât I-a cerut să-l omoare. Cu toate acestea, niciuna dintre cererile lor nu a fost aprobată de Dumnezeu.

Î: În Iona 4:5, de ce s-ar fi dus acest profet la est de Ninive ca să se așeze?

R: Râul Tigru se afla în partea de vest a Ninivei. O armată care invada Ninive ar fi venit probabil dinspre est, iar Iona ar fi putut-o vedea mai întâi stând în partea de est. Poate că Iona avea „suficientă credință” pentru a vedea distrugerea Ninivei. Totuși, lucrarea lui Dumnezeu nu depinde de credința noastră, ci de voia Sa.

Î: În Iona 4:5-6, de ce s-ar fi expus Iona la soare, dacă își construise un adăpost?

R: Se spune că și-a construit adăpostul la est de oraș, așa că probabil ar fi fost expus la soarele de după-amiază.

Î: În Iona 4:6, ce fel de dovleac era acesta?

R: Scriptura nu precizează dacă era o plantă obișnuită care a crescut în mod miraculos sau o specie de plantă care nu exista altfel pe pământ. Ghidul scepticului Asimov pentru Biblie, p. 648, presupune că era o plantă de ricin, care poate crește până la dimensiunea unui copac.

Î: În Iona 4:6, de ce ar fi fost Iona fericit de vița care a crescut în mod miraculos?

R: Desigur că s-ar bucura că îi oferea umbră. Dar, mai mult decât atât, aceasta părea să fie un semn că Dumnezeu îi acorda o atenție specială, că se afla în favoarea Lui și că Dumnezeu îi va împlini cuvintele. Când cineva îți oferă un mic cadou drăguț, te bucuri de utilitatea cadoului, dar, de obicei, te bucuri și mai mult că acea persoană s-a gândit special la tine pentru a-ți oferi un cadou. În ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut, Iona s-a putut bucura de acest semn care arăta că a fost îndreptățit și că se afla acum în voia lui Dumnezeu.

Î: În Iona 4:7, după tot ce a îndurat Iona, de ce ar fi trimis Dumnezeu un vierme mic să distrugă vița? Vrea Dumnezeu vreodată să distrugă lucruri sau să ni le ia doar pentru că ne fac fericiți?

R: Ar fi ca și cum cineva ți-ar fi dat un cadou frumos, iar după ce l-ai avut vreo oră, ar veni și l-ar distruge în mod deliberat în fața ochilor tăi. Atitudinea lui Iona și mânia lui mocnită au devenit vizibile, și tocmai asta era scopul. Iona nu mai era călduț.

Î: În Iona 4:8, ce știm despre vânturile de est din această parte a lumii?

R: Un vânt puternic și fierbinte dinspre est, care suflă astăzi în Palestina și Mesopotamia, se numește sirocco. Acesta poate ridica temperatura cu 16 până la 22 de grade Fahrenheit. Sirocco-ul este foarte uscat, uscând atât pielea, cât și vegetația. Când suflă un sirocco, oamenii aleargă să se adăpostească. Sirocco-ul a suflat asupra lui Iona, dar nu știm dacă a afectat sau nu Ninive.

Î: În Iona 4:8, de ce ar fi trimis Dumnezeu un vânt de est pentru a-l irita pe Iona?

R: Iona stătea la est de oraș pentru a vedea „năpasta” care urma să vină și să distrugă Ninive. Dumnezeu a trimis într-adevăr o „năpastă”, dar nu pentru a distruge Ninive, ci pentru a-l deranja pe Iona. Aceasta pare a fi o pedeapsă destul de potrivită pentru un credincios a cărui atitudine era iritantă pentru Dumnezeu.

Î: În Iona 4:8-9, de ce ar fi crezut Iona că are dreptul să se mâneze din cauza viței de vie?

R: Iona ar fi putut crede că, având în vedere cât de mult a îndurat alături de Dumnezeu în burta peștelui și cât de mult a făcut pentru Dumnezeu, Dumnezeu avea obligația să păstreze vița pe care El însuși i-o oferise deja. Iona ar fi putut ignora ideea că Dumnezeu dorește mai mult ascultarea decât jertfa. Dumnezeu nu are nicio obligație față de noi. Noi suntem aici pentru a-L sluji și a-L mulțumi pe Dumnezeu, nu invers.

Î: În Iona 4:8-11, chiar dacă Dumnezeu este cu siguranță cel mai important din viața ta, există alte lucruri care sunt mai importante pentru tine decât ceilalți oameni și mântuirea lor?

R: Uneori putem lăsa hobby-urile, distracția, familia sau chiar biserica și lucrarea lui Dumnezeu să fie mai importante pentru noi decât Dumnezeu.

Î: În Iona 4:10-11, ideea principală a lui Dumnezeu nu se referea la viță sau la mânia lui Iona legată de viță. Care era, de fapt, mesajul pe care Dumnezeu încerca să i-l transmită lui Iona prin intermediul viței?

R: Iona ar fi putut să-și procure niște materiale și să-și facă singur umbră. Vița a servit doar pentru a-i revela lui Iona ce se afla în inima lui.

Practic, Dumnezeu îl numea pe Iona ipocrit. Lui Iona îi păsa de vița aceea, deși nu o îngrijise și nu o cultivase. Cu toate acestea, Iona era furios să afle că lui Dumnezeu îi păsa de acești niniveni, pe care Dumnezeu îi crease.

Î: În Iona 4:11, o viță de vie este diferită de un idol. Acest tip de viță de vie este un lucru bun pe care Dumnezeu ni-l dă, iar odată ce ne obișnuim cu el, Dumnezeu ni-l ia, pentru a ne învăța ceva. Au existat exemple de vițe de vie în viața ta sau în viețile unor persoane pe care le cunoști?

R: Ar putea fi la școală, la locul de muncă sau în oportunitățile de afaceri. Pentru o persoană singură, ar putea fi o relație romantică.

Î: În Iona 4:11, dacă Dumnezeu este pe primul loc, dar iubești alte lucruri mai mult decât pe ceilalți oameni, poți totuși să fii în regulă în ceea ce privește iubirea ta pentru Dumnezeu? (Vezi 1 Ioan 3:17; 4:12, 20-21)

R: Nu. 1 Ioan 3:17; 4:12,20-21 ne arată că nu-L iubim cu adevărat pe Dumnezeu atunci când nu-i iubim pe ceilalți. Ioan ne spune că iubirea este strâns legată de ascultarea față de Dumnezeu, iar Dumnezeu ne poruncește să-i iubim pe ceilalți. Acest lucru este valabil indiferent dacă simțim sau nu dorința de a face acest lucru.

Î: În Iona 4:11, cum se compara populația Ninivei cu cea a altor orașe din acea vreme?

R: Ninive era un oraș foarte mare pentru vremea aceea. Samaria avea aproximativ 30.000 de locuitori, iar Samaria era mai mare decât Ierusalimul. Probabil că această populație numeroasă a Ninivei din acea vreme nu s-ar fi putut întreține doar din agricultură. Era un oraș care trăia din cuceriri și tributuri.

Î: În Iona 4:11, de ce i-a menționat Dumnezeu lui Iona vitele?

R: Majoritatea oamenilor care au măcar un strop de compasiune ar manifesta cel puțin puțină bunătate față de animale, chiar dacă animalele nu disting binele de rău. Oamenii (inclusiv ninivenii) sunt mai importanți decât animalele. Ninivenii erau aproape la fel de ignoranți în privința căilor lui Dumnezeu precum erau animalele. Din moment ce lui Dumnezeu îi pasă de ceea ce a creat, n-ar trebui să-I pese și de niniveni?

Î: În Iona 4:11, și-a schimbat Iona vreodată atitudinea și a ajuns să-i iubească pe asirieni?

R: Ar fi putut fi în ambele feluri. Povestea ne lasă cu o întrebare deschisă, probabil în mod deliberat. Cu toate acestea, cel care a scris cartea împărtășea cu siguranță inima lui Dumnezeu în această privință. Deoarece este probabil ca Iona să fi scris el însuși aceste rânduri sau să le fi dictat unui scrib, poate că Iona a învățat în cele din urmă lecția.

Î: În cartea lui Iona, avem vreo dovadă extrabiblică că asirienii s-au pocăit?

R: Poate că da. Deși lucrarea sceptică „Ghidul lui Asimov pentru Biblie”, la pagina 647, spune că nu, există de fapt dovezi. Armata asiriană a luptat în fiecare an, cu excepția a doi ani, în jurul anilor 758-757 î.Hr., când, în mod ciudat, se pare că nu a luptat deloc. Deși nu se poate dovedi că Iona a venit în vreunul dintre acești doi ani, el a venit aproximativ în acea perioadă, iar predicile lui Iona oferă o explicație plauzibilă pentru motivul pentru care o întreagă națiune de soldați de carieră a ales să nu lupte timp de doi ani. Acest lucru s-a întâmplat fie sub domnia lui Așur-dan al III-lea (aproximativ 772-754 î.Hr.), fie sub domnia succesorului său, Așur-nirari al V-lea (aproximativ 754-746 î.Hr.).

Ulterior, asirienii au revenit la vechile lor obiceiuri și au fost distruși în anul 612 î.Hr., așa cum au profețit Naum 2:1-3:9 și Țefania 2:13-15.

Î: În cartea lui Iona, unde a fost îngropat Iona?

R: Nu știm. Există însă o tradiție conform căreia Iona a fost îngropat în nord-vestul Irakului, aproape de orașul Ninive. Musulmanii au construit o moschee peste mormântul său, iar musulmanii sunniți din cadrul ISIS au distrus-o pe 24 iulie 2014.

Î: În cartea lui Iona, este aceasta o inversare a conceptului primitiv conform căruia Dumnezeu dorea să-i extermine pe cei care nu erau evrei, cum ar fi amaleciții, așa cum susține „Ghidul lui Asimov pentru Biblie”, la pagina 648?

R: Nu. Trei aspecte trebuie luate în considerare în răspuns.

Asirienii nu erau încă dușmani ai poporului lui Dumnezeu. În schimb, amaleciții se angajaseră deja să lupte împotriva poporului lui Dumnezeu și să-i omoare pe cei rămași în urmă.

Profeții ulteriori, inclusiv Iona, nu au criticat niciodată uciderea anterioară a canaaniților și a amaleciților.

Dumnezeu a spus prin Moise că popoarele necanaanite, inclusiv cele care locuiau departe, erau eligibile să fie prietene și să încheie un tratat cu israeliții.

Astfel, Asimov a scris despre o presupusă „inversare a conceptului”, când, în realitate, există aici o armonie completă atât între spiritul, cât și între litera scrierilor lui Moise și Iona.

Î: În cartea lui Iona, ce întrebări cheie ne putem pune atât nouă înșine, cât și lui Iona, după ce am citit cartea lui Iona?

R: Trebuie să recunoaștem că niciodată nu suntem prea maturi pentru a înceta să ne apărăm credința. Există patru întrebări cheie pe care le-am putea pune despre Iona. Dar, atunci când ne întrebăm despre Iona, ne putem întreba și despre noi înșine.

Poate Iona să se îndepărteze suficient de voia lui Dumnezeu încât Dumnezeu să-l uite?

Poate Iona să se afunde atât de mult încât Dumnezeu să-l abandoneze?

Era prea târziu pentru Iona să-L slujească din nou pe Dumnezeu în mod eficient?

Ar putea inima lui Iona să aibă compasiunea lui Dumnezeu pentru cei pierduți?

Î: În Iona 4, de ce finalul te lasă încă cu semne de întrebare?

R: La sfârșitul cărții Iona nu ni se oferă o rezolvare clară cu privire la faptul dacă Iona și-a înmuiat inima față de Dumnezeu sau nu. Deși acest lucru pare nesatisfăcător, cred că este intenționat. Dacă inima noastră se răcește față de Dumnezeu și devenim puțin ca Iona, depinde de noi să scriem finalul: dacă inima noastră se va înmuia sau nu.

Mi-ar plăcea să citesc finalul cărții Iona, dar nu ni se oferă unul. Nu pretind că am vreun dar de profeție aici, dar, doar speculând, iată două finaluri posibile.

A) Inima lui Iona a rămas așa cum era. Poate că le-a povestit altora ce a făcut Dumnezeu în trecut, dar oamenii nu erau prea interesați să audă despre credința lui în prezent. A devenit uscat și prăfuit odată ce viermele a mâncat planta și a rămas așa, din punct de vedere spiritual, pentru tot restul vieții sale.

B) Iona a râs când și-a dat seama că planta miraculoasă, viermele miraculos și peștele mare miraculos arătau cu toții cât de mult îi păsa lui Dumnezeu de el, încât l-a ales de trei ori. A văzut că propriile lui planuri, propria lui mândrie și propria lui concepție despre ce trebuia făcut erau nesemnificative în comparație cu Dumnezeu și cu iubirea Lui. I-a spus lui Dumnezeu: „A fost cam jenant când am tot încercat să preiau controlul; de acum încolo, hai să facem lucrurile așa cum vrei Tu.”

Dar, așa cum a spus cineva, astăzi avem cartea lui Iona, așa că, dacă nu a observat altcineva povestea lui Iona, înseamnă că Iona a scris-o sau a povestit-o el însuși, ceea ce indică faptul că a înțeles în cele din urmă și că inima lui a văzut lucrurile așa cum le vede Dumnezeu.

Î: În cartea lui Iona, care sunt unele dintre cele mai vechi manuscrise care mai există astăzi?

R: Manuscrisele de la Marea Moartă: (c. 1 î.Hr.) Există trei copii ale cărții Iona printre manuscrisele de la Marea Moartă, numite 4Q76 (=4QXIIa), 4Q81 (=4QXIIf) și 4Q82 (=4QXIIg).

4Q76 conține Iona 1:1-5, 7-10, 15-16; 2:1, 7; 3:2.

4Q81 conține Iona 1:6-8, 10-16.

4Q82 conține Iona 1:1-9; 2:3-10; 3:1-3; 4:5-11.

Nahal Hever este o peșteră situată lângă En-Gedi, care conține un fragment din cei doisprezece profeți în limba greacă (8 Hev XIIgr). Se consideră că a fost scris între anii 50 î.Hr. și 50 d.Hr. A fost ascuns în timpul revoltei lui Bar Kokhba împotriva Romei. Este o revizuire a Septuagintei, realizată în Iudeea, și aproape identică cu textul masoretic. Conține Iona 1:14-16; 2:1-7; 3:2-5,7-10; 4:1-2,5.

Sulul de la Wadi Murabba’at (Mur XII) datează din jurul anului 132 d.Hr. Acesta conține Iona 1:1-16; 2:1-11; 3:1-10; 4:1-11.

În ansamblu, în sulurile de la Marea Moartă, Nahal Hever și Wadi Murabba’at s-au păstrat următoarele versete din cartea lui Iona: 1:1-16; 2:1-10; 3:1-10; 4:1-11. S-au păstrat toate versetele, cu excepția celui din Iona 1:17.

Manuscrisele creștine ale Bibliei, datând de aproximativ 350 d.Hr., conțin Vechiul Testament, inclusiv cartea lui Iona. Două dintre acestea sunt Vaticanus (325-350 d.Hr.) și Sinaiticus (340-350 d.Hr.). Sinaiticus conține întreaga carte a lui Iona. Ea începe pe aceeași pagină pe care se termină Obadia și se termină pe aceeași pagină pe care începe Naum.

Alexandrinus (c. 450 d.Hr.) plasează cărțile celor doisprezece profeți minori înaintea lui Isaia. Cartea lui Iona este completă atât în Vaticanus, cât și în Alexandrinus.

Î: Care dintre scriitorii din vechime au făcut referire la Iona?

R: Scriitorii din perioada pre-niceeană care au făcut referire sau au aluzie la versete din Iona sunt:

Cartea apocrifă Ecleziasticul 49:10 (înainte de 190 î.Hr.) indică faptul că Iona făcea parte din Cartea celor Doisprezece.

Clement din Roma (96-98 d.Hr.): „Iona a vestit pieirea ninivenilor; dar aceștia, pocăindu-se de păcatele lor, L-au împăcat pe Dumnezeu prin rugăciune și au obținut mântuirea, deși erau străini [de legământul] lui Dumnezeu.” 1 Clement (vol. 1), cap. 7, p. 7

Iustin Martirul (c. 138-165 d.Hr.)

Irineu de Lyon (182-188 d.Hr.) citează Iona 1:9 și 2:2 ca fiind cuvintele lui Iona. Irineu, Împotriva ereziilor, cartea 3, cap. 20.2, p. 450

Clement din Alexandria spune: „Și Iona însuși, un profet, sugerează același lucru prin cuvintele sale: «Și căpitanul navei a venit la el și i-a zis:

De ce sforăi? Scoală-te, cheamă-L pe Dumnezeul tău, ca El să ne salveze și să nu pierim.» Stromata (193-202 d.Hr.), cartea 5, cap. 141, p. 474-475

Tertulian (207/208 d.Hr.) „În Iona găsești actul semnificativ al milostivirii Sale, pe care El a arătat-o ninivenilor care se rugau.” (Iona 3:9) Cele cinci cărți împotriva lui Marcion, cartea 5, capitolul 11, p. 452

Tertulian (198-220 d.Hr.) „A fost acesta, oare, motivul pentru care Iona a considerat că pocăința nu era necesară pentru ninivenii păgâni, atunci când s-a eschivat de la datoria de a predica? Sau, mai degrabă, prevăzând milostivirea lui Dumnezeu revărsată chiar și asupra străinilor, s-a temut că acea milostivire ar fi distrus, ca să zicem așa, (credibilitatea) propovăduirii sale?” Despre modestie, cap. 10, p. 84

Origen (225-254 d.Hr.) îl menționează pe Iona în *Împotriva lui Celsus*, cartea 7, cap. 57, vol. 4, p. 634

Adamantius (c. 300 d.Hr.) îl menționează pe Iona: „Apa l-a primit pe Iona în adâncurile sale timp de trei zile și trei nopți, iar apoi l-a redat cu totul nevătămat.” „Dialogul despre adevărata credință”, partea a cincea, p. 172 (vorbește Adamantius)

Metodiu din Olimp și Patara (270-311/312 d.Hr.)

După Niceea (325 d.Hr.):

Atanasie din Alexandria (367 d.Hr.) (Implicit, deoarece menționează cei doisprezece profeți) „Există, așadar, din Vechiul Testament, douăzeci și două de cărți; … apoi Profeții, cei doisprezece fiind considerați ca o singură carte….” Atanasie, Scrisoarea de Paște 39, cap. 4, p. 552.

Chiril al Ierusalimului (c. 349–386 d.Hr.) citează Iona 2:2, 6, 8 ca fiind cuvintele lui Iona în Predica 14.20, p. 99

Ioan Gură de Aur (-407 d.Hr.) îl menționează pe profetul Iona în vol. 9, „Despre statui”, Omilia 20.21, p. 480

Ieronim (373–420 d.Hr.) analizează cărțile Vechiului Testament. El discută în mod specific Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul, Pentateuhul, Iov, Iosua, fiul lui Nave, Judecătorii, Rut, Samuel și Regii (cele două cărți), cei doisprezece profeți, Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Țefania, Hagai, Zaharia, Maleahi, Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel, Estera, Ezra, Neemia, Scrisoarea 53, cap. 7-8, p. 99-101.

Sulpitius Severus (363-420 d.Hr.) se referă la Iona ca Iona în cartea „Istorie”, vol. 1, cap. 48, p. 94

Augustin din Hippo (338-430 d.Hr.) menționează profetul Iona în „Orașul lui Dumnezeu”, cartea 18, capitolul 44, paginile 387

Printre eretici și cărțile apocrife

„Diatessaronul” lui Tatian (decedat în anul 170 d.Hr.), secțiunea 16, p. 68, citează Matei 12:41 și Luca 11:29-32 cu privire la Iona.

Teodor din Mopsuestia (392-423/429 d.Hr.) citează din Iona 3:4 în „Comentariul la Iona”, capitolul 1, p. 193

După Niceea, există și alți scriitori.

Î: În cartea lui Iona, care sunt unele dintre diferențele de traducere dintre textul ebraic și Septuaginta greacă?

R: Iată câteva dintre diferențele de traducere, în mare parte din capitolul 3, prima fiind din ebraică, iar a doua din traducerea greacă a Septuagintei.

Iona 1:9 „Eu sunt un evreu” (textul masoretic) vs. „Eu sunt un slujitor al Domnului” (Septuaginta, Teodor din Mopsuestia în Comentariul la Iona, cap. 1, p. 197)

Iona 2:4 „Cu siguranță voi privi” (textul masoretic) vs. „Oare voi privi într-adevăr?” (Septuaginta) vs. „Cum voi privi?” (Teodotion)

Iona 3:2 „vestirea pe care ți-o fac” (textul masoretic) vs. „conform predicii anterioare despre care ți-am vorbit” (Septuaginta)

Iona 3:3 „oraș mare înaintea lui Dumnezeu” (textul masoretic) vs. „oraș mare” (Septuaginta)

Iona 3:4 „40 de zile” (Masoretic) vs. „3 zile” (Septuaginta, Teodor din Mopsuestia în Comentariul la Iona, cap. 1, p. 193)

Iona 3:6 „a atins chiar și pe împărați” (textul masoretic) vs. „a ajuns la împărat” (Septuaginta)

Iona 3:6 „s-a ridicat de pe tronul său” (textul masoretic) vs. „s-a sculat de pe tronul său” (Septuaginta)

Iona 3:6 „mantie” (textul masoretic) vs. „veșmânt/îmbrăcăminte” (Septuaginta)

Iona 3:7 „Și a strigat și a zis în Ninive, prin decretul împăratului și al măreților săi” (textul masoretic) vs. „Și s-a făcut o proclamație, și s-a poruncit în Ninive de către împărat și de către măreții săi” (Septuaginta)

Iona 3:7 „oameni sau animale, turmă sau cireadă” (textul masoretic) vs. „oameni, sau vite, sau boi, sau oi” (Septuaginta)

Iona 3:8 „Dar omul și animalele” (textul masoretic) vs. „Așa că oamenii și vitele” (Septuaginta)

Iona 3:8 „Și fiecare să se întoarcă” (textul masoretic) vs. „și s-au întors cu toții” (Septuaginta)

Iona 3:10 „calea rea” (Masoretic) vs. „căile rele” (Septuaginta)

Iona 3:10 „S-a îndurat” (textul masoretic) vs. „S-a pocăit” (Septuaginta)

Iona 4:1 „Dar aceasta a fost o mare nenorocire în ochii lui Iona și i-a stârnit mânia.” (textul masoretic) vs. „Dar Iona a fost foarte adânc întristat și a fost tulburat.” (Septuaginta)

Bibliografie pentru această întrebare: traducerea ebraică provine din „Literal Translation” a lui Jay P. Green, iar traducerea din Septuaginta provine din traducerea lui Sir Lancelot C.L. Brenton a lucrării „The Septuagint: Greek and English”. De asemenea, au fost utilizate „The Expositor’s Bible Commentary” și notele de subsol din Bibliile NASB, NIV, NKJV și NRSV.

Dacă nu se specifică altfel, citatele din Scriptură sunt preluate din „The Holy Bible, Berean Standard Bible” (BSB), care a fost pusă la dispoziția publicului: https://berean.bible