< Întrebare biblică din Ioel

Î: Ce putem învăța din cartea Ioel?

R: Ioel ne învață despre două subiecte nu tocmai plăcute pe care trebuie să le studiem mai mult: modul în care Dumnezeu ne disciplinează și modul în care trebuie să răspundem „când vin lăcustele”. Ioel profețește că armata de lăcuste care a invadat țara este doar un preludiu la invazia unei armate străine din cauza păcatului lui Israel. La rândul său, aceasta este un preludiu la Ziua Domnului din zilele de pe urmă.

La fel, Dumnezeu trimite uneori oamenilor o disciplinare mai ușoară ca „încurajare spre pocăință” înainte de a trimite o disciplinare mult mai severă sau chiar distrugerea.

Î: Ce știm despre profetul Ioel?

R: Nu putem afla prea multe din carte. Numele „Ioel” înseamnă „Yahweh este Dumnezeu”. Nu era un nume neobișnuit, întrucât aproximativ alți doisprezece bărbați din Vechiul Testament se numeau tot Ioel. Cu toate acestea, nimic nu sugerează că acest profet ar fi fost vreunul dintre ei. Nu știm nimic despre Ioel la nivel personal, cu excepția faptului că tatăl său se numea Petuel.

Î: Care este structura generală a cărții Ioel?

R: Se pare că cartea lui Ioel nu se pretează la o structură de tip occidental. Opt comentarii biblice și Biblii de studiu oferă schițe foarte diferite. Dar, deși nu sunt de acord cu privire la schițele de ansamblu, tind să fie de acord în ceea ce privește părțile mai mici. Poate că așa trebuie înțeleasă cartea lui Ioel: ca o serie de avertismente clare, dar scurte, venite din inimă, mai degrabă decât ca un tratat lung și foarte structurat, precum, de exemplu, Plângerile lui Ieremia. Iată schița mea:

1 Urmarea lui Dumnezeu când vin lăcustele

-- 1:2-4 Ascultați aceasta, bătrânilor

-- 1:5-7 Treziți-vă, bețivilor

-- 1:8-10 Preoții ar trebui să jelească ca o soție care-și plânge soțul

-- 1:11-12 Fiți îngroziți, voi, fermierilor

-- 1:13-14 Îmbrăcați-vă în sac și plângeți, preoților

-- 1:15-18 De ce ar trebui să jelească toți

-- 1:19-20 Răspunsul nostru cuvenit: să strigăm către Domnul în mijlocul dezastrului

2 Sunarea cornului de berbec în Sion pentru Ziua Domnului care vine

-- 2:1-11 Sunați din cornul de berbec pentru viitoarea invazie

-- 2:12-17 Sfâșiați-vă inimile și sunați din cornul de berbec pentru a vă întoarce la Domnul

-- 2:18-27 Recuperarea anilor devorați de lăcuste

-- 2:28-32 Revărsarea Duhului lui Dumnezeu

3 Judecata finală și restaurarea

-- 3:1-16 Judecata în Valea lui Iosafat împotriva dușmanilor lui Israel

-- 3:17-21 Binecuvântare și iertare după judecată

Î: Câte capitole are cartea Ioel?

R: În majoritatea Bibliilor în limba engleză există trei capitole, care conțin 20, 32 și, respectiv, 21 de versete. Cu toate acestea, alte ediții ale Bibliei separă versetele 2:28-32 într-un capitol distinct. Printre Bibliile care adoptă această structură se numără Tanakh-ul evreiesc, textul ebraic al „Bibliei interlineare” de Jay P. Green, Sr. și Biblia catolică de la Ierusalim. Așadar, ceea ce în unele Biblii este Ioel 3, în altele se numește Ioel 4. Versetele și ordinea lor sunt însă aceleași în toate cazurile.

Î: Unde se află cartea Ioel în Biblie?

R: În Biblia ebraică și în Bibliile creștine de astăzi, se află după Osea și înainte de Amos. Cu toate acestea, în Septuaginta ordinea era Osea, Amos, Mica și Ioel. Se pare că se încerca o ordonare cronologică. Totuși, nu știm cu exactitate când a fost scrisă cartea lui Ioel.

Î: În Ioel 1, de ce acea zonă este lovită de invazii de lăcuste și cât de gravă poate fi o astfel de invazie?

R: Lăcustele veneau din deșertul din Sudan. Având vântul în spate, erau capabile să migreze 1.200 de mile în trei zile. La 400 de mile pe zi, zburând 14 ore pe zi, viteza ar fi de aproximativ 28 de mile pe oră. De obicei, ele migrau în linie dreaptă. Istoricul antic Pliniu afirmă în „Istoria naturală” 11.35 că o invazie de lăcuste putea chiar să roadă ușile. Deși acest lucru s-ar putea să nu fie adevărat, ilustrează teroarea pe care o invazie de lăcuste ar provoca-o.

Când o invazie de lăcuste a lovit Somalia în 1957, s-au estimat 16.000.000.000 de insecte, cu o greutate totală de 50.000 de tone. În prezent, există un Centru de Urgență pentru Operațiuni împotriva Lăcustelor al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). Invaziile de lăcuste sunt combătute prin pulverizarea aeriană de insecticide asupra zonelor de reproducere.

Î: Cartea lui Ioel 1 se adresează diverselor grupuri: bătrâni, bețivi, preoți, fermieri, din nou preoți și tuturor. Singurul păcat menționat în cartea lui Ioel este beția. De ce credeți că Dumnezeu s-ar adresa tocmai acestor grupuri specifice? Care sunt grupurile corespunzătoare din zilele noastre?

R: Spre deosebire de mulți alți profeți, Ioel nu petrece mult timp spunând oamenilor să înceteze să mai păcătuiască înainte ca dezastrul să vină. În schimb, el subliniază cum să reacționeze prin pocăință după ce dezastrul iminent lovește. Bătrânii erau adormiți (sau beți) în îndatorirea lor de a învăța națiunea și pe tineri să-L urmeze pe Dumnezeu. Preoții s-ar putea să nu-și fi îndeplinit datoria de a-i învăța pe oameni să-L urmeze pe Dumnezeu sau, și mai rău, să-i fi învățat să se închine idolilor. Fermierii, preocupați de bogăție, nu ofereau sprijinul financiar pe care ar fi trebuit să-l acorde preoților și leviților lui Dumnezeu. Când o întreagă societate se îndepărtează de Dumnezeu, aspectele politice, religioase și financiare se destramă toate odată.

Î: În Ioel 1, există un cuvânt-cheie în aproape fiecare secțiune: cuvântul ebraic „ki”, care poate fi tradus prin „pentru că”, „căci” sau „cu siguranță”. De ce pune Ioel accentul pe acest cuvânt?

R: Se pare că Dumnezeu pune mare preț pe a le da oamenilor lecții despre motivele pentru care trebuie să jelească. Oamenii trebuie să învețe relația de cauză-efect dintre neascultarea față de Dumnezeu și consecințele care decurg din aceasta. Astăzi trebuie să fim eficienți în a-i avertiza pe oameni cu privire la relația de cauză-efect a îndepărtării de Dumnezeu.

Î: În Ioel 1:1, când a fost scrisă cartea lui Ioel?

R: Nu există nimic, nici în text, nici în context, care să indice cu precizie perioada. Este un mesaj atemporal, deoarece nimic din carte nu depinde de o anumită perioadă. Iată trei posibilități.

1. Secolul al VIII-lea î.Hr.

Tirul și Sidonul, menționate împreună în Ioel 3:4, s-au unit abia la începutul secolului al VIII-lea. Grecii din Ioel 3:6 nu erau grecii de mai târziu din Atena și Sparta, ci grecii ionieni mai vechi, care controlau rutele comerciale din Turcia de astăzi la începutul secolului al VIII-lea. Nu există nicio referire nici la asirieni, nici la babilonieni. Perioada istorică în care ambele erau slabe a fost între moartea lui Adad-Nirari al III-lea, în 782 î.Hr., și 745 î.Hr., când Tiglat-Pileser al III-lea și-a început domnia. Iuda era puternică în această perioadă, iar regele Ozia era conducătorul unei alianțe anti-asiriene. Filistenii au hărțuit Israelul în această perioadă.

Biblia de studiu NIV, p. 1339, menționează că există argumente solide în favoarea acestei perioade.

2. Perioada târzie preexilică (597-587 î.Hr.)

2a. 10.000 de bărbați din Iuda au fost deportați în anul 597 î.Hr. (2 Regi 24:10-16). De asemenea, evreii fuseseră ținuți în sclavie de ani de zile (vezi discuția referitoare la Ioel 3:6).

2b. Milă viitoare față de Iuda în Ioel 2:12-20.

2c. Templul era încă în picioare (Ioel 1:13).

2d. Distrugerea viitoare și bruscă a Ierusalimului.

3. Perioada post-exilică (după 587 î.Hr.)

3a. Ioel numește regatul iudeu „Israel” în Ioel 2:27 și 3:16, așa că este posibil ca aceste evenimente să fi avut loc după exilul regatului de nord din 722 î.Hr.

3b. Mulți alții au fost reduși la sclavie în anul 587 î.Hr.

3c. Unii consideră că în Ioel 2:12-20 Dumnezeu promite milă acelor persoane, nu urmașilor lor.

Î: În Ioel 1:2, de ce credeți că Ioel a început prin a se adresa bătrânilor? Erau oare ei singurii afectați de invazia de lăcuste?

R: De multe ori, conducătorii și personalitățile religioase sunt cei care îndrumă poporul spre neascultare. Când conducătorii sunt neascultători, nu numai adepții lor suferă, ci și alții suportă consecințele.

Cu toate acestea, liderii oficiali nu sunt singurul tip de lideri. La fel de important este faptul că părinții își conduc (sau îi îndrumă greșit) individual pe copiii lor, iar generația mai în vârstă ghidează colectiv generația mai tânără. Când întreaga generație mai în vârstă eșuează în a conduce atât prin cuvinte, cât și prin exemplu, atunci suferă generația mai tânără.

Î: În Ioel 1, oamenii pot fi tulburați de faptul că, deși unii au păcătuit și s-au îndepărtat de Dumnezeu, toți păreau să sufere consecințele. Ce părere aveți despre această aparentă „nedreptate” dintr-o perspectivă eternă?

R: Dacă privim doar această lume, nu numai că este căzută în rău, dar este și nedreaptă. Cu toate acestea, Dumnezeu a rânduit Ziua Judecății pentru a face totul drept. Orice ni s-ar întâmpla în cele câteva decenii pe care le avem de trăit pe acest pământ este foarte puțin în comparație cu viața veșnică de după moarte.

Î: În Ioel 1:5, cum ar trebui să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru venirea lăcustelor, având în vedere că 1 Tesaloniceni 5:18 spune să mulțumim în toate lucrurile?

R: Romani 8:28 spune că toate lucrurile (nu doar cele bune) pot lucra împreună spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu. Evrei 12:5-8 spune că Dumnezeu îi disciplinează pe credincioși pentru binele lor, deși acest lucru este neplăcut pe moment.

Î: În Ioel 1:1-20, dacă tot ce învăța cartea lui Ioel ar fi fost despre modul în care Dumnezeu ne disciplinează și despre cum trebuie să reacționăm în vremuri grele, ar fi o carte valoroasă de citit astăzi. Cu toate acestea, Ioel este, de asemenea, o carte foarte profetică despre vremurile de pe urmă. Care versete din capitolul 1 oferă mici indicii în acest sens?

R: Ioel 1:12 sugerează că este vorba de mai mult decât un fenomen local atunci când spune: „Cu siguranță, bucuria omenirii s-a uscat.” Ioel 1:15 menționează Ziua Domnului.

Î: În Ioel 1:2b-3, creștinii au păreri diferite cu privire la faptul dacă termenul „bătrâni” se referă aici la conducători, la persoanele în vârstă sau la ambele categorii. Cum ar putea atât conducătorii, cât și persoanele în vârstă să fie vinovați? Crezi că Ioel 1:2b-3 oferă un răspuns la această întrebare?

R: Cu siguranță, mustrarea s-ar putea referi la ambele categorii. Totuși, Ioel 1:2b-3 menționează faptul că nu au auzit acest lucru de la strămoșii lor, iar ei au porunca și responsabilitatea de a transmite acest lucru copiilor lor. Acest lucru indică faptul că, indiferent dacă se referă la lideri politici sau religioși, cu siguranță se referă și la persoanele în vârstă, care ar fi trebuit să-i învețe pe cei din generația tânără.

Î: Ioel 1:4 menționează patru tipuri de lăcuste. Deși nu suntem siguri care sunt diferențele dintre aceste cuvinte ebraice diferite, ideea este că această pedeapsă se manifestă în patru valuri. Ce două lucruri putem învăța din aceasta despre disciplina lui Dumnezeu?

R: Judecata lui Dumnezeu poate fi atât precisă, cât și severă. Când oamenii nu se pocăiesc, judecata lui Dumnezeu poate veni în mai multe valuri. O persoană se poate pocăi după orice val, dar poate fi mai greu pentru ea să revină la starea în care se afla înainte de valurile succesive.

Î: În Ioel 1:4, de ce ar trimite Dumnezeu aceste teribile plăgi de lăcuste, dacă Dumnezeu îi iubea pe israeliți?

R: S-ar putea să începem să bănuim că prosperitatea poporului lui Dumnezeu nu era prioritatea Sa supremă! Poate că Dumnezeu și-a dorit ca poporul Său ales să fie prosper din punct de vedere material, dar El prețuia mult mai mult ascultarea și prosperitatea lor spirituală. Pentru noi, un părinte bun ar putea să-și iubească copiii prea mult ca să rămână pasiv când aceștia se îndreaptă pe o cale a distrugerii.

Î: În Ioel 1:5, bețivilor li se spune să se trezească și să plângă, pentru că (ki) vinul lor dulce le-a fost luat din gură. De ce ar începe Dumnezeu cu un mesaj atât de elementar, centrat pe lucrurile pământești? Cum se leagă Ioel 1:6-7 de acest lucru?

R: Dumnezeu se adresează oamenilor acolo unde se află ei. Bețivii nu sunt neapărat preocupați de altceva decât de locul de unde vor mai face rost de băutură. În loc să le vorbească inițial despre chestiuni spirituale pe termen lung, Dumnezeu le subliniază consecința imediată, pe termen scurt, și anume că nu vor mai avea băutura după care tânjesc. De fapt, oricine își pune speranța în alcool pentru a găsi plăcere și împlinire se află într-o situație proastă.

Î: În Ioel 1:11, care sunt cele două motive distincte pentru care fermierii trebuie să se întristeze?

R: Pe termen scurt, acesta ar fi un an prost. Ioel 1:11 spune „pentru că” (ki) recolta de struguri, grâu și orz va fi distrusă.

Pe termen lung, chiar dacă lăcustele ar pleca și nu s-ar mai întoarce niciodată, pomii și viile lor ar fi distruse. Măslinii pot trăi 1.000 de ani. Dacă distrugi un măslin bătrân, trebuie să aștepți secole până când un copac nou îl va înlocui. Nu era vorba doar de faptul că producția lor imediată era distrusă, ci că mijloacele lor de producție erau distruse, ceea ce îi afecta pentru mulți ani de acum înainte. Ioel 1:12f spune chiar: „Cu siguranță (ki) bucuria omenirii s-a uscat” (BSB).

Î: În Ioel 1:13, de ce ar afecta eșecurile recoltelor fermierilor ofrandele?

R: Dacă nu există recoltă, nu există sursă pentru ofrandele de cereale. Dacă nu există oi și vite din cauza lipsei hranei necesare pentru întreținerea lor, nu vor exista nici ofrande provenite de la acestea. Preoții și leviții erau întreținuți atât prin permisiunea de a mânca din ofrande, cât și prin alte forme de sprijin financiar din partea poporului. Dacă ambele surse dispar, ce ar trebui să facă preoții?

Î: În Ioel 1:13, care sunt cele două moduri în care „comorile din casa lui Dumnezeu” pot fi risipite?

R: Oamenii pot eșua în a le cheltui așa cum ar trebui. Când oamenii mor de foame, fie fizic, fie din lipsă de Evanghelie, în timp ce există clădiri extrem de frumoase, bogăția este acumulată în loc să fie cheltuită. De exemplu, raidurile vikingilor vizau în special mănăstirile, deoarece găseau acolo mult aur. Dacă mai mult aur ar fi fost cheltuit cu generozitate pentru săraci și pentru propovăduirea Evangheliei, mănăstirile ar fi fost o țintă mai puțin atractivă. Mulți călugări trăiau pe insule din largul coastei de vest a Irlandei, ascunzându-se de vikingi. Dar, deși Dublinul din Irlanda era o bază operațională cheie pentru vikingi, aceștia i-au lăsat în mare parte în pace pe acești călugări irlandezi, deoarece nu aveau ce aur să câștige jefuindu-i.

În al doilea rând, banii lui Dumnezeu pot părea insuficienți pentru că sunt cheltuiți greșit pe lucruri nepotrivite sau cheltuiți în exces pe lucruri de importanță secundară. De exemplu, dacă strategia este aceea de a atrage oamenii la biserică mai mult prin clădirea sa somptuoasă decât prin predicarea Evangheliei, oare așa sunt oamenii atinși de Duhul Sfânt și vin la Dumnezeu? Nu! Fără să ne gândim prea mult, este ușor să cheltuim bani pe lucruri locale care au o vizibilitate mare și ne fac să ne simțim bine, în loc să trimitem bani către locuri mai îndepărtate care au o nevoie mai mare.

Î: În Ioel 1:8, de ce ar jeli o fecioară pentru soțul ei?

R: Sionul ar jeli așa cum o tânără mireasă sau o logodnică ar plânge moartea noului ei soț sau a logodnicului ei.

Î: În Ioel 1:14, în timp ce Dumnezeu aduce pedeapsă și disciplină, ce rol avem noi, ca creștini, în a-i învăța pe oameni de ce au venit aceste lucruri și cum ar trebui să răspundă în fața lui Dumnezeu? Cum putem face acest lucru fără a părea că ne considerăm mai drepți decât ceilalți?

R: Ezechiel 33:1-20 și Ieremia 6:17 oferă exemplul unui paznic. Dacă vine un dezastru și paznicul nu reușește să avertizeze orașul, vina îi revine paznicului. Dar dacă paznicul avertizează, iar nimeni nu-l ascultă, atunci vina le revine oamenilor pentru că nu au dat ascultare paznicului, care își făcea datoria.

Nu ar trebui să-i comparăm pe ceilalți cu noi înșine, ci mai degrabă să arătăm că ei nu se ridică la standardul lui Dumnezeu. Nu ar trebui să încercăm să susținem că cei care au suferit erau mai vinovați decât cei care au scăpat, ci că toți vor suferi mai rău dacă nu se pocăiesc și nu vin la Dumnezeu.

Ca exemplu, putem sublinia faptul că uraganul Katrina, care a inundat New Orleans, a venit cu câteva zile înainte de data la care era programat festivalul anual al homosexualilor, numit „Southern Decadence”. Aceasta nu înseamnă că homosexualii care au venit la New Orleans erau mai răi decât alți păcătoși care nu au venit. Dar toți păcătoșii, homosexuali și heterosexuali, se vor confrunta în cele din urmă cu o judecată și mai aspră, dacă nu se pocăiesc și nu vin la Dumnezeu.

Î: În Ioel 1:15, cum va fi Ziua Domnului?

R: O „Zi a Domnului” este o perioadă de timp destul de scurtă, dar mai lungă decât o zi de 24 de ore. A existat o Zi a Domnului la prima venire a lui Hristos (Faptele Apostolilor 2:20), și va mai fi o altă Zi a Domnului la a doua venire a lui Hristos. Exegeții nu sunt de acord cu privire la începutul și sfârșitul exact al Zilei Domnului din Cartea Apocalipsei, dar Apocalipsa vorbește despre această perioadă.

Î: În Ioel 1:19, de ce se roagă Ioel către Dumnezeu?

R: S-ar putea crede, în mod eronat, că Ioel Îi cere lui Dumnezeu să-l ajute, să se îndure sau să nu trimită pedeapsa, dar Ioel nu face deloc acest lucru. Ioel nu pune la îndoială pedeapsa lui Dumnezeu aici; el pur și simplu strigă către Dumnezeu în mijlocul acestei mari suferințe.

Î: În Ioel 2:1,15, ce li s-a poruncit oamenilor să facă, care era diferit de poruncile din capitolul 1 de a se trezi, a plânge, a geme, a se îngrozi, a îmbrăca sacul și a se jeli? Este semnificativă ordinea din Ioel 2:1,15 după poruncile din Ioel 1?

R: Poporului i s-a poruncit să „sune din cornul de berbec în Sion” (cornul de berbec, sau shofar, era trâmbița lui Israel), cu alte cuvinte, să „deasemneze alarma”. În Ioel 2:1-10, ei trebuiau să facă acest lucru pentru a anunța dezastrul care urma să vină. În Ioel 2:15-17 trebuiau să facă acest lucru dintr-un motiv diferit: să se adune la o adunare sfântă pentru a se pocăi și a-I cere lui Dumnezeu să-i cruțe.

Ar trebui să sunăm din trâmbiță astăzi din aceleași motive pentru care trebuiau să sune din cornul de berbec pe vremuri. Ar trebui să facem cunoscută judecata lui Dumnezeu, atât credincioșilor, cât și necredincioșilor. Ar trebui, de asemenea, să chemăm oamenii să se pocăiască, atât individual, cât și colectiv, pentru ca Dumnezeu să fie milostiv față de noi.

Î: În aplicarea versetelor din Ioel 2:1, 15 în zilele noastre, ce ar reprezenta Sionul / muntele sfânt?

R: Sionul reprezintă locuința poporului lui Dumnezeu, care se află astăzi în biserici.

Nu înseamnă doar să vestești oriunde locuiești, altfel s-ar fi spus „în țară” sau ceva similar. Accentul se pune pe a vesti poporului lui Dumnezeu din biserică.

Nu se referă pur și simplu la orice munte înalt de unde toți ar putea auzi, deoarece se pune accentul pe sunarea alarmei pe „muntele sfânt” al lui Dumnezeu. De asemenea, în Palestina, Muntele Carmel era mai înalt decât Muntele Sion, dar Sionul era muntele sfânt unde trebuia să se sune alarma.

Astăzi pot exista modalități de a transmite mesajul care pot avea un impact mai mare, dar cu prețul compromiterii integrității mesajului (sau a noastră). Aceasta nu este o scuză pentru a renunța la transmiterea mesajului sau pentru a folosi mijloace compromițătoare, ci trebuie să transmitem mesajul prin toate mijloacele sfinte sau drepte.

Î: Ioel 2:1b-2 spune: „Să tremure toți cei ce locuiesc în țară, căci (ki) vine Ziua Domnului.” De ce ar trebui să tremure credincioșii evlavioși?

R: Credincioșii ascultători nu au nevoie să se cutremure pentru ei înșiși, deoarece Dumnezeu va avea grijă de ei. Aceasta nu înseamnă că nu vor suferi niciodată sau că nu vor muri, ci că vor muri doar atunci când Dumnezeu, care știe ce este mai bine, le va permite să moară. Cu toate acestea, credincioșii se pot cutremura din mai multe alte motive.

Pentru prietenii necreștini: Deși credincioșii nu ar trebui să se teamă de Iad pentru ei înșiși, ei se pot teme de Iad pentru prietenii necredincioși.

Într-un loc al neascultării: Apocalipsa 18:4 poruncește credincioșilor să iasă din Babilon, un sistem rău cu un oraș așezat pe șapte dealuri, din două motive: a) pentru ca ei să nu aibă parte de păcatele Babilonului și b) altfel, credincioșii, aflându-se în locul nepotrivit, vor primi plăgile destinate necredincioșilor. Deși cercetătorii de astăzi nu sunt de acord cu privire la locul sau natura acestui viitor Babilon (Babilonul însuși, Roma sau altceva), putem fi cu toții de acord că orice lucru care pare la fel de rău ca acest Babilon nu este un loc în care ar trebui să se afle credincioșii.

Î: În Ioel 2:1, 15, de ce li s-a poruncit exact să „sune din cornul de berbec” pe atunci? De ce trebuie să „suna din trâmbiță” astăzi?

R: Paznicul orașului avea sarcina de a suna din trâmbiță dacă se apropia un dușman, astfel încât soldații să-și poată lua armura și armele, toată lumea să poată intra în oraș și porțile orașului să poată fi închise. În sens metaforic, li se spune aici să sune din cornul de berbec deoarece se apropie un dușman, iar singura lor speranță este să se întoarcă la Dumnezeu. La fel, astăzi trebuie să „sunați din trâmbiță” pentru a le spune oamenilor că va veni o calamitate și că trebuie să se întoarcă la Dumnezeu și să se pocăiască de păcatele lor.

Î: În Ioel 2:3-11, despre ce armată este vorba?

R: Este o armată cu intenții malefice care înconjoară Ierusalimul. Aceasta ar putea avea o împlinire înainte de mileniu (Apocalipsa 16:12-16; 19:19) și o a doua împlinire după mileniu (Apocalipsa 20:7-10).

Î: În Ioel 2:6, uneori oamenii sunt nemulțumiți când lucrurile nu sunt atât de bune pe cât se așteaptă, alteori sunt iritați când lucrurile nu merg așa cum vor ei, iar alteori sunt furioși când lucrurile par să se îndrepte în mod deliberat împotriva lor. Dar Ioel 2:6 nu spune nimic din toate acestea. Cum depășește Ioel 2:6 toate aceste reacții?

R: Oamenii ar păli de șoc la vederea a ceea ce urma să se întâmple. Ar fi cuprinși de angoasă, deoarece rezervele lor bogate de hrană s-ar epuiza în doar o oră sau două.

Când o persoană este în stare de șoc, sângele se retrage din față, iar fața persoanelor cu tenul mai deschis devine și mai albă.

Î: În Ioel 2:6, ce lucruri din zilele noastre îi fac pe oameni să se afle în chinuri sau să pălească la față, spre deosebire de a fi doar enervați, iritați sau furioși?

R: Războiul și terorismul provoacă suferință astăzi, dar și schimbările drastice de pe piața bursieră pot face oamenii să simtă că „acesta este sfârșitul lumii”. În anii 1930, pe măsură ce piața bursieră se prăbușea, unii, în nebunie, s-au sinucis.

Î: În Ioel 2:1-11, când va avea loc această Zi a Domnului?

R: Aceasta are loc în Apocalipsa, când Domnul vine să execute judecata. Se pare că este același eveniment descris în Psalmul 50:3 și în Epistola lui Iuda.

Î: Ioel 2:1-11 se referă la lăcuste obișnuite, la o armată invadatoare sau la vremurile de pe urmă?

R: În timp ce Ioel 1:4 vorbește despre o invazie locală de lăcuste, Ioel 2:2 extinde această imagine la altceva. Acesta descrie „o armată mare și puternică… cum n-a mai fost niciodată în vechime și cum nu va mai fi niciodată în veacurile viitoare”.

Î: Ar putea Ioel 2:1-11 să aibă legătură cu Apocalipsa 9:1-11?

R: Ambele se referă la o întâmplare singulară în care apar lucruri deosebite care seamănă cu lăcustele. Totuși, ele sunt diferite, deoarece lăcustele din Ioel 2:1-11 nu lasă nimic verde în urmă. Lăcustele din Apocalipsa 9:1-11 se referă la creaturi – poate demoni, roboți, avioane, drone sau alte aparate zburătoare – care nu dăunează niciunei plante, dar înțeapă dureros oamenii fără a-i ucide.

Î: Ar putea Ioel 2:10 să aibă legătură cu Matei 27:45?

R: Nu. În vremurile de pe urmă va fi întuneric, iar întunericul din timpul răstignirii a fost o prefigurare a acestuia. Totuși, în Matei 27:45 Domnul nu-Și ridica vocea în prezența oștirii Sale (Ioel 2:11). În general, atunci când încercăm să aflăm dacă două pasaje se referă la același lucru, dacă o parte din ele sună la fel, iar o altă parte este foarte diferită, atunci pasajele se referă la lucruri diferite.

Î: Ar putea Ioel 2:10 să aibă legătură cu Apocalipsa 8:12? Cu Apocalipsa 16:10?

R: Nu. Apocalipsa 8:12 vorbește despre momentul în care o treime din luminile cerești sunt lovite, iar Apocalipsa 16:10 vorbește despre momentul în care împărăția fiarei se află în întuneric total. Cu toate acestea, Ioel 2:10 se referă la o întunecare cauzată de creaturile asemănătoare lăcustelor, nu la întunecarea cerurilor.

Î: În Ioel 2:12,15, unde trebuie să sunăm din trâmbiță și să le spunem oamenilor să se întoarcă la Dumnezeu astăzi?

R: Răspunsul evident este că trebuie să o sunăm acolo unde cei care au nevoie să o audă o pot auzi. Mulți oameni nu o vor auzi niciodată dacă sunăm din trâmbiță doar în bisericile noastre și la studiile biblice. Radioul (atât creștin, cât și necreștin), televiziunea, site-urile creștine, postările și comentariile de pe bloguri, precum și rețelele sociale sunt câteva modalități de a răspândi cuvântul pe scară largă. Dar mulți oameni au nevoie și de un mesaj mai personal. Vorbește cu prietenii și colegii tăi, în măsura în care situația o permite, pentru ca ei să audă.

Î: În Ioel 2:12-15, odată ce Dumnezeu a anunțat o calamitate, există vreo cale de a scăpa de ea?

R: Da. Nu numai în acest pasaj, ci și în Iona 3:9-10, Amos 7:1-6 și Ieremia 18:5-10 se arată că, deși Dumnezeu nu Se schimbă, voia Sa revelată față de oameni se schimbă atunci când oamenii se pocăiesc.

Î: În Ioel 2:17, care este semnificația plângerii între portic și altar?

R: Acesta este locul unde preoții își îndeplineau slujba, aducând jertfele animalelor aduse de oameni. De asemenea, când oamenii aduceau jertfele, preoților li se permitea să ia o parte din jertfă pentru familiile lor. Preoții se deplasau între portic și altar, așa că acest lucru s-ar referi la plânsul preoților.

Î: În Ioel 2:17-18, care sunt cele două motive suplimentare date pentru a suna din cornul de berbec în Sion?

R: Cele două motive sunt: a) pentru a cruța poporul lui Dumnezeu și b) pentru slava lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, pentru ca moștenirea lui Dumnezeu să nu devină „o ocară, un obiect de batjocură printre neamuri”.

Acest lucru se leagă de faptul că noi suntem sarea și lumina lumii: nu ar trebui să ne ascundem lumina sub un obroc, ci să o lăsăm să strălucească. A străluci înseamnă a arăta adevărul și dreptatea și a le pune în contrast cu eroarea și răutatea.

Î: Care sunt cele două motive pe care Ioel 2:18-19 le oferă pentru a explica de ce poporul lui Dumnezeu ar dori să facă aceste lucruri? Cum credeți că se leagă acest lucru de faptul că suntem sare în lume?

R: Versetul 18 prezintă cele două motive, iar versetul 19 le explică.

Dumnezeu este gelos pentru țara Sa; Dumnezeu nu vrea ca poporul Său să fie o ocară.

Dumnezeu își cruță poporul și va trimite grâu, vin nou și ulei pentru a-i sătura.

Î: În Ioel 2:20, oare marea oaste din nord și „mirosul urât” au legătură cu Ezechiel 39:11-20; Apocalipsa 16:12-16; și/sau Apocalipsa 19:17-19?

R: Nu are legătură cu Apocalipsa 16:12-19, deoarece acele evenimente au loc înainte de Mileniu. Mai degrabă, se referă la bătălia lui Gog și Magog de după Mileniu, care este descrisă și în Ezechiel 39:11-20 și Apocalipsa 20:8-10.

Î: În Ioel 2:25, cum se compară caracterul complet al restaurării lui Dumnezeu cu caracterul complet al disciplinei și judecății Lui?

R: Ioel 1:4 arată caracterul cuprinzător al disciplinei și judecății lui Dumnezeu prin cele patru feluri de lăcuste. Ioel 2:25 arată același caracter cuprinzător în restaurarea a ceea ce a mâncat fiecare dintre cele patru feluri de lăcuste.

Î: În Ioel 2:25-27, ce este uimitor în promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o poporului Sionului? Se referă aceasta la a) Mileniul, b) cerul și/sau c) perioada în care trăim acum pe pământ?

R: Prin menționarea „fiii și fiicele voastre”, acest pasaj sugerează că este vorba despre pământ, nu despre cer. Ioel 2:28 oferă un indiciu parțial. Versetul începe cu „Și după aceea” și se referă la ceva ce s-a împlinit în Faptele Apostolilor 2:17-21. Prin urmare, trebuie să se refere la ceva de pe pământ, înainte de Mileniu. Acest lucru s-a întâmplat ca un semn al acțiunii Duhului Sfânt într-un mod nou.

Pe lângă pedepsire, prin lăcuste sau alte mijloace, Dumnezeu poate, de asemenea, să restaureze, chiar și în privința lucrurilor pe care noi credem că Dumnezeu nu le-ar putea face. Dumnezeu poate aduce prosperitate pentru a compensa anii de foamete și/sau poate dărui o viață mai lungă. Desigur, mai importantă decât o viață mai lungă pe pământ este viața veșnică în ceruri.

Î: În Ioel 2:28-32, s-a împlinit această profeție în Ziua Cincizecimii din Faptele Apostolilor 2:16?

R: Da, dar aceasta are, de asemenea, o împlinire dublă. Aceasta se întâmplă în Ziua Domnului. Ziua Domnului a venit când Isus a venit pe pământ, iar Faptele Apostolilor 2:17-21 citează în mod specific din Ioel 2:28-32. Ziua Domnului este, de asemenea, un moment viitor când Isus va veni din nou.

Multe profeții, inclusiv aceasta, au o împlinire dublă. Ele s-au împlinit la prima venire a lui Isus și se vor împlini din nou la a doua venire a lui Hristos.

Î: În Ioel 2:30-32, falsa religie numită „bahá’í” în cartea „Bahá’u’lláh și Noua Eră”, paginile 277-278, învață că Ioel 2:30-32 și Matei 24:29-30 se referă la Moise, Hristos și Mahomed, în sensul că învățăturile lor erau inițial ca soarele, dar toate au fost întunecate mai târziu de corupție. Cum ați răspunde la aceasta?

R: Este doar o închipuire să se susțină că întunecarea soarelui și a lunii se referă la corupția spirituală. Nu numai că Hristos va veni în norii propriu-ziși, așa cum arată Faptele Apostolilor 1:9-11, dar Dumnezeu Atotputernicul poate întuneca soarele și luna și El va face acest lucru. Nu-ți poți permite luxul de a numi pur și simplu „figurativ” orice lucru pe care nu vrei să-l consideri adevărat.

Î: Care este legătura dintre Ioel 2:32 și Romani 10:13?

R: Romani 10:13 citează din Ioel 2:32 și arată că toți cei care cheamă numele Domnului, chiar și neamurile, vor fi mântuiți. Ioel 2:31 se referă atât la întunecarea soarelui în timpul răstignirii lui Isus, cât și la întunecarea care va avea loc în vremurile de pe urmă. Ioel 2:32 se referă la aceleași evenimente.

Î: În Ioel 2:32, aceasta pare o promisiune frumoasă și liniștitoare până când citești cuvintele de la sfârșit: „dintre rămășița chemată de Domnul”. De ce este atât de greu pentru o persoană să facă parte din această rămășiță (literalmente, „supraviețuitori”) aici?

R: Doar aproximativ 50.000 de evrei s-au întors din exil. În vremea lui Hristos, doar o minoritate dintre evrei L-au acceptat pe Hristos. După răpire, oamenii vor veni în continuare la Hristos, dar vor muri pentru credința lor. Apocalipsa 6:9 vorbește despre cei uciși cu violență pentru credința lor în timpul marii necazuri.

Î: În Ioel 2:32, cum suntem chemați nu doar să fim creștini, ci să fim printre rămășiță, un adevărat „supraviețuitor”?

R: Din punct de vedere spiritual, indiferent dacă suferim persecuție sau martiriu sau nu, avem responsabilitatea de a răbda până la sfârșit.

Î: În Ioel 3:1-12, când va avea loc judecata din Valea lui Iosafat?

R: Aceasta se va întâmpla înainte de Mileniu, la sfârșitul Marii Tribulații de șapte ani. Pentru o succesiune a evenimentelor, consultați discuția despre cartea Apocalipsei. „The Bible Knowledge Commentary: Old Testament”, paginile 1319-1322, conține un tabel foarte detaliat care armonizează versetele biblice referitoare la vremurile de pe urmă.

Î: În Ioel 3:1-12, care versete biblice sunt postmilenare și care sunt premilenare?

R: Creștinii autentici care sunt amilenialiști cred că mileniul are loc chiar acum în Cer, iar descrierile de dinainte și de după mileniu se referă la aceleași evenimente. Ei consideră că o deficiență majoră a viziunii premilenialiste este diferențierea între ceea ce este înainte de mileniu și ceea ce este după acesta.

Un răspuns simplu este că toate evenimentele pe care le pun sub semnul întrebării amilenialiștii sunt premileniste, cu excepția următoarelor evenimente postmileniste:

Tot ce se află în Apocalipsa 20

Judecarea îngerilor răi: 1 Corinteni 6:3

Învierea celor răi: Daniel 12:2; Ioan 5:29

Deoarece Apocalipsa 20:7-10 se referă la Gog și Magog, unii cred că și alte referiri la Gog și Magog din Ezechiel 38-39 sunt postmilenare. Alții cred că sunt premilenare.

Î: În Ioel 3:4, care este diferența dintre păcatul Filistiei și păcatul Tirului și al Sidonului?

R: Sidonul nu era nici dușman, nici prieten al Israelului, dar Tirul fusese un aliat apropiat pe vremea lui David și a lui Solomon. Într-adevăr, regina nelegiuită Izabela era din Sidon (1 Regi 16:31). Când babilonienii au distrus Ierusalimul, Tirul și Sidonul au profitat de comerțul cu comori și cu sclavi israeliți.

Dumnezeu a pedepsit ambele orașe în același mod în care a profețit Ioel. Locuitorii Tirului au fost uciși sau reduși în sclavie de către Alexandru cel Mare în anul 332 î.Hr. El a ucis 8.000 de oameni când a cucerit orașul, încă 2.000 mai târziu, și a redus în sclavie 30.000. Locuitorii Sidonului au fost reduși în sclavie mai târziu de către Antioh al III-lea din dinastia seleucidă, în anul 203 î.Hr.

Î: În Ioel 3:6, mențiunea evreilor printre țările grecești indică o dată post-exilică?

R: Nu. Arvid S. Kapelrud menționează că a existat un comerț activ cu sclavi în secolele al VI-lea și al VII-lea î.Hr. (Joel Studies, pp. 154-158). Grecii micenieni au ajuns în Grecia cu puțin înainte de vremea lui Moise.

Gleason Archer, specialist în Vechiul Testament, menționează în *Encyclopedia of Bible Difficulties*, p. 296, că în Palestina au fost găsite monede grecești de la sfârșitul secolului al VI-lea, din emisiunile lui Peisistratus, care ar fi anterioare exilului. După ce enumeră numeroase referințe la mercenarii greci din documentele neobabiloniene, el concluzionează: „Având în vedere astfel de date, este pur și simplu naiv să presupunem că Ioel, care a trăit la sfârșitul secolului al IX-lea, nu ar fi putut ști nimic despre greci, sau să ne imaginăm că niciun negustor de sclavi nu s-a dus vreodată în porturile grecești cu prizonieri capturați în timpul raidurilor de sclavi din Orientul Apropiat.”

Această formulare, referitoare la locuitorii din Tir, Sidon și Filistia care vindeau evrei grecilor „pentru a-i trimite departe de patria lor”, indică de fapt o dată anterioară lui Alexandru cel Mare. Așa cum subliniază cartea *When Critics Ask*, la pagina 301, în vremea lui Alexandru grecii controlau deja Orientul Mijlociu, așa că aceștia nu ar fi plecat prea departe. Toți locuitorii Tirului au fost vânduți ca sclavi de către Alexandru, așa că nu se aflau în poziția de a vinde ei înșiși sclavi grecilor.

A se vedea discuția referitoare la Ioel 1:1 pentru datare.

Î: În Ioel 3:4-8, de ce i-au vândut fenicienii pe evrei ca sclavi?

R: Erau negustori și, aparent, cumpărau și revindeau pe oricine ca sclav. Ioel face o remarcă în acest sens, deoarece fenicienii din Tir și israeliții fuseseră întotdeauna aliați și se ajutaseră reciproc în trecut. Dacă îți tratezi prietenii de parcă nu i-ai cunoaște atunci când trec prin momente grele, atunci ce fel de prieten ești?

Î: În Ioel 3:8, ce știm despre sabeeni?

R: Acești oameni locuiau în partea de sud-vest a Peninsulei Arabice, în ceea ce astăzi este țara Yemen. Acolo se afla vechiul regat al Sabei.

Enciclopedia Britannica, volumul 1 (1956), paginile 678-682, prezintă alfabetul sabean (himyaritic) cu 28 de litere. Se arată că există aproximativ 4 litere similare între acesta și alfabetul brahmi din India, și 5 litere similare între acesta și alfabetul aramaic. Are 18 litere similare cu cel mai vechi alfabet etiopic și 24 de litere similare cu cel libian. Are 21 de litere similare cu cel thamudenic și 12 litere similare cu cel safahitic din Egipt.

Î: În Ioel 3:10, de ce se vor aduna unele națiuni pentru a lupta împotriva Israelului?

R: Acest lucru se întâmplă de două ori: înainte de Mileniu (Armaghedon) și după Mileniu (Gog și Magog). Deoarece aceste bătălii au loc înainte și după, unii creștini, numiți amilenialiști, cred că mileniul de 1.000 de ani este simbolic și are loc chiar acum în Ceruri, iar cele două „bătălii” sunt pur și simplu două descrieri ale aceleiași mari bătălii.

Î: Ioel 3:10 pare aproape opusul lui Mica 4:3. Porunca din Ioel 3:10 este ceva ce Dumnezeu dorește ca credincioșii ascultători să facă, sau porunca servește unui alt scop?

R: Aceasta nu este o poruncă adresată credincioșilor; ci a fost mai degrabă o proclamație adresată națiunilor, așa cum se vede în Ioel 3:9. Scopul trezirii națiunilor era ca acestea să aleagă să meargă în Valea lui Iosafat pentru a fi judecate de Dumnezeu, conform Ioel 3:12-13.

Î: În Ioel 3:12, Dumnezeu stă jos pentru a judeca sau stă în picioare pentru a judeca, așa cum spune Isaia 3:13?

R: Deoarece Dumnezeu nu este limitat la un trup fizic uman, ambele sunt metafore. Totuși, dacă doriți să faceți o diferențiere, cartea *When Critics Ask*, p. 301, subliniază că Dumnezeu „stă” pentru a-i asculta pe toți în mod imparțial și „stă în picioare” pentru a executa judecata.

Î: Cum se leagă Ioel 3:13 de Isaia 63:2-4 și de Apocalipsa 14:14-20?

R: Toate aceste pasaje se referă la același eveniment, cu excepția faptului că Apocalipsa 14:14-20 oferă cele mai multe detalii. În Apocalipsa 14:14-16, Fiul Omului [Isus] culege credincioșii de pe pământ. Apoi, în versetele 18-20, ciorchinii de struguri sunt culeși pentru a fi aruncați în teascul mâniei lui Dumnezeu. În Isaia 63:2-4, haina lui Isus este pătată cu sânge de la călcatul teascului mâniei.

Mânia lui Dumnezeu față de omenire nu vine de nicăieri, nici dintr-o nebuloasă stelară. Ci vine de pe pământ, sau mai precis, din viețile pline de păcat pe care oamenii le duc pe pământ, simbolizate de struguri. Sucul este produsul final al vieților păcătoase, care se va întoarce pe pământ sub forma mâniei.

Î: Când are loc evenimentul din Ioel 3:15?

R: Soarele s-a întunecat la răstignirea lui Hristos, iar atât soarele, cât și luna se vor întuneca în timpul necazului. Cu toate acestea, Ioel 3:15 se referă la bătălia din Valea lui Iosafat, chiar înainte de Mileniu.

Î: În Ioel 3:16, cum poate Domnul să „răcnească din Sion” și, în același timp, să fie „un adăpost pentru poporul Său”?

R: Pe pământ, un polițist sau un pușcaș marin poate fi, de asemenea, un tată iubitor. Cu cât mai mult poate Dumnezeu, care este Atotputernicul, să fie atât iubitor, cât și un apărător!

Î: În Ioel 3:19, care ar putea fi câteva motive pentru care Dumnezeu pedepsește națiunile încă în această viață?

R: Când o națiune atacă o altă națiune, Dumnezeu poate pedepsi prima națiune. Totuși, Ioel 3:19 se referă în mod specific la alte națiuni care au atacat Israelul și care vor fi judecate. Edomul va deveni „un pustiu pustiit”; nu va mai exista, nici ca țară, nici ca popor.

Î: În Ioel 3:19, când va fi pustiit Egiptul?

R: Evenimentele din Ioel 3 au loc în vremurile de pe urmă.

Î: În Ioel 3:20-21, când va curăța Dumnezeu sângele lui Iuda?

R: Acest lucru se va întâmpla în vremurile de pe urmă, când Iuda se va întoarce la Dumnezeu. Probabil că este vorba despre același eveniment menționat în Zaharia 12:10-13:1.

Î: În Ioel 3:21, cum putem transmite un mesaj urgent, dar negativ, într-o societate care promovează gândirea pozitivă?

R: Se pot întâmpla trei lucruri: oamenii nu vor asculta pentru că nu consideră că este important; nu vor asculta pentru că cred că exagerezi și, din nou, că nu este atât de important pe cât spui; și nu vor auzi pentru că ești descurajat și nu le spui de la bun început. Dar trebuie să transmitem acest mesaj, și chiar dacă majoritatea oamenilor nu vor asculta, totuși unii o vor face. Nu este vina ta dacă ei aleg să nu asculte, dar este vina ta dacă ai ocazia să le spui și nu o faci.

Într-o societate occidentală care prețuiește „pozitivitatea” și nu dorește să primească avertismente, corecții sau mustrări, poți încerca să prezinți lucrurile într-o manieră pozitivă, dar asta nu te va duce prea departe. Este greu să fii fidel Evangheliei și să le spui că sunt pierduți, păcătoși, îndepărtați de Dumnezeu și că se îndreaptă spre Iad și apoi spre Lacul de Foc, dacă nu se pocăiesc și nu-I cer lui Dumnezeu să le transforme viața eșuată. La fel cum ar trebui să „spunem nu drogurilor” și la fel cum trebuie să-i spui unei persoane dragi care consumă droguri că are nevoie de ajutor și trebuie să-și schimbe viața, oamenii trebuie să audă că au nevoie de Dumnezeu și că au nevoie de El pentru a-și schimba viața.

Cum le transmitem acest mesaj? În primul rând, roagă-te, nu atât pentru tine sau pentru transmiterea mesajului tău, cât pentru ei și pentru ca ei să primească mesajul. Caută întotdeauna un moment potrivit, de preferință fără întreruperi, când ar putea fi receptivi. Poate începe cu un punct comun, ceva asupra căruia tu și ei sunteți de acord. Ștefan a încercat acest lucru (deși fără succes) în Faptele Apostolilor 7:1-50, iar Pavel a făcut-o în Faptele Apostolilor 17:22-27, Faptele Apostolilor 23:6 și Faptele Apostolilor 24:10-15. Fii dispus să-ți împărtășești mărturia, așa cum a făcut Pavel în Faptele Apostolilor 22:3-21. Împărtășește mesajul Evangheliei, dar nu uita să subliniezi și urgența acestui mesaj.

Chiar dacă faci toate aceste lucruri, tot nu va fi neapărat ușor. Crezi că poți mărturisi la fel de bine ca Isus, Pavel și ceilalți apostoli? Probabil că nu. Dar, în urechile unor oameni, nici măcar cuvintele lui Isus, ale lui Pavel și ale celorlalți nu au fost suficient de bune pentru ei. Însă dă-ți seama că ni se poruncește să îndeplinim o sarcină care, de la început, va fi fără succes pentru mulți, pentru ca unii dintre cei care ascultă să fie mântuiți.

Î: În cartea lui Ioel, care sunt unele dintre cele mai vechi manuscrise care mai există astăzi?

R: Manuscrisele de la Marea Moartă: (c. 1 î.Hr.) Există o singură copie a cărții Ioel printre manuscrisele de la Marea Moartă, numită 4Q78 (=4QXIIc), care conține Ioel 1:10-20; 2:1,8-23; 4:6-21, precum și alți profeți minori.

Nahal Hever este o peșteră situată lângă Engedi, care conține un fragment din profeții minori în limba greacă (8 Hev XIIgr), cuprinzând Ioel 1:12-14; 2:2-13; 3:4-9, 11-14, 17, 19-20 (care corespunde capitolului 4 în unele Biblii). A fost scris între anii 50 î.Hr. și 50 d.Hr. A fost ascuns în timpul revoltei lui Bar Kokhba împotriva Romei. Este o revizuire a Septuagintei, realizată în Iudeea, și aproape identică cu textul masoretic.

Sulul de la Wadi Murabba’at al Profeților Mici (Mur XII) datează din jurul anului 132 d.Hr. Acesta conține Ioel 2:20,26-27; 3:1-5; 4:1-16, precum și alți profeți mici. Textul se înscrie în tradiția textului masoretic.

În ansamblu, sulurile de la Marea Moartă, Nahal Hever și Wadi Murabba’at au păstrat următoarele versete din cele trei capitole ale cărții Ioel: 1:10-20; 1:12-14; 2:1, 8-23; 2:2-13; 2:20, 26-27; 2:28-32 (= 3:1-5); 3:1-16; 3:4-9, 11-14, 17, 19-20; 3:6-21 (= capitolul 4 din textul masoretic). Pentru mai multe detalii, consultați lucrarea „The Meaning of the Dead Sea Scrolls” (Semnificația sulurilor de la Marea Moartă).

Manuscrisele Biblice creștine, datând de aproximativ 350 d.Hr., conțin Vechiul Testament, inclusiv cartea lui Ioel. Două dintre acestea sunt Vaticanus (325-350 d.Hr.) și Alexandrinus (c. 450 d.Hr.), în care cărțile celor doisprezece profeți minori erau plasate înaintea cărții lui Isaia. Cartea lui Ioel este completă atât în Vaticanus, cât și în Alexandrinus.

Manuscrisul Sinaiticus (340-350 d.Hr.) conține întreaga carte a lui Ioel, 1:1-4:21.

Î: Care dintre scriitorii timpurii au făcut referire la Ioel?

R: Scriitorii din perioada pre-niceeană care au făcut referire sau au aluzie la versete din Ioel sunt:

Iustin Martirul (c. 138-165 d.Hr.) citează Ioel 2:28 și următoarele în „Dialogul cu Trypho iudeul”, cap. 88, p. 243.

Melito din Sardes (170-177/180 d.Hr.) (implicit) menționează „Vechiul Testament” și enumeră cărțile. El nu enumeră individual cei doisprezece profeți minori, ci îi numește „Cei Doisprezece”. Fragmentul 4 din Cartea Extraselor, vol. 8, p. 759

Teofil din Antiohia (168-181/188 d.Hr.) citează Ioel 2:16 ca fiind al lui Ioel. „Teofil către Autolic”, cartea 3, cap. 12, p. 115

Irineu din Lyon (182-188 d.Hr.) citează Ioel 2:28 ca fiind „al profetului” în contextul Faptelor Apostolilor 2:22-27. Irineu, „Împotriva ereziilor”, cartea 3, capitolul 12.2, p. 430

Clement din Alexandria citează Ioel 2:28 ca fiind al profetului Ioel. „Stromata” (193-202 d.Hr.), cartea 5, capitolul 13, p. 465

Tertulian (198-220 d.Hr.) citează Ioel 2:15 ca fiind al lui Ioel. Despre post, cap. 16, p. 113.

Tertulian (198-220 d.Hr.) „El continuă apoi să proclame, împotriva acestei lumi și a acestei dispensații (așa cum au făcut Ioel, Daniel și toți profeții cu un singur glas), că «vor fi semne în soare, în lună și în stele; neamurile vor fi în neliniște și în uimire; marea și valurile vor urla; inimile oamenilor le vor slăbi de frică și de așteptarea lucrurilor care vor veni peste pământ».” Despre Învierea trupului, cap. 22, pp. 560-561

Origen (225-254 d.Hr.) citează Ioel 2:28 ca fiind al profetului Ioel în De Principiis, cartea 2, cap. 7, p. 285. El citează, de asemenea, Ioel 2:28 în Comentariul său la Matei, cap. 18, p. 426

Novatian (250/254-256/7 d.Hr.) citează Ioel 2:28 ca fiind al profetului Ioel. Tratat despre Sfânta Treime, cap. 29, p. 640

Tratat împotriva lui Novatian (c. 248-258 d.Hr.)

Ciprian al Cartaginei (248-258 d.Hr.) citează Ioel 2:12,13 ca fiind al profetului Ioel. Scrisorile lui Ciprian, Scrisoarea 51, cap. 22, p. 333

Metodiu din Olimp și Patara (270-311/312 d.Hr.) citează Ioel 2:21-23 ca fiind cuvintele profetului Ioel. „Oaspeția celor zece fecioare”, Discursul 10, p. 350

După Niceea

Afrahat Sirianul (337-345 d.Hr.) „Demonstrații alese”

Atanasie din Alexandria (367 d.Hr.) (Implicit, deoarece menționează cei doisprezece profeți) „Există, așadar, în Vechiul Testament, douăzeci și două de cărți; … apoi Profeții, cei doisprezece fiind considerați ca o singură carte….” Atanasie, Scrisoarea de Paște 39, cap. 4, p. 552.

Efraim Sirul (350-378 d.Hr.)

Vasile din Capadocia (357-378 d.Hr.)

Chiril al Alexandriei (444 d.Hr.)

Chiril al Ierusalimului (c. 349-386 d.Hr.) menționează cărțile profeților, atât pe cele ale celor doisprezece, cât și pe celelalte. Mica 3:8, așa cum apare în Mica, Ioel 2:28, așa cum apare în Ioel, Hagai 2:4, așa cum apare în Hagai, Zaharia 1:6, așa cum apare în Zaharia. Prelegeri catehetice, Prelegerea 16.29, p. 122

Ambrozie al Milanului (370-390 d.Hr.)

Grigorie Nazianzen (330-391 d.Hr.)

Pacian din Barcelona (342-379/392 d.Hr.) se referă la „profetul Ioel” în Scrisoarea 3, cap. 16.2, p. 58

Grigorie de Nyssa (c. 356-397 d.Hr.)

Didim cel Orb (398 d.Hr.) citează Ioel 2:15-17 ca fiind din Ioel. Comentariu la Zaharia 12, p. 305

Cartea siriacă a Treptelor (=Liber Graduum) (350-400 d.Hr.) face aluzie la Ioel 2:28 (și Faptele Apostolilor 2:17). Prefața editorilor siriaci, p. 4

Rufinus (374-406 d.Hr.)

Ioan Gură de Aur (-407 d.Hr.) menționează Ioel 2:16 ca fiind al lui Ioel în vol. 9, „Despre statui”, Omilia 3.9, p. 358

Ieronim (373-420 d.Hr.) discută cărțile Vechiului Testament. El discută în mod specific Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul, Pentateuhul, Iov, Iisus fiul lui Nave [Iosua], Judecătorii, Rut, Samuel și Regii (2 cărți), cei doisprezece profeți, Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Țefania, Hagai, Zaharia, Maleahi, Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel, Estera, Ezra, Neemia. Scrisoarea 53, cap. 7-8, p. 99-101.

Pelagianul Teodor din Mopsuestia (392-423/429 d.Hr.) a scris un comentariu complet asupra Cărții lui Ioel.

Augustin din Hippo (388 – 28 august 430 d.Hr.) menționează pe Amos, Mica, Osea și Ioel în „Orașul lui Dumnezeu”, cartea 18, capitolul 27, paginile 375

Ioan Casian (părintele semi-pelagianismului) (419-430 d.Hr.)

Teodoret din Cyrus (423-458 d.Hr.)

Î: În cartea lui Ioel, care sunt unele dintre diferențele de traducere dintre textul ebraic și Septuaginta greacă?

R: Conform „The Expositor’s Bible Commentary”, vol. 7, p. 235, „Versiunile LXX [Septuaginta], Peshitta și Vulgata latină se abat doar ușor de la textul masoretic [textul masoretic] și una de la cealaltă. O porțiune din cartea lui Ioel, descoperită recent la Wadi Murabba’at… se înscrie în tradiția textului masoretic.” Totuși, Septuaginta prezintă adăugiri minore la 1:5, 8, 18; 2:12 și 3:1. De asemenea, ea împarte cartea în trei capitole, în timp ce textul masoretic o împarte în patru. Iată diferențele dintre textul masoretic (enumerat primul) și Septuaginta în cartea lui Ioel, concentrându-ne în principal pe Ioel 1:1-2:18.

Ioel 1:1 „Pethuel” vs. „Bethuel” (Septuaginta)

Ioel 1:2 „fii” vs. „copii”

Ioel 1:5 „toți cei ce beau vin” vs. „voi toți (plural) care beți vin până la beție”

Ioel 1:5 „peste mustul de struguri; căci acesta este tăiat de la gura voastră” vs. „căci bucuria și veselia sunt îndepărtate de la gura voastră”

Ioel 1:6 „leoaică” vs. „pui”

Ioel 1:7 „smochin” vs. „smochini”

Ioel 1:7 „mi-a sfărâmat smochinii” vs. „mi-a rupt smochinii”

Ioel 1:7 „mi-a jefuit via” vs. „mi-a scotocit via”

Ioel 1:8 „plânge ca o fecioară” vs. „plânge mai mult decât o fecioară”

Ioel 1:9 „au fost tăiați” vs. „sunt îndepărtați”

Ioel 1:9 „Preoții… jelesc” vs. „Jeliți, preoți”

Ioel 1:10 „distrus” vs. „a fost uscat” (Septuaginta) vs. „zăpăcit” (latină și 1:11)

Ioel 1:10 „măslinul se ofilește” vs. „uleiul este rar”

Ioel 1:11 „Rușinați-vă, fermieri, urlați, viticultori” vs. „fermierii sunt nimiciți”

Ioel 1:11 „din câmp” vs. „de pe câmp”

Ioel 1:12 „smochinul” vs. „smochinii”

Ioel 1:12 „pentru că bucuria s-a uscat dintre fiii oamenilor” vs. „pentru că fiii oamenilor au desființat bucuria”

Ioel 1:13 „a petrece noaptea îmbrăcat în sac” vs. „a dormi îmbrăcat în sac”

Ioel 1:15 „Vai!” vs. „Vai, vai, vai!”

Ioel 1:15 „distrugere din partea Celui Atotputernic” vs. „necaz peste necaz”

Ioel 1:16 „Nu s-a oprit oare hrana?” vs. „Carnea voastră a fost distrusă”

Ioel 1:17 „Sămânța se usucă sub bulgării de pământ; silozurile sunt pustiite; grânarele sunt dărâmate” vs. „Vițelele s-au speriat la iesle, comorile sunt distruse, presele de struguri sunt dărâmate”

Ioel 1:18 „Cum gem animalele! Turmele de vite sunt tulburate” vs. „Ce să ne mai strângem? Turmele de vite au jelit”

Ioel 1:18 „sunt pedepsiți” vs. „sunt pustiți” (Septuaginta, Vulgata)

Ioel 2:2 „întuneric dens” vs. „ceață”

Ioel 2:2 „oameni” vs. „oamenii se vor împrăștia pe munți ca zorii zilei”

Ioel 2:3 „paradisul Edenului” vs. „paradisul desfătării”

Ioel 2:4 „alergă” vs. „urmărește”

Ioel 2:6 „toate fețele se înroșesc” vs. „fiecare față va fi ca negrușul unui cazan” (Septuaginta, Targumuri, Vulgata)

Ioel 2:8 [lipsă] vs. Septuaginta are „și nimeni nu se va ține deoparte de fratele său: vor merge împovărați de armele lor”

Ioel 2:11 „înfricoșător/teribil” vs. „glorios”

Ioel 2:11 „să-l îndure” vs. „să-i reziste”

Ioel 2:16 „adunați copiii, adunați pruncii” față de „adunați pruncii”

Ioel 2:17 „ca un proverb printre popoare” față de „ca păgânii să domnească peste ei”

Ioel 2:18 „va fi gelos… și va avea milă de poporul Său” vs. „a fost gelos… a cruțat poporul Său”

Bibliografie pentru această întrebare: traducerea în ebraică provine din „Literal Translation” a lui Jay P. Green, iar traducerea din Septuaginta provine din traducerea lui Sir Lancelot C.L. Brenton a lucrării „The Septuagint: Greek and English”. De asemenea, au fost utilizate „The Expositor’s Bible Commentary” și notele de subsol din Bibliile NASB, NIV, NKJV și NRSV.

Dacă nu se specifică altfel, citatele din Scriptură sunt preluate din „The Holy Bible, Berean Standard Bible” (BSB), care a fost pusă la dispoziția publicului: https://berean.bible