< Întrebare biblică din Ezechiel

Î: În Ezechiel, care este importanța prezenței cărții Ezechiel în Biblie?

R: Cartea Ezechiel nu este doar profeție, poezie, istorie sau învățătură; este toate cele de mai sus, cuprinzând majoritatea genurilor scripturale. Ezechiel folosește termenul „Domnul Suveran” (adonai YHWH) de peste 200 de ori, iar această carte arată cum poate funcționa suveranitatea lui Dumnezeu, atât în vremuri bune, cât și în vremuri rele.

Dumnezeu nu-i uitase pe evrei și nu terminase cu ei. Atât Ezechiel, cât și Ieremia au continuat să le spună oamenilor că Dumnezeu nu-i uitase nici în timpul exilului. Da, mulți evrei aveau să-L uite pe Dumnezeu și să se asimileze cu neamurile din jurul lor, dar o rămășiță se va întoarce la Dumnezeu și se va întoarce în țară. Astăzi, dacă un creștin sau un grup de creștini au greșit și s-au îndepărtat de Dumnezeu, Dumnezeu nu i-a uitat nici pe ei. Deși ar putea exista o „cale de urmat” pentru creștinii neascultători, Dumnezeu îi poate folosi din nou pentru slava Sa.

În plus, Ezechiel ne oferă câteva priviri asupra slavei cerești, a viitorului Templu și a inimii lui Dumnezeu. Putem învăța din cartea lui Ezechiel câteva lucruri despre adevărata dreptate, așa cum o descrie Dumnezeu, și putem vedea că nu tot ceea ce se întâmplă pe pământ este neapărat drept.

Î: Care este o schiță a cărții Ezechiel?

R: Iată o schiță.

1-3 Misiunea lui Ezechiel

1. Viziunea lui Dumnezeu

2-3:3. Sulul cu mesajul lui Ezechiel către o casă răzvrătită

3:4-27. Motivațiile unui paznic

4-24 Avertismentul lui Dumnezeu către Israel

4-7 Ilustrații ale avertismentului

8-11 Viziunea estompată a slavei lui Dumnezeu care se îndepărtează

12-17 Nicio speranță pentru cei răi

18 Speranță pentru cei pocăiți, dar sufletul care păcătuiește va muri

19-24 Plângere, mânie și ruperea relației cu cei nepocăiți

25-32 Avertismentul lui Dumnezeu către alte națiuni

25 Estul și sudul: Amon, Moab, Edom și Filistia

26-28 Tirul, împăratul său și Sidonul

29-32 Egiptul și Faraon

33-39 Paznicul transmite șase mesaje de glorie și binecuvântare asupra lui Israel

40-48 Slava templului milenar

Î: În Ezechiel 1, Ezechiel 8 și Apocalipsa 4, având în vedere că Dumnezeu nu are limitările unui trup fizic, ce vedea Ezechiel?

R: Acest pasaj abundă în expresii precum „asemănare”, „seamănă cu”, „arăta ca” și „înfățișare”. Există trei puncte de luat în considerare în răspuns.

1. Într-o viziune, Dumnezeu poate apărea oricum dorește El.

2. Cu toate acestea, Dumnezeu are o imagine fizică, Isus Hristos, așa cum arată Coloseni 1:15.

3. În plus, unii creștini îl interpretează pe Cel care stă pe tron în Apocalipsa 4 ca fiind Dumnezeu Tatăl, ceea ce ar face probabil ca viziunea lui Ezechiel să fie, de asemenea, una despre Dumnezeu Tatăl.

Î: În Ezechiel 1, cum ar trebui să fie viziunea noastră despre Dumnezeu?

R: Dumnezeu are roluri diferite, așa că nu există un singur răspuns corect. Unii Îl văd pe Dumnezeu ca pe un prieten, așa cum a făcut Avraam. Alții Îl văd pe Dumnezeu în primul rând ca pe un Tată, așa cum începe Rugăciunea Domnului. Alții Îl văd pe Dumnezeu ca fiind măreț și foarte diferit de noi, așa cum Îl vede Ezechiel aici și Isaia în Isaia 6. Multe dintre atributele lui Dumnezeu pot fi grupate în două categorii: transcendență și imanență. Dumnezeu este transcendent, în sensul că El umple întregul univers, știe totul, este atotputernic și nu numai că este mai mare decât ne imaginăm, ci mai mare decât ne putem imagina vreodată. Indiferent cât de departe se află ceva de tine, Dumnezeu este acolo. Dar Dumnezeu este și imanent, în sensul că nimeni nu este mai aproape de noi decât Dumnezeu. El ne iubește și știe chiar și numărul firelor de păr de pe capul nostru.

Uneori, creștinii se pot concentra în mod eronat atât de mult pe un singur atribut al lui Dumnezeu, încât nu mai acordă atenția cuvenită celorlalte atribute. Ezechiel 1 ne reamintește că, deși este bine să ne concentrăm asupra atributelor iubitoare și imanente ale lui Dumnezeu, ar trebui să ținem minte întotdeauna și aspectele transcendente.

Î: În Ezechiel 1:1, ce înseamnă „în al treizecilea an”?

R: Probabil se referă la vârsta lui Ezechiel; treizeci de ani era vârsta la care un preot intra în slujba Domnului.

Ezechiel provenea dintr-o familie de preoți. Deși nu exista o vârstă fixă la care preoții își începeau slujba, al treizecilea an era momentul în care leviții își începeau îndatoririle de îngrijire a templului, conform Numeri 4:3, 23, 29. Desigur, serviciile preoților și ale leviților nu erau necesare în acel moment. Poate că Ezechiel ar fi putut fi dezamăgit de faptul că, din cauza păcatului lui Israel, nu avea nimic de făcut în rolul său ereditar. Dar Dumnezeu avea un scop mai special pentru Ezechiel.

Î: În Ezechiel 1:3 și Ezechiel 10:20, unde se afla râul Kebar (sau Chebar)?

R: Acesta era un canal (râu artificial) care se vărsa în râul Eufrat, la sud de Babilon. Era unul dintre canalele mai mari, iar numele său original în limba akkadiană era nar Kabari, ceea ce înseamnă „Marele Canal”.

Î: În Ezechiel 1:4, ce era semnificativ în legătură cu furtuna care venea dinspre nord?

R: Datorită condițiilor meteorologice, furtunile veneau de obicei din nord sau din nord-vest. Din cauza geografiei, invaziile din partea altor imperii, în afară de Egipt, veneau întotdeauna din nord. La fel ca o furtună, aceasta era direcția din care ne-am fi putut aștepta să vină judecata lui Dumnezeu, întrucât asirienii și babilonienii invadau din acea direcție.

Î: Ezechiel 1:5-28 ilustrează un OZN?

R: Nu în sensul în care se înțelege de obicei. Îngerii lui Dumnezeu erau obiecte zburătoare, iar singurul Dumnezeu adevărat al Bibliei nu este recunoscut de mulți oameni. Este evident că aici se face referire la Dumnezeu și la heruvimi.

Cu toate acestea, dintr-o perspectivă psihologică umană, este interesant faptul că multor oameni le este mult mai ușor să atribuie orice lucru neobișnuit unor ființe extraterestre decât să creadă în cea mai importantă ființă extraterestră: Creatorul.

Î: În Ezechiel 1:5-28, care este modul corect de a interpreta viziuni precum aceasta?

R: Viziunea a fost scrisă în termeni pe care scriitorul uman și publicul său imediat i-ar fi înțeles. Cel mai bun comentariu asupra Scripturii este Scriptura însăși. Când există un pasaj sau un concept similar, asemănarea nu este, de obicei, doar o coincidență. Acestea ar trebui considerate ca fiind probabil aceleași, cu excepția cazului în care există un motiv contextual (nu doar o preferință doctrinară) pentru a le privi altfel.

Deși nu înțelegem totul despre această viziune, putem face observații care sunt probabil (dar nu cu certitudine) corecte cu privire la aceasta, corelând-o cu ceea ce este revelat în alte părți ale Scripturii.

Î: În Ezechiel 1:5-28, ce înseamnă această viziune?

R: Această viziune nu are ca scop principal comunicarea unor concepte sau definiții, ci mai degrabă prezentarea unei imagini. Ezechiel a avut o viziune în care Dumnezeu era pe tron. Mai târziu, o viziune foarte asemănătoare va arăta slava lui Dumnezeu părăsind templul Său din Ierusalim. În ceea ce privește interpretarea detaliilor acestei viziuni, este suficient să o comparăm cu Isaia 6 și Apocalipsa 4 și 5.

Î: În Ezechiel 1:22, ce este acea întindere strălucitoare ca cristalul?

R: Aceasta este probabil marea de sticlă, limpede ca cristalul, menționată în Apocalipsa 4:6.

Î: În Ezechiel 1:26, ce este lapis lazuli (tradus și ca safir)?

R: Este o piatră semiprețioasă dură, de culoare albăstruie. Era foarte prețuită; este interesant faptul că, în jurul anului 800 d.Hr., când călugării irlandezi realizau Cartea din Kells, o copie ilustrată a Bibliei, o parte din materialul folosit era lapis lazuli, extras din Afganistan.

Î: În Ezechiel 1:28, ce înseamnă aici „slava Domnului”?

R: Aceasta este numită și „slava Shekinah” și se manifesta prin aspectul strălucitor și prin uimirea generală care înconjura tronul lui Dumnezeu.

Î: În Ezechiel 2:1 și în alte pasaje, de ce îl numește Dumnezeu frecvent pe Ezechiel „fiul omului”?

R: Poate pentru a sublinia „alteritatea” lui Dumnezeu. Ezechiel era un om, care slujea oamenilor, cu un mesaj de la o ființă non-umană, care era mai mare decât își puteau imagina oamenii.

Î: În Ezechiel 2:1, este importantă postura noastră fizică atunci când ne rugăm sau Îl ascultăm pe Dumnezeu?

R: Nu este necesară o postură anume pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile; atât un bolnav întins pe pat, cât și un tâlhar pe cruce pot striga către Dumnezeu. Dar uneori postura noastră este importantă pentru noi. Fie că îngenunchem, fie că ne întindem cu fața la pământ, am putea face acest lucru pentru a ne arăta respectul față de Dumnezeu și nevrednicia noastră de a fi în prezența Lui, în afara lui Hristos. Când ridicăm mâinile să ne rugăm și privim în sus, am putea face acest lucru pentru a-I cere lui Dumnezeu să se apropie de noi. Oamenii pot comunica între ei prin postura trupului, în afara unui limbaj formal al semnelor, și putem comunica cu Dumnezeu în moduri similare.

Î: În Ezechiel 2:2; 3:24, ce duh a intrat în Ezechiel aici?

R: Este vorba despre Duhul Sfânt. Duhul Sfânt nu este limitat să se afle într-un singur loc la un moment dat.

Î: În Ezechiel 2:3-10, un cuvânt legat de „rebeliune” este folosit de șase ori. Care sunt cel puțin trei moduri diferite în care oamenii, chiar și poporul lui Dumnezeu, se pot răzvrăti împotriva Lui?

R: Există cel puțin trei moduri de a privi rebeliunea.

Deschis vs. subtil: Oamenii se pot răzvrăti în mod sfidător, de exemplu exclamând: „Refuz să fac asta”. Oamenii se pot răzvrăti în tăcere și subtil, pur și simplu neîndeplinind porunca, sau făcând-o fără tragere de inimă, sau amânând-o, sau făcând-o într-un mod care va duce la eșec.

Îndepărtarea față de Dumnezeu vs. sincretismul: Regatul de Nord s-a răzvrătit prin necredincioșia față de Dumnezeu. Ei au încetat să-L venereze pe Dumnezeu și au început să venereze viței de aur, precum și pe Baal și pe Aștarte. Iuda s-a răzvrătit prin necredincioșia față de Dumnezeu. Ei au continuat să-L venereze pe Dumnezeul cel Adevărat, dar nu au renunțat nici la venerarea idolilor Baal și Aștarte.

În particular vs. A-i lua și pe alții cu tine: După ce Satana s-a răzvrătit și soarta lui a fost pecetluită, a vrut să ia cu el cât mai mulți alții posibil.

Î: În Ezechiel 2:4, oamenii sunt, în ultimă instanță, încăpățânați din cauza naturii lor căzute. Dar care sunt diferitele tipuri de încăpățânare și ce face ca unii oameni să fie mai încăpățânați decât alții?

R: O formă de încăpățânare este aceea de a încerca același lucru iar și iar, obținând același rezultat și sperând că data viitoare vei obține un rezultat diferit.

O altă formă este incapacitatea de a învăța din greșelile proprii sau ale altora.

O formă și mai gravă de încăpățânare este aceea de a nu-ți mai păsa deloc de rezultat; vei face ceea ce simți că ești împins să faci, indiferent de consecințe. Uneori, disciplina și consecințele neplăcute pot ajuta la vindecarea anumitor tipuri de încăpățânare, dar alteori nici măcar acestea nu ajută. Proverbe 22:15 spune că nebunia este legată de inima unui copil, dar nuiaua disciplinei o alungă departe de el.

Î: În Ezechiel 2:5, care a fost scopul trimiterii unui profet la un popor cu gâtul tare, din moment ce Dumnezeu știa deja că mulți nu vor accepta cuvintele Sale prin Ezechiel?

R: Dumnezeu nu era obligat să le ofere celor care L-au respins vreo altă șansă de pocăință. Cu toate acestea, Dumnezeu a fost suficient de milostiv încât să trimită profeți la un popor cu gâtul tare, chiar știind că doar câțiva dintre ei se vor întoarce și se vor pocăi.

Î: În Ezechiel 2:6, de ce a fost poporul răzvrătit comparat cu scorpionii?

R: Scorpionii sunt animale neobișnuite. Ei nu fug și nu dau dovadă de teamă. Stau la pândă după pradă, iar cozile lor sunt foarte eficiente împotriva insectelor. Încrederea lor neînfricată în puterea cozilor lor pare o nebunie atunci când se confruntă cu cizmele sau lopata unui om.

Există o parabolă utilă povestită în Mexic, care își are originea într-o fabulă a scriitorului grec antic Esop (http://www.aesopfables.com/cgi/aesop1.cgi?4&TheScorpionandtheFrog). Este vorba despre un scorpion, o broască și un râu umflat. Când se apropia o inundație, un scorpion i-a cerut unei broaște să-l ducă pe spate peste râu. Broasca a refuzat inițial, de teamă că scorpionul o va înțepa și va muri. Scorpionul a promis că nu va face asta, așa că broasca a fost de acord. În mijlocul râului, scorpionul a înțepat broasca. Pe măsură ce picioarele broaștei se răceau din cauza paraliziei, broasca l-a întrebat pe scorpion de ce a făcut asta, având în vedere că acum amândoi urmau să moară. Scorpionul a răspuns că nu s-a putut abține; era pur și simplu natura lui. Așa sunt unii oameni. De fapt, însă, cu toții avem o natură rea, iar Dumnezeu se ocupă de transformarea noastră pentru a deveni buni și sfinți, asemenea lui Hristos.

Î: În Ezechiel 2:7, de ce ar trebui Ezechiel să continue să vorbească unui grup de oameni, dacă acest lucru nu le aducea niciun folos, deoarece ei refuzau să asculte? De ce ar trebui să facem noi acest lucru?

R: Există două motive diferite. În primul rând, deși majoritatea oamenilor nu ar fi ascultat, unii dintre ei ar fi făcut-o. Deși majoritatea exilaților și a copiilor lor nu s-au întors în Țara Promisă, o minoritate, de aproximativ 50.000, a făcut-o. Ezechiel, la fel ca noi, nu avea de unde să știe cine îl va asculta și cine nu; și de aceea le-a spus tuturor. Toți au avut ocazia să asculte avertismentele lui Dumnezeu prin Ezechiel, dar urmau să fie trași la răspundere pentru alegerea lor.

În al doilea rând, Ezechiel a fost numit paznic, iar sângele lor ar fi căzut asupra lui dacă nu i-ar fi avertizat. El ar fi fost pedepsit cu pierderea răsplății, dacă și-ar fi neglijat datoria, așa cum spune Ezechiel 3:17-21.

Î: În Ezechiel 2:9-3:3 și Apocalipsa 10:8-11, ce reprezintă mai exact sulul acesta?

R: Reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu pe care oamenii trebuiau să-l audă. Avea un gust bun pentru că era adevărat, sfânt și provenea de la Dumnezeu. Cu toate acestea, sulul din viziunea din Apocalipsa 10:8-11 i-a provocat lui Ioan indigestie, deoarece profețea lucruri atât de devastatoare.

Î: În Ezechiel 2:9-3:3 și Apocalipsa 10:8-11, în aceste viziuni, de ce le-a poruncit Dumnezeu slujitorilor Săi să mănânce și să înghită o carte?

R: În aceste viziuni, atât Ezechiel, cât și apostolul Ioan trebuiau să transmită un mesaj, iar această metaforă semnifica faptul că mesajul provenea direct de la Dumnezeu. La fel, și noi trebuie să „asimilăm” Cuvântul lui Dumnezeu și să-l vestim. Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu este, de asemenea, comparat cu laptele și carnea în Evrei 6.

Î: În Ezechiel 2:9-3:3, credeți că mesajul lui Dumnezeu ar fi putut fi, în parte, „neplăcut” pentru Ezechiel, așa cum i-a provocat lui Ioan dureri de stomac? Cum anunțăm ceea ce trebuie să anunțăm, atunci când mesajul nostru, deși dulce într-un fel, ar putea provoca indigestie în alte privințe?

R: Ar fi putut fi neplăcut în câteva moduri diferite. În primul rând, ar fi putut fi neplăcut deoarece Ezechiel ținea la poporul său și la disciplina sub care se aflau. În al doilea rând, Ezechiel putea prevedea reacția pe care mulți dintre ei o vor avea față de cuvintele sale și față de el însuși, iar asta ar fi fost neplăcut. Uneori vom evita lucrurile despre care știm că vor fi neplăcute. Dar dacă Dumnezeu vrea ca noi să le facem oricum, nu ar trebui să le evităm doar pentru că sunt neplăcute.

Î: În Ezechiel 2, care sunt diferitele moduri în care cineva poate fi un mesager și în ce fel a fost Ezechiel un mesager? Cum ar trebui să fim noi mesageri?

R: O definiție a unui mesager este aceea a unei persoane oarecare care transmite un mesaj o singură dată. Ezechiel nu a fost genul acela de mesager. Mesajul lui Dumnezeu era hrana lui. El a mâncat metaforic sulul, deoarece viața lui urma să fie dedicată rostirii cuvintelor acestuia. Ezechiel nu s-a limitat să le transmită exilaților mesajul o singură dată și apoi să spună: „Am terminat cu ei.” Nu, el a dat avertismente în repetate rânduri, deoarece ei aveau nevoie să le audă de mai multe ori înainte ca unii dintre ei să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu.

La fel, și noi trebuie să fim mesageri asemănători cu Ezechiel. Deși nu avem chemarea înaltă de a fi profeți și de a rosti cuvintele Scripturii pentru prima dată, trebuie să fim o scrisoare de la Dumnezeu către ceilalți (2 Corinteni 3:2-3), ambasadori ai lui Hristos (2 Corinteni 5:20), rostind cuvintele lui Dumnezeu (1 Petru 4:11). Mesajul lui Dumnezeu trebuie să fie viața noastră. Trebuie să-l asimilăm prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu și să-l trăim în fața lumii.

Î: În Ezechiel 3:9, ce este o piatră de neclintit (diamant în BSB)? În ce fel sunt unii oameni asemeni acesteia?

R: Există o oarecare incertitudine cu privire la mineralul dur la care se face referire. NIV traduce pur și simplu acest termen ca „cea mai dură piatră”, iar BSB și NET spun „diamant”. Cuvântul ebraic indică atât duritatea, cât și ascuțimea. Unii oameni au inima foarte împietrită față de Dumnezeu. Cu toate acestea, atât Ezechiel în Ezechiel 3:9, cât și Ieremia în Ieremia 1:18 au fost întăriți de Dumnezeu într-un sens pozitiv. Ei nu numai că trebuiau să aibă pielea groasă, pentru a face față disprețului, batjocurii și cuvintelor descurajatoare bine țintite pe care oamenii le-ar fi spus împotriva lor, dar trebuiau să fie și credincioși și să persevereze chiar și în fața persecuției fizice.

Î: În Ezechiel 3:15, unde se află Tel-Abib?

R: Era un oraș situat la sud de Babilon, pe râul Kebar (de fapt, un canal). Orașul israelian modern Tel-Aviv își trage numele de la Tel-Abib din Babilonia.

Î: În Ezechiel 3:17-21, se arată oare că oamenii își pot pierde mântuirea?

R: Creștinii au diverse puncte de vedere:

1. Credincioșii adevărați, chiar și în vremurile Vechiului Testament, nu își pot pierde mântuirea.

2. Credincioșii adevărați, în vremurile Noului Testament, nu își pot pierde mântuirea.

3. Credincioșii adevărați își pot pierde mântuirea.

Vezi discuția despre Evrei 3:6 și Evrei 3:14 pentru răspuns.

Unii (dar nu toți) membri ai Bisericii lui Hristos cred că creștinii își pierd mântuirea de fiecare dată când păcătuiesc, dar o pot recâștiga la fel de des. Biserica Catolică a învățat că oamenii își pierd mântuirea pentru păcatele mai grave (pe care le numesc păcate mortale), dar nu și pentru păcatele mai puțin grave (pe care le numesc păcate veniale).

Biserica Romano-Catolică afirmă că păcatele mortale sunt păcatele din lista potențialelor păcate mortale care sunt săvârșite cu conștiința gravității faptei, după o reflecție prealabilă adecvată și din liber arbitru. Lista potențialelor păcate mortale include:

Ai lipsit de la Liturghia duminicală sau de la o sărbătoare de obligație fără un motiv întemeiat?

Ai omis să postești de mâncare și băutură timp de o oră înainte de Împărtășanie? (Apa și medicamentele sunt permise)

Ai omis să primești Sfânta Împărtășanie în perioada Paștelui?

Ai încălcat intenționat postul în Miercurea Cenușii sau în Vinerea Mare?

Ați mâncat intenționat carne în zilele de vineri din Postul Mare sau în Miercurea Cenușii?

Ai eșuat să-ți iubești, să-ți ajuți sau să-ți asculți părinții?

Ai omis să-ți botezi copiii în câteva luni de la nașterea lor?

Ai dorit cu adevărat răul altcuiva?

Bogăția excesivă [în martie 2008, Papa Benedict al XVI-lea a adăugat al optulea păcat capital, „bogăția excesivă”, la lista păcatelor capitale.]

Aceste informații sunt preluate de pe http://www.followthissite.com/list-of-sins.php (30 august 2016)

Î: În Ezechiel 3:17-21 și Ezechiel 33:2-7, care este semnificația paznicului?

R: Paznicul stătea pe zidul cetății, veghind împotriva inamicului. Dacă toți paznicii ar fi adormit sau și-ar fi părăsit posturile, cetatea ar fi rămas practic nepăzită, întrucât gărzile ar fi fost adormite. Dacă cel puțin un paznic era treaz și dădea alarma la venirea inamicului, întreaga armată se putea trezi și-l putea respinge.

Astăzi, dacă toți paznicii dintr-o biserică ar adormi, Satana ar avea viață ușoară. Ceea ce se observă astăzi în unele părți este că paznicii sunt treji, dar unii lideri penticostali și carismatici îi disprețuiesc, numindu-i „vânători de erezii”. Vegherea împotriva ereziilor este o slujire veche, care datează încă de pe vremea apostolilor Ioan și Pavel. Dacă cineva n-ar vrea să acorde atenție cărților care avertizează împotriva ereziilor, ar trebui să arunce la gunoi Galateni, Coloseni, 2 Petru, 1 Ioan și Iuda.

Î: În Ezechiel 3:17-21, cum trebuie să fim paznici astăzi?

R: Ca ambasadori ai lui Hristos, avem responsabilitatea de a ne îndeplini datoria și de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu celorlalți. Dumnezeu ne judecă slujirea nu doar după numărul celor mântuiți prin cuvintele noastre, ci și după numărul celor cărora le-am vestit Evanghelia.

Î: În Ezechiel 3:18,20, de ce ar fi Ezechiel responsabil pentru moartea celor răi pe care nu i-a avertizat?

R: Dumnezeu i-a dat lui Ezechiel responsabilitatea de a-i avertiza pe ceilalți, iar Ezechiel va fi tras la răspundere pentru că nu și-a îndeplinit responsabilitățile. Se pare că Pavel a simțit o obligație similară în Romani 1:14.

Î: În Ezechiel 3:20, când o persoană neprihănită se îndepărtează de Dumnezeu, de ce nu-și amintește Dumnezeu faptele neprihănite pe care le-a făcut acea persoană?

R: Dacă cineva ar crede în mântuirea prin fapte, ar putea concluziona în mod eronat că Dumnezeu ar face un fel de „medie” între faptele bune și rele pe care le-a făcut fiecare. Totuși, Ezechiel 3:20 contrazice această idee falsă. A fi într-o relație corectă cu Dumnezeu sau a te îndepărta de El este mai important decât numărul faptelor bune sau rele. Chiar și cel mai mare număr dintre cele mai bune fapte ale noastre este insuficient pentru a ne merita mântuirea.

Î: În Ezechiel 3:20, uită Dumnezeu unele lucruri?

R: Depinde de definiția pe care o dai cuvântului „a uita”.

Nu, Dumnezeu nu uită, în sensul că ar pierde informații sau că nu ar ști ce s-a întâmplat în trecutul, prezentul sau viitorul nostru. Dumnezeu știe totul, iar Psalmul 139:16 spune că toate zilele noastre au fost scrise în cartea Sa și rânduite pentru noi.

Da, Dumnezeu uită, aici și în alte pasaje, în sensul că nu judecă ceva sau nu consideră că acel lucru a avut loc. De exemplu, datorită morții jertfitoare a lui Hristos pe cruce, Dumnezeu uită nelegiuirile noastre.

Î: În Ezechiel 3:20, de ce pune Dumnezeu o piatră de poticnire în calea unui om care se abate de la neprihănirea sa?

R: Putem observa cel puțin trei motive.

O încercare pentru a vedea ce are omul în inimă să facă.

Disciplina, care aduce consecințe dureroase și negative pentru a-l convinge pe om să se întoarcă la Dumnezeu.

În cele din urmă, moartea unui credincios neascultător îl poate împiedica să-și distrugă și mai mult viața, precum și viețile altora.

Î: În Ezechiel 3:21, în ce sens faptul că Ezechiel îl avertizează pe un om înseamnă că Ezechiel „se va fi mântuit”?

R: Acest verset nu se referă la mântuirea lui Ezechiel sau la faptul că va ajunge în Rai, ci mai degrabă la socoteala pe care va trebui să o dea atunci când Ezechiel va sta în fața lui Dumnezeu. Credincioșii vor primi răsplăți mai mari sau mai mici în Rai, în funcție de faptele lor, conform 1 Corinteni 3:12-15.

Î: În Ezechiel 3:26, cum a făcut Dumnezeu Însuși ca limba lui Ezechiel să nu poată vorbi?

R: Ezechiel era un om evlavios, dar, evident, spunea lucruri pe care Dumnezeu nu voia să le spună, cel puțin nu în acel moment. Credincioșii ascultători de astăzi trebuie totuși să aibă grijă la ceea ce spun, mai ales când sunt mânați de mânie, așa cum arată Iacov 1:19-20. Uneori poți spune lucruri care sunt corecte, dar care nu sunt de folos lui Dumnezeu. Uneori poți dori să spui lucruri bune, dar momentul ales nu este cel dorit de Dumnezeu.

Î: În Ezechiel 3:26, de ce Dumnezeu Însuși a pus în mod deliberat o barieră în calea unui credincios ascultător care rostea Cuvântul lui Dumnezeu?

R: Răspunsul se găsește în Ezechiel 3:27. Dumnezeu nu voia ca Ezechiel să rostească doar cuvinte „bune”, ci voia ca Ezechiel să rostească numai cuvintele „cele mai bune”, adică cuvintele venite direct de la Dumnezeu. El voia ca Ezechiel să se adreseze poporului pe care Dumnezeu îl dorea, la momentul pe care Dumnezeu îl dorea. Pavel s-a aflat într-o situație similară în Faptele Apostolilor 16:6-7, unde Duhul Sfânt i-a interzis lui Pavel să vorbească în provincia romană Asia și în Bitinia la acel moment. Vezi și întrebarea anterioară pentru mai multe detalii.

Î: În Ezechiel 4:4-6, cum a putut Ezechiel să nu se miște deloc în tot acest timp?

R: Ezechiel nu se afla în această poziție 24 de ore pe zi, deoarece, conform Ezechiel 4:8-12, el trebuia totuși să-și pregătească mâncarea, să mănânce și să bea.

Î: În Ezechiel 4:4-6, aceste zile reprezentau ani din trecut și prezent, sau din viitor?

R: Deși unii au crezut că ele reprezintă ani din viitor, ele trebuie să fie ani care trecuseră deja, până în prezent, din următoarele motive.

1. Acestea reprezentau anii păcatului lor, nu anii pedepsei lor.

2. Dacă ar fi fost vorba de viitor, ar fi fost ciudat ca Dumnezeu să-i mustre pentru păcate pe care încă nu le comisese și să nu vorbească despre păcatele pe care le făcuseră deja.

Î: În Ezechiel 4-5, de ce a profețit Ezechiel prin intermediul acestor scenarii detaliate, în loc să folosească doar cuvinte?

R: Dumnezeu poate folosi orice mijloc dorește. Deși Scriptura nu spune acest lucru, putem vedea câteva motive întemeiate. Dumnezeu trimisese anterior alți profeți la popor, iar majoritatea oamenilor tot nu se întorseseră la Dumnezeu. În acel moment, nu era vorba că oamenii aveau nevoie să li se învețe informații noi, ci mai degrabă aveau nevoie de mustrare pentru că nu urmau adevărul pe care îl cunoșteau deja. Pe lângă faptul că le-a spus clar oamenilor, Dumnezeu a folosit aceste scenete pentru a le ilustra în mod plastic consecințele iminente ale continuării păcatului lor.

Astăzi, este bine să folosim o varietate de mijloace de comunicare atunci când ne adresăm altora.

Î: În Ezechiel 4:4-5,9, care este semnificația celor 390 de zile care reprezintă 390 de ani de păcat al lui Israel?

R: Deși Septuaginta menționează 190 de zile, toate manuscrisele ebraice menționează 390 de zile. Având în vedere că anul lor avea 360 de zile, acest lucru s-ar întoarce până în anul 1106 î.Hr.

Aceasta înseamnă că păcatul pentru care Dumnezeu îi judecă se întindea până în vremea lui Saul. Chiar și în timpul regelui David, mulți din Israel și Iuda practicau încă idolatria.

Idolatria israeliților a fost judecată în decursul unei generații, în timpul judecătorilor. După ce au avut un rege, idolatria nu a mai fost judecată, ci a continuat să se acumuleze. Astăzi, unele păcate sunt judecate imediat, iar altele nu, dar judecata se acumulează. O analogie ar fi aceea că prea multă apă a mâniei lui Dumnezeu se adună în spatele barajului milostivirii Lui, până când barajul cedează în cele din urmă.

Î: În Ezechiel 4:6, care este semnificația unui an de culcare, câte o zi pentru fiecare an, pentru păcatele lui Iuda?

R: Având în vedere că ei aveau un an de 360 de zile, iar noi avem un an de 365,25 de zile, aceasta ar însemna 355 de ani ai noștri. Fie:

a) Păcatele s-au adunat până în momentul respectiv, ceea ce ar însemna că păcatul lui Israel a început cu aproximativ 30 de ani înaintea celui al lui Iuda.

b) perioada de păcat grav a lui Iuda a început mult mai târziu, și astfel judecata a venit mai târziu.

Î: În Ezechiel 4:6, cum i-au furat israeliții lui Dumnezeu timpul lor? Cum îi furăm noi lui Dumnezeu timpul nostru?

R: Anumite tipuri de păcate, precum uciderea, furtul sau adulterul, sunt păcate adesea condamnate, care afectează alte persoane. Dar încălcarea Sabatului era diferită, în sensul că însemna încălcarea angajamentului lor de a-și dedica timpul lui Dumnezeu. Dumnezeu a cerut înapoi tot acel timp prin exil.

Astăzi este important să nu ucidem, să nu furăm și să nu comitem adulter. Dar, deși nu mai trebuie să ținem seama de Sabat și de alte „umbre” ale realității lui Hristos (Coloseni 2:16-17), totuși trebuie să ne dedicăm timpul lui Dumnezeu. Îți petreci mult timp făcând lucruri care nu îți aduc beneficii ție, ci doar lui Dumnezeu și lucrării Sale?

A fi leneș nu înseamnă doar a nu face nimic în loc să faci ceea ce ar trebui să faci. Poate însemna și să te ocupi cu o mulțime de lucruri, în loc să faci ceea ce ar trebui să faci.

Î: În Ezechiel 4:9-13, după aceasta, probabil că nimeni nu i-a mai cerut lui Ezechiel să fie bucătarul lor! Dacă Dumnezeu ți-ar cere să îndeplinești o slujbă în care mâncarea ar fi monotonă, munca ar fi plictisitoare sau mediul nu ar fi captivant, ai mai fi totuși entuziasmat să împlinești voia lui Dumnezeu? De ce sau de ce nu?

R: Nu ai fi foarte entuziast dacă ți-ai îndrepta privirea de la țel. Țelul nu este ceea ce facem zi de zi, ci mai degrabă să folosim ceea ce facem zi de zi pentru a-L slăvi pe Dumnezeu și a duce mesajul vieții veșnice altora. Se povestește că trei zidari de pe un șantier au fost întrebați ce fac. Primul a spus: „Zidesc cu cărămizi.” Al doilea a spus: „Construiesc un zid.” Al treilea a spus: „Eu construiesc o catedrală.” De fapt, toți făceau același lucru, dar aveau perspective foarte diferite asupra a ceea ce făceau.

Î: În Ezechiel 4:12, de ce i s-a cerut lui Ezechiel să facă turte de orz, folosind excremente umane ca combustibil?

R: Acest lucru a demonstrat în mod vivid cât de jos vor ajunge evreii în ceea ce privește prepararea hranei lor. Grâul este una dintre cele mai bune cereale, dar meiul este consumat de obicei de animale și de cei săraci.

Î: În Ezechiel 4:12-15, de ce și-a schimbat Dumnezeu porunca după ce Ezechiel s-a plâns?

R: Dumnezeu știa deja că Ezechiel va ridica această obiecție. Dumnezeu ar fi putut comunica acest lucru în trei moduri.

1. Să-l oblige pe Ezechiel să folosească excremente umane. Alții l-ar fi putut critica pe Ezechiel pentru încălcarea legilor sanitare ale Torei.

2. Să-i spună inițial lui Ezechiel să folosească excremente de animale. Acest lucru ar fi dat impresia greșită că s-ar fi folosit doar excremente de animale și ar fi diminuat gravitatea avertismentului.

3. Cel mai bun dintre toate, să-i spună inițial lui Ezechiel să folosească excremente umane. Când Ezechiel a obiectat, așa cum ar fi făcut orice evreu, Dumnezeu a spus că Se va îndura și va permite în schimb folosirea excrementelor de animale. Acest lucru arată că excrementele umane urmau să fie folosite, dar că Ezechiel nu era obligat să le folosească. Asta a făcut Dumnezeu, anticipând reacția lui Ezechiel.

Î: În Ezechiel 5:1, care este cronologia începutului exilului?

Iată o cronologie a Ierusalimului și a începutului exilului.

Î: În Ezechiel 5:1-2, ce era atât de inacceptabil din punct de vedere personal în a-ți rade capul în felul acela?

R: Erau mai multe lucruri.

a) Dacă un preot israelit își radea capul, ar fi fost pângărit conform Leviticul 21:5.

b) Când oamenii își radeau barba sau părul, puteau folosi un cuțit asemănător cu un brici de astăzi. O sabie ar fi făcut o treabă grosolană, mai puțin precisă, ceea ce nu ar fi contat dacă ai fi ras capul unui sclav. Era un semn de umilire, așa cum indică 2 Samuel 10:4.

Nu este răspunsul corect: neamurile își radeau uneori capul în cadrul cultului păgân (Ezechiel 27:31; Isaia 22:12; Ieremia 16:6; Amos 8:10), dar acest lucru nu este relevant aici, deoarece Dumnezeu a poruncit acest lucru.

Î: În Ezechiel 5:1-4, ce simboliza faptul că Ezechiel și-a ras părul și l-a aruncat în trei moduri?

R: Acest gest simbolizează soarta locuitorilor Ierusalimului. O treime urma să fie distrusă de foc, o treime ucisă cu sabia, iar o treime „împrăștiată de vânt” în exil. Acolo, unii urmau să fie uciși; mulți se vor asimila cu popoarele înconjurătoare și doar câțiva vor rămâne evrei. Doar o rămășiță, câteva fire de păr, vor fi păstrate.

Î: În Ezechiel 5:6, cum a transformat poporul lui Dumnezeu dreptatea lui Dumnezeu în ceva mai rău decât națiunile din jurul lor?

R: Judecata în chestiuni civile și penale, făcută în mod drept, este plăcută lui Dumnezeu. Cu toate acestea, când cei răi scapă nepedepsiți, iar cei drepți suferă pe nedrept, aceasta transformă „dreptatea”, care ar trebui să fie plăcută lui Dumnezeu, într-un lucru rău.

Î: În Ezechiel 5:6-7, de ce ar fi oamenii care îl cunoșteau pe Dumnezeu mai răi decât cei care nu-L cunoșteau?

R: Cunoașterea lui Dumnezeu, în sine, nu-l apropie pe nimeni de Dumnezeu. Totul depinde de ce faci cu acea cunoaștere. Chiar și demonii cred în Dumnezeu și se cutremură (Iacov 2:19), pentru că asta nu le aduce niciun folos.

Din punct de vedere judiciar, cei care cunosc adevărul și se îndepărtează în mod deliberat poartă o vină mai mare decât cei care nu știu atât de multe. Vezi 2 Petru 2:20-22, Romani 4:15 și 5:13.

Din punct de vedere al experienței, cei care nu se tem de Dumnezeu și practică în mod deliberat neascultarea devin tot mai pricepuți în ceea ce practică.

Î: În Ezechiel 5:10, Ieremia 19:9 și Plângerile lui Ieremia 4:10, aceste versete se referă la canibalism real?

R: Da, vorbesc. Aceasta nu este nici o poruncă a lui Dumnezeu, nici ceva dorit de Dumnezeu. Mai degrabă, Dumnezeu îl folosește pe Ezechiel pentru a prezice, cu tristețe, dar cu acuratețe, ce va face poporul Lui neascultător, din cauza păcatului său și a severității judecății sale.

Un concept pe care trebuie să-l învățăm aici este că păcatul te forțează adesea să păcătuiești și mai mult, atât direct, cât și, ca în acest caz, indirect, atât prin ascunderea lui, cât și prin consecințele sale.

Î: În Ezechiel 5:11, cum au pângărit ei sanctuarul lui Dumnezeu cu chipuri urâte?

R: Au așezat în locul sfânt al lui Dumnezeu chipuri care nu aveau ce căuta acolo. Reacția lui Dumnezeu față de această idolatrie din templul Său a fost atât de puternică, încât în Ezechiel 6:5, Dumnezeu le-a „promis” că le va așeza cadavrele în fața idolilor lor morți. Această imagine ciudată arată cât de mult urăște Dumnezeu idolii.

Apropo, ai vreo imagine cu idoli păgâni în casa ta? Vezi și discuția despre Isaia 30:22 pentru mai multe informații.

Î: În Ezechiel 5:12, când urma ca o treime din Ierusalim să fie ucisă de ciumă și foamete, o treime să fie ucisă de sabie, iar o treime să fie împrăștiată?

R: Acest lucru s-a întâmplat când babilonienii au cucerit Ierusalimul după ce acesta s-a răzvrătit în anii 587/586 î.Hr.

Î: În Ezechiel 5:16, când trage Dumnezeu pentru a avertiza și a răni, și când trage Dumnezeu pentru a distruge?

R: Dumnezeu poate face cum dorește. Dar adesea, la fel ca un tată sau un conducător om, Dumnezeu ar putea avertiza înainte de a aduce consecințe neplăcute. Apoi, El ar putea disciplina pentru ca persoana sau poporul respectiv să se întoarcă la El. Dar în acest caz, pentru majoritatea oamenilor, Dumnezeu nu mai era interesat să facă niciuna dintre aceste lucruri. Ei doreau cu totul să se îndepărteze de Dumnezeu, așa că El i-a îndepărtat definitiv din țară.

Î: În Ezechiel 5:17, ce sunt „fiarele răutăcioase” de aici?

R: Deși unii ar putea considera leii și urșii sălbatici „răi”, din cauza răului pe care îl pot face oamenilor, nu despre asta vorbește acest verset. Acestea sunt fiare cu adevărat rele în sens moral. Probabil sunt lăcustele din Abis menționate în Apocalipsa 9:3-11.

Î: În Ezechiel 6:1-4 și Ezechiel 36:1, de ce îl pune Dumnezeu pe Ezechiel să profețească împotriva munților neînsuflețiți ai Israelului?

R: Munții nu erau răi în sine. S-ar putea crede greșit acest lucru, întrucât o mare parte din religia canaanită se concentra pe sanctuarele de munte. Munții reprezintă o personificare a poporului lui Iuda, așa că, de fapt, Dumnezeu se adresa poporului. Două motive pentru care Dumnezeu ar fi putut dori să folosească această personificare anume sunt faptul că poporul se închina adesea la înălțimile canaanite, care se aflau adesea pe munți, și faptul că oamenii se bazau pe fortificațiile montane pentru protecție împotriva invadatorilor. Cu toate acestea, Dumnezeu promite că israeliții se vor întoarce și vor locui pe munți.

Î: În Ezechiel 6:1-4, 5:1,12, de ce se îndreaptă Dumnezeu direct spre miezul problemei lor cu idolatria, în loc să menționeze treptat păcatele mai mici și apoi să ajungă treptat la aceasta?

R: Păcatul crește, așa că a te ocupa doar de stratul exterior al păcatului nu ajută la nimic fără a ajunge la miezul problemei. Dacă miezul este putred, atunci și mărul este putred. A te ocupa doar de aspectele secundare ar fi cam ca și cum i-ai spune unui hoț și ucigaș supraponderal că ar trebui să renunțe la câteva deserturi.

Uneori, abordarea problemelor minore nu are niciun efect până când nu se ia mai întâi decizia de a „schimba direcția”. După ce cineva se pocăiește și Îl pune pe Dumnezeu pe primul loc, abia atunci este momentul să se rezolve și multe dintre celelalte aspecte.

Î: În Ezechiel 6:1-4, 5:1,12, având în vedere că poporul dorea să meargă la înălțimi pentru a se închina, de ce nu s-au refolosit pur și simplu acele înălțimi pentru a-L venera pe adevăratul Dumnezeu în locul idolilor canaaniți? La urma urmei, păgânii au „refolosit” templul din Ierusalim pentru idolii păgâni, nu-i așa?

R: Costul și comoditatea unui loc nu sunt principala preocupare a lui Dumnezeu; ceea ce contează este inima poporului în închinare. În primul rând, Dumnezeu le-a poruncit să nu se închine pe înălțimi, iar acest lucru este un motiv suficient. Dar, dincolo de asta, reutilizarea înălțimilor ar duce la confuzie cu privire la cine era venerat acolo. Ar putea duce la sincretism, o credință falsă conform căreia idolii și adevăratul Dumnezeu erau, în esență, același lucru sau, cel puțin, compatibili. Dumnezeu a avut o poziție foarte fermă în această privință. El a spus că trupurile lor fără viață vor zăcea în fața idolilor lor, ceea ce ar profana altarele atât în ochii păgânilor, cât și ai credincioșilor evrei care Îl slujeau pe Dumnezeu. Sub regimul lui Stalin în URSS, a sta în fața Kremlinului spunând că țarii erau fiara ar fi avut o primire mai favorabilă în rândul oamenilor decât a sta în fața lui Dumnezeu într-un lăcaș de cult și a se închina la idoli.

Î: În Ezechiel 6:1-7, când oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, credeți că acest lucru se datorează, de obicei, în principal unui singur factor sau mai multor factori?

R: În cazul unor oameni, poate fi vorba de multiple influențe, dar adesea este un singur factor principal. Ar putea fi ceva „activ”, cum ar fi teama de persecuție, păcate care îi copleșesc, precum alcoolul sau drogurile, sau așteptări neîmplinite pe care le aveau de la Dumnezeu. Ar putea fi faptul că și-au pus încrederea într-o persoană și apoi au fost deziluzionați de viața acelei persoane, în loc să-și pună încrederea în Dumnezeu. Ar putea fi așteptarea ca Dumnezeu să îndeplinească anumite condiții și dezamăgirea atunci când Dumnezeu nu o face. Sau ar putea fi ceva „pasiv”, cum ar fi îndepărtarea către lucrurile materiale sau pur și simplu lenea de a umbla cu Dumnezeu. Dar dacă cineva s-a îndepărtat de Dumnezeu din aceste motive, se poate întoarce.

Î: În Ezechiel 6:8-10, fie în vremurile Vechiului Testament, fie astăzi, ce ar determina o persoană rebelă să-și amintească din nou de Dumnezeu, să se urască pe sine pentru răul pe care l-a făcut și să dorească să se întoarcă la Dumnezeu?

R: Uneori s-ar putea să-și dea seama și să vadă roadele neascultării lor din trecut, conștientizând că lucrurile ar fi putut fi altfel. Păcatul unei persoane poate afecta și pe cei din jur, așa că s-ar putea să nu fie doar consecințele negative pe care le vede în propria viață, ci și modul în care acesta i-a afectat pe ceilalți. Sau ar putea fi conștientizarea pieirii iminente, care îi face să-și deschidă ochii. Proverbe 22:15 spune că nebunia este legată de inima unui copil, dar nuiaua disciplinară o alungă departe de el. În Zaharia 12:10-14, poporul lui Israel îl va jeli pe Cel pe care L-au străpuns.

Î: În Ezechiel 6:9, cum ar putea oamenii idolatri să „râvnească” după idolii lor?

R: Ei nu-și urmau idolii doar din simțul datoriei sau din teamă, ci, dimpotrivă, căutau cu ardoare plăcerea pe care le-o oferea experiența cu idolii lor. Erau capabili să-și pună încrederea în acel idol, imaginându-și că vor găsi siguranță, venerație sau chiar iubire din partea lui, orbi la faptul că totul era o minciună. Așa cum oamenii pot râvni la sex, bani sau bunuri materiale, ei râvneau la experiența religioasă cu idolii lor. Luca 6:45 spune că din revărsarea inimii vorbește gura.

Î: În Ezechiel 6:9, este vreodată bine ca o persoană să se „urască” pe sine? Cum rămâne cu importanța unei imagini de sine pozitive?

R: Spre deosebire de unele culturi moderne, poate fi bine să simțim dezgust față de răul pe care l-am făcut. A te detesta înseamnă a urî ceea ce ești sau ceea ce ai făcut. Deși trebuie să ne amintim că suntem creați după chipul lui Dumnezeu și că cei aleși sunt prețioși pentru Dumnezeu, uneori este bine ca o persoană să-și deteste faptele.

Î: În Ezechiel 6:10, Dumnezeu face rău aici?

R: Răul poate însemna vătămare fizică, dar poate însemna și rău moral. Dumnezeu provoacă de multe ori vătămări fizice, dar nu face rău moral.

Î: În Ezechiel 6:11, de ce a fost chemat Ezechiel să bată din palme și să strige „Vai!”, când dușmanii lui Israel au fost criticați pentru că au făcut aproape același lucru în Ezechiel 25:6?

R: Este bine să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru dreptatea Sa, dar ar trebui să avem o inimă și pentru cei pierduți. Nu ar trebui să ne bucurăm de norocul nostru pe seama nenorocirii altora.

Există o poveste despre cineva care l-a întrebat pe un baptist despre pastorul lor, iar baptistul a spus că l-au concediat, pentru că acesta afirma că cei pierduți vor ajunge în Iad. Persoana respectivă a fost șocată și l-a întrebat ce învăța noul pastor. El a răspuns că și noul pastor învăța că cei pierduți vor ajunge în Iad. „Care era diferența?”, a întrebat persoana respectivă. Baptistul a răspuns că primul pastor spunea asta cu bucurie în glas, iar al doilea pastor o spunea cu lacrimi în ochi.

În Apocalipsa 19:1-4, credincioșii din cer se vor bucura de căderea prostituatei numite Babilon.

Î: În Ezechiel 6:14, unde se află Diblah/Riblah și de ce ar vrea Dumnezeu să aducă pustiirea din pustie până acolo?

R: „Pustia” s-ar referi la Negev, în partea cea mai sudică a Iudeei. Majoritatea manuscriselor ebraice menționează „Diblah”, dar câteva menționează „Riblah”. Citirea corectă este aproape sigur Riblah, din câteva motive.

Nu există niciun oraș cunoscut în Iuda numit Diblah. În Ieremia 48:22 se menționează un oraș în Moab numit „Bet-Diblataim”, dar nu vedem niciun motiv pentru care ar fi vorba despre acel oraș. În cele din urmă, Ribla, un oraș situat la nord de Damasc, pe râul Orontes, a avut o importanță deosebită.

La Ribla, pe râul Orontes, împăratul Egiptului l-a legat pe Ioahaz în anul 608 î.Hr. Tot la Ribla, împăratul babilonian a pronunțat sentința împotriva lui Zedechia. Diferența constă în faptul dacă o linie orizontală se întâlnește cu o linie verticală (r) sau trece pe lângă linia verticală (d).

Î: În Ezechiel 6 și Ezechiel 7:9, de ce este Dumnezeu atât de direct și de negativ când le vorbește poporului Său?

R: Într-un fel, Dumnezeu este ca o majoretă care îi „încurajează” să aleagă să scape de judecata Sa. Totuși, aici Dumnezeu îi avertizează sever cu privire la ceea ce se va întâmpla când va veni judecata Sa. Este mai mult decât o mamă care țipă la copilul ei să nu alerge pe o stradă aglomerată. Ezechiel 7:9 spune în mod specific că Dumnezeu este Cel care va da lovitura.

Dumnezeu are atât iubire, cât și mânie. Pentru a da un exemplu imperfect, în timpul Revoluției Americane, un prieten personal al lui George Washington a fost condamnat pentru spionaj în favoarea britanicilor. Washington probabil că și-ar fi putut folosi influența pentru a-l scuti pe prietenul său apropiat. Dar omul era vinovat, așa că Washington nu a făcut nimic, iar omul a fost executat.

Î: În Ezechiel 7:1-4, există o limită a răbdării lui Dumnezeu?

R: Scriptura spune că da, în 1 Tesaloniceni 2:16. În Geneza 15:16b, amoriții erau răi, dar „nelegiuirea amoriților nu s-a împlinit încă”. Ezechiel 7 vorbește despre pieire, un sfârșit ireversibil și catastrofal. Așa cum regatul de nord al Israelului nu va mai exista niciodată, viața așa cum o cunoșteau ei se va sfârși pentru totdeauna și în regatul de sud. În Matei 22:1-14, Isus spune pilda ospățului de nuntă. Mulți sunt invitați, dar puțini sunt aleși.

Î: În Ezechiel 7:2 (de două ori), 7:3; 7:6 (de două ori) și Amos 8:2, ce înseamnă „sfârșitul a venit”?

R: Aceasta înseamnă că soarta lor funestă a sosit. Poate că lucrurile păreau incerte înainte de acest moment, iar Dumnezeu le-a acordat un timp pentru pocăință, dar acea perioadă a trecut, soarta lor funestă este aici și nu mai este timp pentru ei. Este sfârșitul prosperității lor, al siguranței lor și al unei mari părți din răutatea lor. Ar fi sfârșitul vieții lor așa cum o cunoșteau.

Î: În Ezechiel 7:4, de ce Dumnezeu nu are milă aici?

R: Dumnezeu are milă de tot ce a creat, conform Psalmului 145:9; vezi și 145:17. Dumnezeu amână, conform 2 Petru 3:9, pentru că nu dorește ca nimeni care se va pocăi să piară. Cu toate acestea, vine un moment în care o persoană nu se va pocăi niciodată. La fel, răbdarea lui Dumnezeu are limite (1 Tesaloniceni 2:16; Geneza 15:16; Apocalipsa 10:6; Psalmul 2:5,12; Romani 2:5).

Î: În Ezechiel 7:10-11, ce înseamnă că „pedeapsa a ieșit”, „toiagul a înmugurit”, „aroganța a înflorit” și „violența s-a transformat într-un toiag”?

R: Dumnezeu amână aducerea pedepsei pentru a le da oamenilor timp să se pocăiască. Cu toate acestea, lucrurile se pot înrăutăți odată cu amânarea. Pe măsură ce o plantă crește, crește și păcatul. Când păcatul „înflorește”, ca o buruiană de păpădie, atunci Dumnezeu se ocupă de el. Păcatul, asemenea unui cancer malign, nu rămâne static; el crește. Păcatul naște și mai mult păcat și nu este niciodată sățiat. Iacov 1:15 spune că, după ce pofta a zămislit, ea naște păcatul; iar păcatul, când ajunge la maturitate, naște moartea.

Î: În Ezechiel 7:14, care sunt exemplele din zilele noastre în care se suflă în trâmbița de luptă și nimeni nu vine?

R: În cel de-al Doilea Război Mondial, americanii știau că japonezii trimiteau o forță numeroasă de nave și trupe pentru a invada Filipinele. Dar avioanele americane erau pregătite să le întâmpine, încărcate cu torpile capabile să scufunde nave. Numai că nu fusese timp să se testeze torpilele, iar acestea s-au dovedit a fi nefuncționale. Întreaga ocupație japoneză a Filipinelor, inclusiv notoriile lagăre de prizonieri, s-ar fi putut să nu aibă loc dacă torpilele ar fi funcționat. Forțele aeriene americane și-au îndeplinit bine misiunea; dar dacă nu toată lumea și-a făcut treaba, inclusiv companiile care au proiectat și fabricat torpilele, atunci chiar și vigilența unora a fost în zadar. Vezi și articolul de pe Wikipedia despre Pearl Harbor. http://en.wikipedia.org/wiki/SCR-270_radar 28.11.2014.

Î: În Ezechiel 7:15, în interior se aflau ciuma și foametea. Cum poate un zid al orașului, construit pentru protecție împotriva amenințărilor din exterior, să servească drept închisoare care ține oamenii înăuntru și să le aducă pieirea?

R: Sabia era afară; foametea și ciuma erau înăuntru. Zidurile cetății fuseseră construite pentru protecție în cazul unui atacator. Cu toate acestea, oamenii pot eșua în a fugi de ispită și de păcat, deoarece cred că zidurile sunt suficient de groase pentru a-i feri de a fi descoperiți sau, mai des, suficient de groase pentru a-i proteja de majoritatea consecințelor. Astfel, zidurile au devenit un mijloc de a-i ține înăuntru și de a le împiedica evadarea. Când păcătuim și construim ziduri pentru a ne proteja de consecințele păcatului nostru, uneori acele ziduri pot deveni o închisoare și pentru noi. Când oamenii instituie legi sau ridică alte ziduri pentru a-și proteja stilul de viață păcătos, acestea pot deveni lanțuri.

În mod similar, apărările unei persoane împotriva creștinismului pot să o împiedice să scape de planurile lui Satan. De asemenea, fortificațiile unei persoane, fie ele financiare, emoționale sau intelectuale, o pot împiedica să realizeze că trebuie să scape de dezastru.

Î: În Ezechiel 7:17, ce înseamnă că „fiecare genunchi se va transforma în apă”?

R: La prima vedere, ar părea că oamenii abia se mai pot ține pe picioare din cauza terorii. Totuși, Ezechiel nu era genul care să folosească cuvinte delicate. Traducătorii Septuagintei au interpretat acest lucru ca o teroare atât de mare încât își pierd controlul asupra vezicii urinare.

Î: În Ezechiel 7:19-22, de ce nu ar mai fi Dumnezeu interesat de lucrurile frumoase ale templului?

R: Uneori, Armata Salvării primește unele donații neobișnuite, inclusiv inele scumpe cu diamante. Dacă un bărbat îi dă unei femei un inel de logodnă scump, iar mai târziu ea anulează logodna și returnează inelul, ce ar trebui să facă bărbatul cu el? Unii l-ar păstra pentru următoarea iubită, dar alții, văzând că a fost respins, nu-l mai doresc și îl donează Armatei Salvării pentru a-l vinde și a da banii săracilor. Dumnezeu ar putea privi clădirile religioase frumoase într-un mod similar.

În timp ce oamenii ar putea privi frumusețea exterioară a obiectelor de cult din templu, Dumnezeu ar putea, fără îndoială, să vadă frumusețea oamenilor care s-au sacrificat și au dat pentru acele lucruri. Dar când acestea au fost pângărite și predate altora (idolilor), Dumnezeu și-a pierdut interesul față de ele. Uneori se poate întâmpla ca ceva să fie frumos dedicat lui Dumnezeu, dar când este suficient de profanat, nu mai trezește decât amintiri neplăcute, iar Dumnezeu nu mai este interesat de acel lucru.

Î: În Ezechiel 7:22, ce înseamnă când Dumnezeu Își întoarce fața de la un loc sau de la un popor?

R: Așa cum vom afla mai târziu în cartea Ezechiel, aceștia nu mai se bucură de favoarea lui Dumnezeu. Uneori nu au siguranță, iar alteori nu au prosperitate. Dar uneori le au pe amândouă, fără să se poată bucura de ele.

Î: În Ezechiel 7:23, de ce trebuiau să forjeze lanțul?

R: Ezechiel subliniază un mic detaliu pentru a susține un punct important. Armata invadatoare ar fi trebuit să-și dea osteneala să fabrice cantități mari de lanțuri, deoarece ar fi avut nevoie de multe lanțuri pentru toți israeliții pe care urmau să-i reducă în sclavie.

Î: În Ezechiel 7:26, de ce ar pieri învățătura preoților, iar viziunea unui profet ar fi căutată în zadar, din moment ce Dumnezeu dorește ca oamenii să-I asculte mesajul?

R: Isaia spune că Cuvântul lui Dumnezeu dăinuiește pentru totdeauna în Isaia 40:8. Așadar, desigur că acesta nu s-ar pierde în ceruri și nici nu ar lipsi cu desăvârșire de pe pământ. Dar nu ar fi accesibil pentru majoritatea oamenilor. Acest lucru era valabil și pentru oamenii de rând din Europa Evului Mediu. Pare ciudat că Dumnezeu ar permite ca Cuvintele Sale să nu fie accesibile.

Dar Dumnezeu cere ca noi să considerăm Cuvântul Său sfânt. Nu doar în sensul că poporul lui Dumnezeu este chemat să fie sfânt, ci și în sensul că Cuvântul lui Dumnezeu, deși a fost consemnat de autori umani, este sfânt mai presus de toate scrierile simple ale oamenilor. Dacă oamenii nu vor să-l considere sfânt și dacă nu vor să se supună celor scrise în el, atunci de ce ar trebui să aibă privilegiul măcar de a-l vedea? Într-adevăr, pentru cei care resping Cuvântul lui Dumnezeu, 2 Petru 2:21 și Ieremia 42:19-22 indică faptul că este mai bine să nu cunoască calea adevărului decât să o cunoască și să-i întoarcă spatele. Mulți necredincioși reprobați nu au respins întreaga Evanghelie, pentru că nu au auzit-o în întregime. Dar, odată ce au respins deja părțile pe care le-au auzit, nu există nicio obligație ca ei să fie nevoiți să asculte și restul.

Î: În Ezechiel 7:27, care rege evreu ar fi în doliu aici?

R: Conducătorul lui Iuda sub stăpânirea babilonienilor era guvernatorul Zedechia. Ultimul rege, Ioiachin, era încă în viață, dar în lanțuri la Babilon. Ezechiel se referă la Ioiachin atunci când vorbește despre rege, așa cum se vede în Ezechiel 1:2. El folosește întotdeauna termenul „prinț” când se referă la Zedechia în Ezechiel 12:10, 12; 21:25.

Î: În Ezechiel 8-11, care este semnificația datei acestei viziuni?

R: Această a doua viziune, din 17 septembrie 592 î.Hr., a avut loc exact la 14 luni după prima viziune. În timpul acestor viziuni, Ierusalimul a fost cucerit, dar nu a fost distrus. Acesta a fost cucerit pe 16 martie 597 î.Hr. Zedechia a fost guvernator timp de unsprezece ani. Iuda s-a răzvrătit împotriva Babilonului în 589 î.Hr., iar Ierusalimul a fost cucerit și distrus pe 18 iulie 587 sau 586 î.Hr.

Viziunea cuprinde patru părți, câte una pentru fiecare capitol.

Î: În Ezechiel 8:1-6, ce înseamnă prima parte a acestei viziuni?

R: Aceasta este o imagine glorioasă și totuși tragică. Ea arată slava lui Dumnezeu, pe care Templul a fost menit să o reprezinte pe pământ. De asemenea, ea arată trei tipuri de păcate grave, pe care chiar și conducătorii israeliți le-au săvârșit. Ierusalimul care a fost arătat în viziune era Ierusalimul pământesc, cu idolul său înăuntru. Scopul viziunii se află în versetul 6, unde Dumnezeu dorește ca Ezechiel să vadă foarte clar și să spună altora ce Îl îndepărtează pe Dumnezeu de sanctuarul Său din Ierusalim.

Î: În Ezechiel 8:3,5, acest idol se afla în Templu pe vremea lui Ezechiel sau înainte?

R: Probabil că era dinaintea vremii profetului. Nici istoria în general, nici Ieremia în particular nu menționează existența vreunui idol, iar Ieremia a profețit în același timp cu Ezechiel. Dar, înainte de aceasta, împăratul Manase a așezat un idol în templu, conform 2 Regi 21:7. Împăratul Iosia, care a trăit înaintea lui Ezechiel, l-a distrus, conform 2 Regi 23:6. Așadar, chiar și păcatele din trecut, care nu mai sunt săvârșite, rămân totuși o urâciune pentru Dumnezeu dacă nu se face pocăință pentru ele.

Î: În Ezechiel 8:3,5, ce L-a stârnit pe Dumnezeu la gelozie? Ce Îl stârnește pe Dumnezeu la gelozie astăzi?

R: O persoană ar putea fi foarte geloasă dacă își vede soțul sau soția într-un loc special, în patul lor, cu o altă persoană. Este geloasă pentru că ține la soțul sau soția sa și la relația lor. De asemenea, este supărată pentru că soțul sau soția nu pare să țină prea mult la asta. Ar putea fi geloasă și pentru că, înainte de aceasta, credea că soțul sau soția ținea profund la relație, dar acum totul pare a fi o minciună. Toată dragostea pe care credea că soțul sau soția i-o purta înainte, ce a fost aceea?

În mod similar, Dumnezeu ținea foarte mult la poporul Său, iar, uneori, aceștia păreau să țină foarte mult la El. Dar, într-un loc special, în Templu, ei se închinau acum și își arătau loialitatea față de ceea ce Dumnezeu știa că era doar un morman de gunoi. În timp ce oamenii arătau rău închinându-se la acel morman de gunoi, relația lor cu Dumnezeu și modul în care Îl cinsteau arătau și mai rău.

Astăzi, când cei care pretind că sunt poporul lui Dumnezeu se închină altcuiva, fie în locul lui Dumnezeu, fie, ca mulți evrei, pe lângă Dumnezeu, Dumnezeu este profund jignit. Unii nu au un zeu idol, dar se închină idolului banilor.

Î: În Ezechiel 8:6,13 există grade de „urâciune” sau grade de păcat?

R: Da, așa cum arată versetele următoare.

În Ioan 19:11, Isus i-a spus lui Pilat că cei care L-au predat pe Isus lui Pilat erau „vinovați de un păcat mai mare”.

Blasfemia împotriva Duhului Sfânt este diferită de celelalte păcate, deoarece este de neiertat (Matei 12:31, 32; Marcu 3:28-30; Luca 12:10-11).

1 Ioan 5:16-17 vorbește despre un păcat care duce la moarte (blasfemia împotriva Duhului Sfânt) și despre alte păcate care nu duc la moarte.

Romani 1:24-28 vorbește despre oamenii răi care sunt lăsați pradă unei depravări din ce în ce mai mari.

Ezechiel 8:6, 13 arată că unele păcate sunt mai detestabile pentru Dumnezeu decât altele.

În Matei 23:14, Isus spune că fariseii vor avea o condamnare mai mare (vezi și Marcu 12:40).

Matei 23:15 spune că unii dintre ucenicii fariseilor vor fi de două ori mai mult fii ai iadului decât erau ei.

În Luca 10:12, Isus a spus că, la judecată, va fi mai ușor de suportat pentru Sodoma și Gomora decât pentru cei care L-au respins pe Isus.

Cu toate acestea, fiind spus acest lucru, toate păcatele sunt la fel într-un anumit sens: chiar și un singur păcat este suficient pentru a te împiedica să fii desăvârșit și să ajungi în Rai, iar încălcarea chiar și a unei singure legi este suficientă pentru a te condamna ca pe un încălcător al legii (Iacov 2:8-11).

Î: În Ezechiel 8:10, de ce ar adora ei animale și alte târâtoare?

R: Egiptenii erau cunoscuți pentru închinarea la animale și la zei cu cap de animal. Această imagistică ar putea fi similară cu Cartea egipteană a morților. O copie a Cărții egiptene a morților (într-una dintre variantele sale) era realizată de un scrib pentru a fi îngropată împreună cu o persoană bogată, astfel încât, în viața de apoi, acea persoană să aibă un „permis de respirație” și să poată trăi în viața de apoi. Astăzi avem multe exemplare în muzee.

În general, oamenii pot fi înclinați să venereze ceea ce este periculos. Poate că, în mod inconștient, dacă venerează ceva periculos, cum ar fi un șarpe veninos, atunci poate că acel lucru periculos va ține seama de venerarea lor și nu le va face rău.

Acest lucru seamănă cu Romani 1:23, care spune că oamenii au schimbat slava Dumnezeului nemuritor cu chipuri de oameni, păsări, animale și reptile. Uneori, oamenii doresc să venereze idolii unei culturi străine, doar pentru că aceștia li se par exotici și străini.

Î: În Ezechiel 8:14, ce era greșit în a plânge pentru Tammuz?

R: Tammuz, numit și Dumuzi, era un idol sumerian, babilonian și asirian al recoltelor roditoare. În mitologia sumeriană, soția sa, Inanna, l-a trimis în Iad. (Este o poveste lungă pe care nu este nevoie să o detaliem aici.) Oricum, în unele versiuni, el se întoarce pe pământ în fiecare primăvară și pleacă în Iad în fiecare toamnă. Un rit religios consta în faptul că femeile plângeau în perioada în care se presupunea că el murea și se bucurau când era înviat.

El era echivalentul idolului sirian Adonis, care ar putea fi cel iubit de femei în Daniel 11:37.

Î: În Ezechiel 8:14, practica creștină a Vinerea Mare și a Duminicii Paștelui are vreo legătură cu ritualul lui Tammuz, așa cum susține scepticul „Ghid al lui Asimov pentru Biblie”, la pagina 586?

R: Nu, Asimov nu are niciun temei pentru această afirmație. Faptul că Isus a ales în mod voluntar să moară odată pentru totdeauna și să fie înviat din morți, pentru a nu mai muri niciodată, este foarte diferit de faptul că Tammuz a fost dus în Iad împotriva voinței sale și că acest proces se repetă în fiecare an.

Î: În Ezechiel 8:17, ce înseamnă „a-și pune ramura la nas”?

R: Textul ebraic pe care îl avem astăzi spune: „ramură la nasul lor”. Cu toate acestea, unii comentatori evrei au spus că aici era vorba de „duhoare”, și că, de asemenea, „al lor” ar trebui să fie „al meu”. Astfel, ar putea fi „a le pune duhoarea la nas” sau „a pune duhoarea la nasul meu [al lui Dumnezeu]”.

Î: În Ezechiel 8:8-18, de ce a permis Dumnezeu ca toată această răutate să continue atât de mult timp?

R: Nu știm de ce Dumnezeu este atât de răbdător, nici cum anume El stabilește limitele răbdării Sale. Putem observa că, pe de o parte, dacă nu ar exista națiunea lui Israel sau Iuda, poporul lui Dumnezeu nu ar prospera și nu s-ar înmulți. Ar fi mai dificil să-și educe copiii și mai ușor să se asimileze pur și simplu în culturile idolatre din jurul lor. Se pot observa motive puternice pentru care Dumnezeu nu ar dori să-Și exileze poporul.

Pe de altă parte, idolatria nu era doar gravă, ci și omniprezentă. În timpul reginei Izabela (probabil pronunțată „Itobal” de către tirieni), erau doar 7.000 care nu îngenuncheaseră în fața lui Baal (1 Regi 19:18). Idolatria includea sacrificarea copiilor și prostituția religioasă. Când idolatria era atât de răspândită, atât de gravă, instituționalizată și în continuă înrăutățire, atunci poate că exilul și adunarea rămășiței erau de preferat în locul lăsării acestei situații să continue.

Î: În Ezechiel 8:8-18, de ce Dumnezeu nu-i va asculta fără milă, chiar dacă Ei strigă către El?

R: Când L-au respins pe Dumnezeu și au făcut urechea surdă la poruncile Sale, Dumnezeu nu era obligat să-i asculte nici El. Cu toate acestea, Dumnezeu i-ar fi ascultat [le-ar fi răspuns la rugăciune] dacă s-ar fi pocăit de toată răutatea lor. Dar Dumnezeu nu răspunde la rugăciunile celor care, la rândul lor, fac urechea surdă față de cei săraci (Proverbe 21:13), prețuiesc păcatul (Psalmul 66:18), sunt răi (Proverbe 15:29; Isaia 59:1-3) sau refuză să-L asculte pe Dumnezeu (Zaharia 7:11-14).

Î: În Ezechiel 8:16, de ce ar fi oamenii atrași să se închine soarelui sau altor corpuri cerești?

R: Dumnezeu i-a avertizat să nu se închine soarelui, lunii sau stelelor în Deuteronom 4:19. Cu toate acestea, ei i-au întors spatele lui Dumnezeu (2 Cronici 29:5-7), iar Iosia a pus capăt închinării la soare, lună și stele (2 Regi 23:5, 11).

Soarele, luna și stelele sunt frumoase, misterioase, îndepărtate și nu cer nimic de la cei care le venerează. Ele asigură ordinea, iar influența soarelui este puternică. Cu toate acestea, cei care venerează soarele nu ar avea nicio reținere în a venera și alte lucruri pe lângă soare. Uneori, oamenii preferă să venereze ceva care este puternic, dar care nu le impune nicio cerință, în loc să-L venereze pe Cel mai puternic, care are cerințe față de viața și comportamentul nostru.

Î: În Ezechiel 9:2, ce este „poarta cea de sus”?

R: Aceasta era poarta de nord a Templului din Ierusalim. Este posibil ca aceasta să reprezinte, de asemenea, o poartă între cer și pământ. Amenințările la adresa Israelului veneau, în general, din nord, iar aceasta era cu siguranță un lucru amenințător.

Î: În Ezechiel 9:2, de ce ar fi vrut Dumnezeu ca îngerii distrugători să se afle în sanctuarul Său?

R: Se pare că Dumnezeu a dorit ca cei răi din punct de vedere religios și cei răi cu mai multă cunoaștere să fie distruși mai întâi.

Î: În Ezechiel 9:3, ce două lucruri ar putea fi simbolizate de faptul că slava lui Dumnezeu s-a mutat din sanctuar la pragul templului?

R: Dumnezeu părăsea încet locul în care poporul Său I se închina și îi părăsea pe ei, lăsându-i să-și primească sfârșitul pe care îl meritau. Dumnezeu se retrăgea, iar slava, prezența și protecția Sa urmau să dispară. Aceasta a fost o ultimă, scurtă pauză, pentru a-și aminti înainte ca Dumnezeu să părăsească templul acela pentru totdeauna.

Î: În Ezechiel 9:4, care era semnul?

R: În ebraică, acest „semn” este descris ca fiind litera „Tau”, de la care provine litera noastră „T”. Tau era ultima literă a alfabetului ebraic, indicând, probabil, desăvârșirea. Era prima literă a cuvântului ebraic „Tora”. Unii văd în aceasta o prefigurare a celor 144.000 din Apocalipsa 7:3-4.

Î: În Ezechiel 9:6-7, din punct de vedere istoric, cine a comis de fapt uciderile?

R: Soldații babilonieni au comis cea mai mare parte a uciderilor. Cu toate acestea, se pare că au avut niște aliați printre filisteni și edomiți. Totuși, Dumnezeu nu numai că a permis acest lucru, ci a ales în mod explicit să-i folosească pe babilonieni ca toiag al judecății Sale. Șeba (în Yemenul de astăzi) și alte națiuni nu au luat parte la luptele împotriva Israelului, dar au profitat de pe urma distrugerii.

Î: În Ezechiel 9:8-10, de ce ar fi permis Dumnezeu să aibă loc această ucidere?

R: Evreii, care știau cel mai mult despre Dumnezeu și ar fi trebuit să fie apropiați de El, L-au părăsit și erau la fel de răi ca națiunile din jurul lor, care știau foarte puțin despre Dumnezeu. Dumnezeu era sătul ca oamenii chemați după Numele Său să se prefacă că Îl urmează, dar să-I întoarcă complet spatele, crezând totuși că vor fi în siguranță atâta timp cât aveau Templul Său. Dumnezeu nu avea de gând să permită ca Templul Său să fie ținut „ostatic” în felul acesta. Când poporul lui Dumnezeu s-a răzvrătit împotriva Lui, Dumnezeu i-a considerat revoltători, iar Ieremia 12:8 spune că, din această cauză, Dumnezeu i-a urât.

Î: În Ezechiel 9:9, care sunt cele trei lucruri menționate care L-au provocat pe Dumnezeu la o mânie atât de mare?

R: Sunt menționate trei lucruri. 1) țara este plină de vărsare de sânge, 2) orașul este plin de perversitate și 3) ei susțin că Domnul a părăsit țara (adică, lui Dumnezeu nu-I mai pasă ce fac ei).

Este interesant să observăm că al treilea lucru îl determină pe al doilea, iar al doilea îl determină pe primul.

Î: În Ezechiel 9:9, cum îl provoacă oamenii pe Dumnezeu astăzi în aceste trei moduri?

R: Oamenii trăiesc în păcat după bunul lor plac, ca și cum nu ar exista nicio răspundere. Chiar și oamenii religioși pot fi ceea ce se numește „atei practici”. Deși ar putea crede în Dumnezeu, comportamentul lor indică faptul că se comportă ca și cum Dumnezeu nu ar exista.

Dar dacă cineva trăiește ca și cum nu ar exista Dumnezeu, ce îl împiedică să facă rău, când nimeni nu se uită? Ce îl împiedică să profite de alții dacă poate scăpa nepedepsit?

Dacă cineva consideră că are dreptul să profite de alții, iar altcineva îi stă în cale, ce l-ar opri să-i facă rău sau să-l omoare pe acea persoană, dacă ar crede că poate scăpa nepedepsit?

Î: În Ezechiel 10:2-5, care a fost scopul împrăștierii cărbunilor peste oraș?

R: Nu se spune că cărbunii au rănit pe cineva sau au cauzat vreo problemă. De asemenea, nu se spune că cărbunii au adus vreun beneficiu cuiva. Poate că cărbunii aveau menirea de a produce fum și de a ascunde faptul că slava lui Dumnezeu părăsea acel loc.

Î: În Ezechiel 10:6, ce ar putea reprezenta focul?

R: Un cărbune poate avea temperaturi diferite. Dacă nu este foarte fierbinte, nu-ți dai seama doar uitându-te la el. În schimb, focul este evident fierbinte. Acesta ar putea reprezenta judecata lui Dumnezeu. Cât foc este nevoie pentru a arde o pădure sau un oraș? Este nevoie doar de o scânteie.

Î: În Ezechiel 10:9-17, cum ați descrie, în ansamblu, viziunea de aici?

R: Heruvimii și roțile sunt frumoase, complexe și se pot mișca în orice direcție; nu sunt constrânși de limitările pe care le avem noi, cum ar fi gravitația, și se pot deplasa rapid. Heruvimii aveau câteva trăsături umane, cum ar fi mâini ca ale unui om, iar una dintre fețele lor era ca a unui om. Cu toate acestea, în ansamblu, păreau mai mult non-umani decât umani.

Î: În Ezechiel 10:14, cum arată fața unui heruvim?

R: Dacă acestea ar fi aceleași creaturi menționate în Apocalipsa 4:7, descrierea celor patru fețe este aceeași, cu excepția faptului că în Apocalipsa se spune „vițel” în loc de „heruv”.

Î: În Ezechiel 10:15-19, de ce a părăsit prezența lui Dumnezeu Ierusalimul, având în vedere că Psalmul 132:13-14 spune că acesta va fi locul Lui de odihnă pentru totdeauna?

R: Psalmul 132:13-14 spune că acesta va fi locul de odihnă al lui Dumnezeu pentru eternitate. Două aspecte de luat în considerare în răspuns.

1. Chiar dacă prezența lui Dumnezeu a părăsit Templul din Ierusalim, Dumnezeu știa cu siguranță ce se întâmpla în Ierusalim. Faptul că prezența Sa a părăsit Ierusalimul nu înseamnă neapărat că acesta nu mai este locul Său de odihnă.

2. Chiar dacă nu a fost locul de odihnă al lui Dumnezeu în acea perioadă, Noul Ierusalim va rămâne totuși locul de odihnă al lui Dumnezeu. Psalmul 132:13-14 spune că Dumnezeu va locui aici pentru totdeauna; nu specifică însă când, în viitor, locul de odihnă al lui Dumnezeu va fi acolo pentru a nu mai pleca niciodată.

Î: În Ezechiel 10:19b, care este semnificația faptului că s-au oprit la poarta de est?

R: Se aflau deasupra porții de nord, de unde erau scoase cărbunii și focul, iar apoi au descris un sfert de cerc pentru a se îndrepta spre poarta de est. S-au oprit la poarta de est înainte de a părăsi definitiv acel templu. Odată ce slava a părăsit acel templu, acesta s-a prăbușit, pentru a nu mai fi folosit niciodată.

Î: În Ezechiel 10, în ce moment al istoriei credeți că slava lui Dumnezeu s-a îndepărtat de o biserică sau de o mișcare? De ce?

R: Au existat mai multe ocazii.

Biserica după Constantin: În anul 324 d.Hr., Constantin a devenit singurul împărat al Imperiului Roman. După ce a legalizat creștinismul și, mai târziu, l-a făcut religie oficială, el i-a persecutat în mod non-violent pe evrei și pe adoratorii zeilor păgâni, închizând sinagogile și templele păgâne. Aceștia au fost încurajați să meargă la biserică în schimb, iar mulți au făcut-o. Unii spun că creștinismul nu și-a revenit pe deplin de atunci. Când episcopii au început să vorbească despre „tronurile” lor și creștinii au început să-i persecute pe alții, slava lui Dumnezeu a început să se retragă.

Biserica Romano-Catolică în jurul anului 1000 d.Hr.: papii de la Roma au devenit extrem de corupți. Cât de răi erau unii papi? Conform lucrării lui Austin, *Topical History of Christianity*, p. 148,

„Atunci [după 904] a început așa-numita «pornocrație», în timpul căreia Teodora și cele două fiice ale sale, Teodora cea Tânără și Marozia, controlau practic Roma și însăși Biserica. Fiind curve seducătoare, aceste femei își vânduseră trupurile pentru funcții, titluri și pământuri, ceea ce le-a conferit o putere extinsă. Marozia a avut o relație ilicită cu papa Sergius al III-lea, din care s-a născut un fiu care a devenit mai târziu papa Ioan al XI-lea. Când Marozia a încercat să se încoroneze împărăteasă, fiul ei mai mic, Alberic, a răpit-o și a închis-o pe mama sa, l-a încarcerat pe fratele său vitreg, papa, și a devenit el însuși împărat. El a domnit între anii 932 și 954, exercitând un control absolut asupra papalității. După moartea lui Alberic, fiul său, Octavian, a fost ales ca papa Ioan al XII-lea și s-a dovedit a fi cel mai detestabil membru al acestei familii depravate.

b. Regimurile lui Otto. În 962, ticălosul Ioan al XII-lea l-a încoronat pe regele german Otto I ca împărat al Sfântului Imperiu Roman. Crezând că are un aliat în depravare, Ioan a descoperit curând că noul împărat era un om de caracter, dedicat restabilirii decenței și onoarei papalității. Când Otto a convocat un sinod pentru a discuta destituirea lui Ioan, papa i-a amenințat pe toți cu excomunicarea, dar aceștia l-au destituit oricum. Trei luni mai târziu, Ioan a convocat un alt sinod care a anulat hotărârile sinodului lui Otto. Prin urmare, Otto a decis să recurgă la forță pentru a scăpa papalitatea de conducătorul său rău.

... Următorii patruzeci și doi de ani [după 1004] din istoria papală au fost marcați de o rivalitate intensă, de o mediocritate oportunistă, de impotență spirituală, de viciu și de corupție. Se părea că a atins punctul cel mai de jos odată cu alegerea unui băiat degenerat de doisprezece ani, Papa Benedict al IX-lea (1032-1045), care, după o desfrânare rușinoasă și o administrare haotică, a vândut tiara sfântă (adică funcția de Papă) celui care a oferit cel mai mult. El a fost cunoscut sub numele de Grigorie al VI-lea (1045-1046)....”

Biserica Romano-Catolică înainte de Reformă. Conciliul de la Constanta din 1415 urma să soluționeze pretențiile a trei papi rivali simultani. Reformatorul Jan Huss a fost invitat să vină și să-și expună punctele de vedere, iar împăratul i-a promis un salvconduct. Odată ajuns la Constanta, Huss a fost ars pe rug în mod perfid.

Biserica din Franța chiar înainte de Revoluția Franceză: Biserica a devenit bogată, puternică și violentă. Avea puterea de a decide asupra vieții și morții oamenilor.

Școala germană de la Tübingen: a dezvoltat critica superioară care a făcut ca mulți oameni să-și piardă încrederea în Biblie. Obișnuiau să spună (dar nu mai spun acum) că evangheliile erau documente din secolul al II-lea sau al III-lea, că David și diverse alte figuri istorice nu au existat niciodată, precum și alte afirmații false care au fost de atunci infirmate de arheologie și de manuscrisele antice.

Seminariile liberale americane: Multe universități renumite au servit drept seminarii de calitate, precum Yale și Princeton. De atunci, ele s-au îndepărtat de credința în Cuvântul lui Dumnezeu.

Multe denominațiuni americane tradiționale: Biserica Presbiteriană Unită are o declarație împotriva ineranței Bibliei. Biserica Episcopală și Biserica Evanghelică Luterană din America sunt, de asemenea, liberale.

Î: În Ezechiel 11:1-4, care sunt consecințele atunci când conducerea devine coruptă, fie într-o biserică, fie într-un guvern?

R: Inițial, conducătorul poate lua unele decizii greșite, inclusiv risipirea sau sustragerea de bani, în loc să-i cheltuiască acolo unde este nevoie. Apoi, exemplul său se poate răspândi la tot mai mulți membri. În cele din urmă, atât conducătorul, cât și membrii pot deveni atât făcători de rău, cât și acceptatori ai răului.

Î: În Ezechiel 11:1-4, cum faci diferența între o conducere rea și una doar imperfectă?

R: Niciun lider de pe pământ nu este perfect fără păcat. Toată lumea are puncte slabe în ceea ce privește cunoașterea sau caracterul. Dar liderul încearcă cu adevărat să se supună mai întâi lui Dumnezeu, sau are altceva mai important pe agenda sa? Dacă o persoană nu se apropie de Dumnezeu, este implicată în un păcat care o copleșește sau îi rătăcește pe alții, aceasta nu ar trebui să fie lider.

Î: În Ezechiel 11:1-4, cum trebuie să acționăm sau să reacționăm atunci când conducerea devine defectuoasă, fie într-o biserică, fie într-un guvern?

R: Conducerea nu este niciodată perfectă, iar primul pas este să discuți individual cu aceștia, pentru a încerca să corectezi problema. Dar dacă acest prim pas esențial nu dă roade, atunci implică și alții pentru a încerca. În cele din urmă, faceți publică problema și fie îl determinați pe liderul rău să plece, fie plecați voi. Matei 18:15-17 prezintă o procedură în cazul în care cineva greșește. Mai întâi vorbiți cu el în particular, iar dacă vă ascultă, atunci este bine. Dacă nu, atunci luați cu voi încă una sau două persoane și vorbiți cu el. Dacă tot nu ascultă, atunci faceți publică problema în biserică.

Î: În Ezechiel 11:3,11, ce s-a vrut a se spune prin faptul că liderii răi afirmau că orașul este oala, iar ei sunt carnea? (Ieremia 39:1-5; 52:1-7; 42:1-12 ar putea oferi câteva indicii.)

R: Există două posibilități.

Soarta lor era pecetluită: cetatea fortificată era ca o oală clocotitoare, iar ei urmau să fie fierți. Ei erau comoara cetății și doreau să scape.

Viitorul era atât de strălucitor încât trebuiau să poarte ochelari de soare: orașul era o delicatesă prosperă, plină de mâncare bună, iar ei erau partea cea mai bună, cel puțin în mintea lor. Sau poate credeau că erau cei mai în măsură să profite de asta și să obțină partea cea mai valoroasă.

Deși ambele puncte de vedere nu pot fi adevărate, în ambele cazuri ei se îmbogățeau pe ei înșiși și îi priveau pe ceilalți doar ca pe un mijloc.

Î: În Ezechiel 11:3, 11-13, cum pot liderii de astăzi să aibă atitudini similare?

R: Aici sunt posibile două atitudini negative diferite. Unii lideri le au pe amândouă în același timp.

Superiori pentru că sunt lideri: Liderii pot crede că au privilegii și compensații speciale fie din cauza a ceea ce percep că fac pentru a-i ajuta pe ceilalți, fie pentru că consideră că merită acest lucru deoarece sunt mai buni.

Lideri pentru că sunt superiori: Liderii pot fi elitiști, gândindu-se că oamenii există pentru ei, mai degrabă decât că ei sunt acolo pentru oameni. Se prețuiesc mai mult decât pe ceilalți și consideră că ar trebui să primească cea mai bună parte.

Există o expresie argotică: „lumea este stridia mea”. Înseamnă, în esență, că lumea și toate perlele ei îmi stau la dispoziție. Unii iubesc oamenii și folosesc lucrurile. Alții iubesc lucrurile și folosesc oamenii. Aceasta este atitudinea opusă față de a fi slujitori ai lui Dumnezeu, pentru slava Lui, și nu pentru propria noastră slavă și fericire.

Î: În Ezechiel 11:13, ar fi trebuit Ezechiel să se plângă când a murit Peletia, fiul lui Benaia? De ce crezi că Dumnezeu l-a ucis pe el și de ce nu i-a ucis pe toți?

R: Ezechiel nu spunea ce dorea Dumnezeu în mod ideal, ci doar ce a făcut Dumnezeu în mod drept. Poate că Ezechiel era întristat că acest profet fals a ajuns la sfârșitul pe care l-a avut fără să se pocăiască. Acest lucru este similar cu discuția lui Isus despre prăbușirea Turnului din Siloam din Luca 13:4.

Dumnezeu le-a dat o avertizare tuturor atunci când l-a ucis doar pe Peletia. Dumnezeu dorea ca niciunul dintre ei să nu fie distrus, ci ca toți să se pocăiască și să trăiască.

Î: În Ezechiel 11:13-25, în mijlocul acestei profeții severe, de ce ar profeți Dumnezeu acest lucru aici? (Ieremia 31:1-7 are un motiv similar.)

R: În mijlocul capitolului 11 din Ezechiel, Dumnezeu încă oferă speranță rămășiței. Ieremia 31-32 oferă, de asemenea, speranță pentru un viitor al rămășiței. Depindea de copiii lui Israel dacă vor pleca și vor fi rămășița care se va întoarce sau dacă vor rămâne acolo unde se aflau.

Î: În Ezechiel 11:19 și Ezechiel 36:26, cum și când le va da Dumnezeu o inimă nouă de carne?

R: „Carne” înseamnă aici o inimă vie, spre deosebire de o inimă moartă, de piatră. De la Rusalii, Duhul Sfânt intră în inima fiecărui credincios. Rețineți că, în Biblie, „carne” nu înseamnă întotdeauna păcătoșenie.

Î: În Ezechiel 12:2, cum se face că oamenii nu văd și nu aud ceea ce ar putea să vadă și să audă?

R: Unii oameni aleg să ignore faptele cu care nu sunt de acord și refuză în mod conștient și deliberat să recunoască că văd ceea ce se află chiar în fața ochilor lor. Dar adesea este mai mult decât atât. Disonanța cognitivă este un termen care descrie o filtrare selectivă intensă, conștientă sau inconștientă, a ceea ce este perceput ca fiind doar „zgomot”, deoarece nu se potrivește cu viziunea lor asupra realității.

A existat un studiu psihologic interesant în care a fost prezentat un videoclip în care trebuie să numeri de câte ori este driblată o minge de baschet. Vezi acest videoclip de pe YouTube realizat de Daniel J. Simons https://www.youtube.com/watch?v=IGQmdoK_ZfY. Este interesant să vezi ce îți scapă atunci când nu te uiți după acel lucru.

Î: În Ezechiel 12:3, de ce ar trebui oamenii să-și facă bagajele? De ce l-a pus Dumnezeu pe Ezechiel să-și facă bagajele?

R: Oamenii urmau să fie forțați să-și părăsească în grabă casele, împotriva voinței lor. Ei își vor face, literalmente, câteva bagaje cu bunuri personale, dar vor călători cu bagaj ușor, luând cu ei doar câteva lucruri. Ei primiseră de la Dumnezeu binecuvântările țării și nu aveau niciun motiv să păstreze acea binecuvântare, dacă ar fi decis să nu-L asculte pe Dumnezeu. După captivitatea babiloniană, Dumnezeu le-a spus în mod specific să se supună jugului babilonian, iar ei, în schimb, s-au răzvrătit împotriva acestuia. Acest lucru nu numai că a fost o nebunie din punct de vedere spiritual, dar a fost o nebunie și din punct de vedere natural.

Cuvântul ebraic de aici, qir, înseamnă zidul unei case, nu homah, adică zidul unui oraș. Probabil că nu exista niciun zid de cetate în jurul Tel Abib. Nu era un zid de cetate la îndemână, așa că, pentru a crea o metaforă, Ezechiel s-a mulțumit cu ceea ce era la îndemână.

Î: În Ezechiel 12:7-14, ce profețește Ezechiel aici?

R: Ezechiel profețește exilul regatului sudic al lui Iuda. Israeliții din regatul nordic fuseseră deja exilați; regatul sudic nu urma să fie exilat decât la jumătatea slujirii lui Ezechiel.

Î: În Ezechiel 12:12-13, care este scopul menționării prințului dintre ei?

R: Zedechia era de sânge regal, dar era guvernator și, mai târziu, rebel, nu rege. A fost numit guvernator de către babilonieni și a încercat să redevină o națiune independentă, contrar poruncii pe care Dumnezeu le-o dăduse prin Ieremia.

Î: În Ezechiel 12:13, cum a putut prințul (Zedechia) să meargă la Babilon și totuși să nu-l vadă?

R: Ieremia 39:4-7 explică faptul că, pe măsură ce își începeau călătoria de întoarcere la Babilon, i-au ucis pe copiii lui Zedechia în fața lui, iar apoi i-au scos ochii.

Î: În Ezechiel 12:17-20, care este diferența dintre neliniște/tremur și disperare?

R: Anxietatea înseamnă a-ți face griji cu privire la ceva rău care este pe cale să se întâmple și care îți va face rău ție sau celor dragi. Disperarea nu provine din îndoială, ci apare atunci când ești sigur de ceea ce urmează să se întâmple și că nu-ți vei mai reveni niciodată. Evreii au ajuns într-un punct în care nu mai aveau griji, ci doar disperare.

Anxietatea este teama de lucrurile rele care s-ar putea întâmpla. Deznădejdea este conștientizarea aproape certă a unui dezastru sau a unei pierderi iminente.

Î: În Ezechiel 12:21-23, cum aplică unii oameni astăzi acest proverb? De ce?

R: Proverbul „Zilele trec, iar orice viziune se năruie” înseamnă că nimic profetic nu se va întâmpla vreodată. Era folosit pentru a oferi un fals sentiment de mângâiere și asigurare că profețiile împotriva Ierusalimului se vor dovedi fără rezultat.

Î: În Ezechiel 12:27, în ce fel este aceasta o versiune modificată a proverbului anterior?

R: Deoarece credeau că acele lucruri erau îndepărtate, nu considerau că trebuie să se pocăiască acum. Un pastor a spus că unul dintre cele mai triste cuvinte pe care le-a auzit este „mâine”. Pentru că, atunci când cineva este rugat să se pocăiască și să vină la Hristos, acesta răspunde: „nu astăzi, ci poate mâine”.

Î: În Ezechiel 12:27, unele lucruri din Biblie erau, de fapt, îndepărtate pentru ei. Deci, ce era greșit în atitudinea lor de a spune că lucrurile erau îndepărtate?

R: Ei simțeau că nu era nevoie să se supună acum, întrucât orice consecințe erau îndepărtate. Nu era nevoie să se împace cu Dumnezeu acum, deoarece puteau să o facă oricând mai târziu. O creștină din Orient a amânat botezul până la moartea mamei sale, deoarece aceasta nu ar fi fost de acord. Pe de altă parte, unii oameni vor să păcătuiască acum și, prin urmare, vor să amâne pocăința până mâine.

Î: În Ezechiel 12:27, cum amână oamenii împăcarea cu Dumnezeu astăzi? De ce?

R: Așa cum a spus un student, ei doreau să devină creștini într-o bună zi, dar nu chiar acum, pentru că se distrau prea bine. Dar dacă aceasta este o problemă, Dumnezeu îți poate rezolva problema.

Î: În Ezechiel 13:1-5, pe vremea lui Ezechiel existau atât profeți falși, cât și adevărați; același lucru este valabil și astăzi. Care sunt cel puțin patru exemple de profeți falși?

R: Iată patru tipuri diferite.

Falsi învățători creștini din cadrul bisericii: Ei pretind că sunt creștini, dar propovăduiesc o altă Evanghelie. Ei pot face parte dintr-o biserică sau își pot înființa propria biserică. La fel ca Jim Jones, ei pot face inițial parte dintr-o biserică și pot împărtăși cel puțin o parte din Evanghelia adevărată, dar mai târziu își înființează propria biserică și predau lucruri foarte neevlavioase.

Învățători ai altor religii: Ei conduc oamenii către o destinație finală diferită.

Ateii care afirmă cu certitudine că Dumnezeu nu există: Ei pot avea mai multă convingere că Dumnezeu nu există decât unii care pretind că cred în Dumnezeu.

Oamenii nereligioși care își permit să-și stabilească propria moralitate: problema este că, dacă o persoană nu crede în vreun Dumnezeu, nu are niciun fundament pentru moralitate. Dacă o persoană nu are o valoare intrinsecă mai mare decât un țânțar, atunci de ce ar fi mai grav să ucizi o persoană decât să ucizi un țânțar? Oare pentru că suntem mai inteligenți; atunci oare oamenii mai inteligenți au un drept mai mare la viață decât cei mai puțin inteligenți, așa cum credeau naziștii?

Î: În Ezechiel 13:4-5, ce fel de profeți falși sunt ca vulpile printre ruine și de ce?

R: Când un zid are breșe, vulpile pot trece pe acolo, dar o fac pentru a-și face vizuini și ascunzișuri de unde să vâneze prada, nu pentru a reconstrui zidul. Unii nu numai că refuză să ajute la reconstrucția ruinelor, ci chiar profită de pe urma lor. Alții pot fi „deisti moralistici-terapeutici”. Ei cred că creștinismul, sau religia în general, are ca scop DOAR să te ajute să fii mai moral, să-ți rezolve problemele, pentru un Dumnezeu care nu face nimic.

Î: În Ezechiel 13:4-6, ce anume făceau greșit profeții?

R: Făceau două lucruri greșite. Nu reparau fisurile și rupturile din viața spirituală a națiunii și spuneau că Domnul a spus lucruri pe care Domnul nu le-a spus. Din păcate, de atunci, mulți alți lideri religioși nu au remediat fisurile din armura spirituală a enoriașilor lor și au adăugat multe lucruri ca parte a tradiției pe care Dumnezeu nu le-a spus. Mulți oameni au atitudinea că, dacă un papă, un sinod bisericesc sau liderii lor religioși au spus ceva, atunci trebuie să fie de la Dumnezeu, deoarece Dumnezeu nu ar permite acestor lideri să spună ceva grav greșit. Dumnezeu a permis acest lucru atunci, și Dumnezeu îl permite și astăzi. Dumnezeu ne dă un mijloc de a discerne, Biblia Sa, dar dacă oamenii își urmează orbește tradițiile și nu verifică lucrurile în Biblie, responsabilitatea pentru faptul că sunt induși în eroare le revine lor și nu lui Dumnezeu.

Î: În Ezechiel 13:5 și Ezechiel 22:30, ce înseamnă „a sta în breșă”?

R: În luptă, dacă inamicul făcea o breșă în zidul cetății, apărătorii stăteau în breșă. Ei luau locul zidului, iar atacatorii nu puteau pătrunde până când apărătorii nu se retrăgeau sau nu erau uciși. La fel și în lupta spirituală, Dumnezeu caută credincioși care să stea în breșă, pentru a apăra împotriva capcanelor lui Satan și a salva oamenii.

Î: În Ezechiel 13:6-7, la ce fel de profeți falși se referă Ezechiel mai exact?

R: Există cel puțin două tipuri de profeți falși.

1) Oameni de alte religii, care nu pretind că sunt creștini sau care susțin că creștinismul sau relația personală cu Hristos sunt rele.

2) Cei care pretind că sunt credincioși, dar propovăduiesc o altă Evanghelie. În acest verset, atât femeile, cât și bărbații pretindeau că sunt profeți ai Singurului Dumnezeu Adevărat.

Î: În Ezechiel 13:10, 16 și Ieremia 6:14; 8:11, cum spun oamenii: „«Pace, pace», când nu este pace”?

R: Există cel puțin patru moduri diferite.

a) Poate fi o gândire de dorință, sperând că va fi pace dacă își doresc asta.

b) Mai frecvent, poate fi o autoamăgire, ignorând dovezile contrare și nefiind conștienți de gravitatea situației.

c) Poate fi o atitudine de izolare, spunând că pentru mine există pace chiar acum și că nu-mi pasă de restul lumii.

d) În cele din urmă, poate să nu fie niciuna dintre cele de mai sus, iar singura înșelăciune implicată este o înșelăciune intenționată a celorlalți.

Î: În Ezechiel 13:10-15, 22:28; Matei 23:27 și Faptele Apostolilor 23:3, în ce fel sunt liderii falși asemănători cu cei care văruiesc un zid? Există moduri în care am putea, fără să vrem, să văruim ziduri?

R: Liderii pot fi doar „vopsea de fațadă” atunci când, fie explicit, fie implicit, legitimează sau afirmă că un păcat este acceptabil. Vopseaua de fațadă prezintă o fațadă exterioară care nu durează. Pereții arată bine la exterior, dar la următoarea ploaie, culoarea exterioară se va șterge cu totul. La fel, unii lideri și organizații arată bine și curat la exterior, dar nu fac decât să acopere o mulțime de probleme inestetice din interior.

Î: În Ezechiel 13:10-14, cuvântul ebraic pentru „vopsea” sună similar cu cuvântul pentru „lucruri nesatisfăcătoare”. Care sunt unele lucruri care, deși nesatisfăcătoare, sunt urmărite cu ardoare?

R: Cineva a definit odată nebunia ca fiind obținerea acelorași rezultate din repetarea la nesfârșit a acelorași acțiuni și așteptarea unui rezultat diferit data viitoare, de fiecare dată.

Lucrurile ingerate, precum drogurile, alcoolul, țigările sau țigările electronice, nu sunt, în cele din urmă, satisfăcătoare.

Experiențe, precum sexul, senzațiile tari sau alte lucruri.

Lucruri materiale, cum ar fi banii, operele de artă scumpe etc.

Puterea și controlul asupra altora.

Î: În Ezechiel 13:18, cum au prins aceste femei sufletele în capcană?

R: Ele căutau oameni cărora să le vândă talismane magice. Aceasta ar putea părea o ocupație inofensivă, dar pentru fiecare amuletă pe care o vindeau, persoana care o cumpăra păcătuia împotriva lui Dumnezeu.

Î: În Ezechiel 13:19, din moment ce Dumnezeu deține controlul, de ce sunt uciși oameni care nu ar fi trebuit să moară, iar unii trăiesc care nu ar fi trebuit să trăiască?

R: Această lume se află într-o stare de rebeliune împotriva lui Dumnezeu (1 Ioan 5:19), iar Dumnezeu a permis acest lucru pentru o perioadă de timp. Aici se întâmplă multe lucruri nedrepte, rele și care Îi frâng inima lui Dumnezeu (Matei 23:37; Luca 19:41; Ieremia 4:19-22; 9:1). Cu toate acestea, va veni judecata, când Dumnezeu va pune totul în ordine.

Î: În Ezechiel 13:22, cum poate un profet fals (bărbat sau femeie) să descurajeze pe cei drepți cu minciunile sale?

R: Poate spune lucruri false despre viitor. Poate încerca să adauge „FUD” (frică, incertitudine și îndoială) la ceea ce, altfel, este foarte clar.

Un profet fals care se dă drept un adevărat învățător trimis de Dumnezeu poate face ca oamenii evlavioși să se îndoiască de ceea ce este corect să facă. Ei pot face oamenii să-i creadă pe ei în loc să creadă ceea ce a spus Dumnezeu cu adevărat. Dar, ceea ce este și mai frecvent, pot face ca oamenii să nu mai fie siguri de nimic, chiar dacă aceștia nu sunt siguri că îi cred pe profeții falși. Ei pot îndemna oamenii să facă rău sau să-i persecute pe creștini.

Î: În Ezechiel 13:23, având în vedere că erau profeți falși, oare vreunul dintre ei vedea cu adevărat viziuni sau nu?

R: Este posibil să fi inventat totul și să nu fi văzut absolut nimic. Pe de altă parte, este posibil ca Satana să le fi trimis unora dintre ei viziuni mincinoase și iluzii.

Î: În Ezechiel 14:1-3 și Ezechiel 33:32, de ce s-ar fi așezat bătrânii lui Israel (în Kebar) în fața lui Ezechiel, când ei înșiși puseră piedici?

R: Există două motive posibile, iar ambele ar putea fi valabile pentru diferiți conducători.

a) În primul rând, chiar dacă nu îl credeau cu adevărat pe Ezechiel ca profet, știau că mulți dintre oameni îl credeau și doreau să facă o impresie bună în fața poporului.

b) În al doilea rând, poate că ei chiar credeau că Ezechiel era un adevărat profet al lui Dumnezeu. Dar doreau să se închine și la idoli. Unii oameni vor o „asigurare împotriva incendiilor” prin închinarea la toți zeii. Ei nu erau împotriva lui Dumnezeu, dar unii oameni de astăzi vor să fie „creștini și...”. Adică, creștini și încă ceva în plus.

Î: În Ezechiel 14:1-3, de ce ar tăcea Dumnezeu uneori când oamenii Îl întreabă ceva?

R: Lui Dumnezeu Îi place să răspundă la rugăciunile poporului Său, dar El nu este obligat să răspundă nimănui care nu caută cu sinceritate să-L urmeze. De asemenea, poate fi un act de milă atunci când Dumnezeu nu răspunde, deoarece cei pierduți vor fi judecați pe baza a ceea ce știu, așa cum indică Romani 4:15 și 5:13b.

Î: În Ezechiel 14:1-4 și Ieremia 42:2-22, când nu este bine să ceri sfatul lui Dumnezeu?

R: Nu este bine să cauți sfatul lui Dumnezeu dacă nu ești dispus să-l urmezi, cu excepția cazului în care este răspunsul pe care ți-l doreai. Romani 4:15 și 5:13 arată că oamenii sunt judecați pe baza a ceea ce știu. Dacă nu-L vei urma pe Dumnezeu necondiționat, atunci, în general, cu cât cunoști mai puțin adevărul, cu atât îți va fi mai bine la Judecată.

Î: În Ezechiel 14:3,7, ce este mai exact o piatră de poticnire?

R: O piatră de poticnire ar putea fi un bloc dreptunghiular, dar ar putea fi un obiect de aproape orice formă care îi face pe oameni să se poticnească, mai ales când nu-l văd. Este o problemă în special pentru cei foarte bătrâni, foarte tineri, bolnavi și slabi. Un poticnire sau o cădere poate fi destul de gravă. Unii oameni mor în urma căderilor pe piatră sau beton. O piatră de poticnire nu este atât de periculoasă dacă o vezi și îți amintești unde se află. De asemenea, nu este periculoasă dacă nu intenționezi să te miști.

Romani 14:13 îi avertizează pe creștini să nu pună pietre de poticnire în fața altor creștini.

Cu ceva timp în urmă, am dat peste un exemplu elocvent de piatră de poticnire. Aceasta cântărea aproximativ 60 de livre; vă voi spune puțin mai târziu de unde știu asta. Mă îndreptam cu mașina spre restaurant pentru a lua prânzul, după o furtună de gheață care avusese loc cu câteva zile înainte, și în parcarea restaurantului se afla un bloc de beton. Nu era în zona pe care o parcursesem cu mașina, așa că am parcat și am intrat în restaurant. Aș fi putut îndepărta blocul de beton din parcare, dar nu am făcut-o. După prânz, am ieșit la mașina mea, iar o mașină parcase în sens invers, așa că am ieșit pe o altă cale. Uitasem de bloc, iar șasiul mașinii mele a zgâriat blocul de beton. Am parcat mașina pentru a verifica dacă a suferit vreo avarie, apoi am mutat blocul pe iarbă, ca alți șoferi să nu aibă aceeași experiență pe care am avut-o eu.

Un altfel de „piedică” este faptul că mulți oameni nu pot accepta că trebuie să vină la Isus. Pentru ei, Isus, piatra din capul unghiului, a devenit o piedică în Romani 9:30-33 și 1 Petru 2:8.

Î: În Ezechiel 14:4-6, cum ar răspunde Dumnezeu, având în vedere idolatria lor?

R: Dumnezeu ar putea răspunde în conformitate cu idolatria lor prin a nu le oferi deloc îndrumare. Cu toate acestea, adesea, inclusiv aici, Dumnezeu nu face asta, ci le răspunde oamenilor pe baza a ceea ce au nevoie să știe. De multe ori, când Îl întrebăm pe Dumnezeu despre ceva, El nu răspunde neapărat la întrebarea pe care am pus-o, ci, mai important, la ceea ce avem nevoie să auzim.

Î: În Ezechiel 14:5, cum se îndepărtează oamenii de Dumnezeu?

R: Poporul lui Israel s-a îndepărtat de Dumnezeu refuzând să înceteze să-și venereze idolii. Și păstrarea altor păcate poate avea ca rezultat faptul că Dumnezeu alege să nu ne asculte rugăciunile, conform Psalmului 66:18.

Î: În Ezechiel 14:9, a înșelat Dumnezeu pe profeții falși și apoi i-a distrus pentru că erau profeți falși?

R: Dumnezeu nu a transformat niciodată un profet bun într-unul rău. Mai degrabă, Dumnezeu a permis ca profeții răi să fie ispitiți să facă profeții, care, în cele din urmă, s-au dovedit a fi greșite în ochii tuturor.

În general, dacă cineva dorește să facă rău, Dumnezeu îl „împietrește judiciar” în direcția pe care dorește să o urmeze, așa cum a făcut cu Faraon. Isus i-a spus chiar lui Iuda: „Ce ai de făcut, fă repede.”

Î: În Ezechiel 14:9-10, de ce cel care s-a dus la un profet fals este la fel de vinovat ca cel care a dat profeția falsă?

R: Ei știau că era un profet fals. Ar fi plătit pentru profeția aceea. Au conferit legitimitate acestui lucru.

Î: În Ezechiel 14:10, de ce sunt menționați în mod special profeții?

R: Trei puncte de luat în considerare în răspuns.

1. Profeții i-au încurajat pe oamenii care veneau la ei să continue în păcatul lor.

2. Astfel, profeții primesc pedeapsa pentru păcatele oamenilor care s-au încrezut în cuvintele lor și au continuat să păcătuiască.

3. Atunci ca și astăzi, este foarte grav ca un lider religios să-i facă pe oameni să se simtă mai confortabili în păcatul lor.

Î: În Ezechiel 14:12-13, cum păcătuiește o „țară”? Țările nu au suflet și nu merg în Rai sau în Iad.

R: Oamenii dintr-o țară formează de obicei o singură cultură, în sensul că majoritatea sunt convinși să gândească și să facă ceea ce îi îndrumă să facă ceilalți din țară. Când persoane influente decid să fie răi, iar majoritatea celorlalți oameni din țară decid, nu neapărat să fie răi, ci mai degrabă să urmeze exemplul rău, atunci și ei păcătuiesc.

Î: În Ezechiel 14:12-19 și Apocalipsa 6:8, în ce fel sunt foametea, fiarele, sabia și ciuma cele mai frecvente cauze ale morții?

R: Mulți oameni au murit de foamete. Nici măcar nu cunoaștem numărul exact al foametelor din China, pentru că au fost atât de multe. Nu știm câți oameni au murit de foamete, dar numărul acestora a depășit cu mult 100 de milioane. Mulți oameni au murit din cauza „fiarelor”, dintre care cea mai mortală a fost șobolanul purtător de boli. În ceea ce privește bolile, numai în secolul al XX-lea, în ciuda medicamentelor împotriva malariei, peste 1 milion de oameni mor anual de malarie. Dar sabia a ucis la fel de mulți oameni ca și bolile. „Sabia” este un termen mai larg decât „războiul”, deoarece mai mulți oameni au fost uciși de propriul lor guvern („democid”) decât în urma conflictelor dintre țări.

Î: În Ezechiel 14:14, de ce acești trei oameni nu ar fi putut să salveze pe nimeni altcineva? În Geneza 18:32, Dumnezeu i-a spus lui Avraam că nu va distruge Sodoma dacă se vor găsi măcar zece oameni neprihăniți în ea.

R: Răspunsul are două aspecte: unul spiritual și unul natural.

Din punct de vedere spiritual, acei trei indivizi, oricât de drepți ar fi fost, nu puteau salva pe nimeni în afară de ei înșiși. Așa cum a spus un creștin: „Dumnezeu nu are nepoți”. Fie ești copil al lui Dumnezeu, fie nu ești; nu te poți agăța de credința părinților tăi când te prezinți înaintea lui Dumnezeu. Fie îl cunoști pe Dumnezeu, fie nu îl cunoști. Nu poți ajunge în rai pe baza credinței altora. Nici măcar zece oameni neprihăniți din Sodoma nu ar fi putut să-i ducă pe ceilalți sodomiți în rai.

Desigur, Dumnezeu ar putea distruge o țară dacă toată lumea s-a îndepărtat de El. Dar Dumnezeu ar putea cruța o țară dacă un număr semnificativ de oameni ar fi drepți. Nu putem spune cu certitudine că Dumnezeu ar cruța un oraș doar pentru zece oameni, deoarece Dumnezeu știa deja că nu erau zece oameni. Dar Dumnezeu i-a cruțat adesea pe israeliți, atât pe cei buni, cât și pe cei răi, atunci când mulți s-au întors la El.

Î: În Ezechiel 14:14 și Ezechiel 28:3, cine era Daniel/Danel aici?

R: Mai întâi, ce nu este răspunsul, apoi răspunsul.

Nu este răspunsul: A existat un înțelept aramean cunoscut sub numele de Danel/Daniel. Totuși, ortografia este diferită de cea a lui Danel din povestirile din Ugarit, iar Danel nu era deosebit de înțelept.

Răspunsul: Acesta era profetul evreu Daniel, care a fost dus la Babilon încă din tinerețe. Daniel a fost contemporan cu Ezechiel, iar poziția, faima și înțelepciunea sa sub stăpânirea babilonienilor erau bine cunoscute. Ortografia este aceeași ca în cartea lui Daniel, cu excepția unei litere „yod” lipsă, care arată ca un apostrof.

A se vedea și „The Expositor’s Bible Commentary”, volumul 6, p. 881, pentru mai multe informații despre Danel.

Î: În Ezechiel 15:1-4, în ce sens lemnul viței de vie nu este de folos?

R: Lemnul de viță de vie nu are rezistență, așa că nu poți face nimic util din el, nici măcar un cui. Este strâmb și nu arată bine, așa că nu poți confecționa mobilă frumoasă din el. Lemnul nu este durabil, așa că orice obiect realizat din el nu va rezista mult timp. Unele lucruri și oameni pot părea utili și talentați, dar, în cele din urmă, nu aduc nimic util. Proverbe 25:14 spune că omul care se laudă cu daruri pe care nu le-a dat niciodată este ca norii și vântul fără ploaie. Dacă o persoană ar avea un „caracter bun”, dar caracterul acela nu ar fi puternic, nici deosebit de evlavios, nici perseverent, la ce ar folosi acel caracter?

Î: În Ezechiel 15:4, de ce este acest lemn mai rău decât lemnul obișnuit de viță de vie?

R: Ba mai mult, dacă lemnul de viță este parțial distrus de foc, atunci devine și mai puțin util. Din punct de vedere spiritual, există „focuri” care pot limita utilitatea viitoare a lucrurilor și a oamenilor.

Î: În Ezechiel 16, care este ideea centrală a acestui capitol?

R: Această alegorie ilustrează urâciunile lor în contextul unei fiice adoptive nerecunoscătoare. Sentimentele unui părinte de a fi respins în această situație probabil că nu sunt la fel de puternice ca sentimentele lui Dumnezeu față de poporul Său care Îl respinge.

Î: În Ezechiel 16:3, 45, de ce a spus Dumnezeu că strămoșii lor erau amoriți și hitiți?

R: Israeliții erau strâns înrudiți cu amoriții.

1. Chiar de la început, Isaac și Iacov s-au căsătorit cu femei din zona actualei Sirii.

2. În plus, au avut loc căsătorii mixte cu alte popoare, inclusiv cu gabaoniții, care erau hitiți. De exemplu, Urie, fostul soț al Bat-Șebei, era hitit.

3. În cele din urmă, s-au căsătorit cu canaaniții amoriți, ceea ce nu ar fi trebuit să facă.

Motivul pentru care Dumnezeu a adus în discuție acest lucru se găsește în Ezechiel 16:44, unde El menționează că s-au prostit cu celelalte națiuni.

Î: În Ezechiel 16:4-14, de ce aduce Dumnezeu în discuție această alegorie?

R: Se aflau într-o situație dificilă când a lovit foametea în Canaan și au plecat în Egipt. În ultimii ani din viața lui Iosif și în următorii 400 de ani, au fost sclavi în Egipt. După ce Dumnezeu i-a izbăvit din toate acestea, ei tot nu I-au rămas credincioși.

Î: În Ezechiel 16:15-21, de ce Ierusalimul (care reprezintă întregul regat de sud) s-a angajat în „prostituție spirituală” prin închinarea la alți dumnezei?

R: Ei nu vor să se supună exclusiv lui Dumnezeu. S-ar putea să se îndepărteze complet, așa cum a făcut regatul de nord al lui Israel, sau ar putea să continue să îndeplinească ritualurile fără a-I fi ascultători, așa cum a făcut regatul de sud al lui Iuda. Astăzi, la fel ca atunci, Dumnezeu consideră că cei chemați după Numele Său care se închină sau venerează alți dumnezei comit o prostituție spirituală.

Î: În Ezechiel 16:15-21, de ce se îndepărtează o persoană, un popor sau o națiune de Dumnezeu?

R: Pot exista multiple motive. De obicei, pentru o persoană există o singură cauză principală, dar alte motive o pot susține, iar alte motive pot, de asemenea, să o determine să se îndepărteze. Pentru unii, cauzele pot fi dorința de a comite sau de a justifica un anumit păcat sau un idol anume. Pentru alții, ar putea fi faptul că ei cred că știu o cale mai bună. Pentru alții, ar putea fi deziluzia sau dezamăgirea față de ceea ce a făcut un creștin. Unii ar putea face acest lucru din frică sau pentru câștig financiar. Alții, din nou, nu au motive majore, dar grijile lumii devin prioritare în gândirea lor.

Î: În Ezechiel 16:20-21, cum își sacrificau copiii?

R: Canaaniții își sacrificau copiii mici, trecându-i prin foc, până la vârsta de doi ani. Din păcate, mulți israeliți au adoptat această practică răutăcioasă și neevlavioasă.

Î: În Ezechiel 16:23-34, de ce a existat o „fază a II-a” a răutății lor?

R: Păcatul, lăsat necontrolat, crește. Răutatea pe care o persoană sau un popor ar putea să o încerce o dată, cu ezitare, poate fi apoi practicată mai frecvent. Apoi poate deveni un obicei. Apoi își pierde noutatea și ei caută o senzație puternică pentru a o înlocui cu ceva mai mare.

Î: În Ezechiel 16:26-29, cum anume s-au prostit evreii cu națiunile înconjurătoare?

R: Începând cu Solomon, regii lui Iuda și ai Israelului s-au căsătorit cu soții necredincioase. Chiar și înainte de Solomon, mulți israeliți nu erau credincioși lui Dumnezeu și se închinau la idoli. Se crede că triburile din Transiordania și tribul lui Dan au fost printre primele care L-au abandonat complet pe Dumnezeu.

Î: În Ezechiel 16:35-47, în ce fel a fost pedeapsa lui Dumnezeu potrivită?

R: Deoarece poporul lui Iuda se îndrepta către acești idoli și către aceste națiuni în căutarea inspirației, a plăcerii și a siguranței, tocmai prin intermediul acelor națiuni urma să fie pedepsit și exilat. Acestea îl vor distruge literalmente, rămânând doar o rămășiță care se va întoarce.

Î: În Ezechiel 16:47, Israelul nu a umblat pe căile națiunilor înconjurătoare, sau și-a înmulțit neascultarea mai mult decât națiunile din jur, așa cum spun atât Ezechiel 5:7, cât și (posibil) Ezechiel 16:47?

R: Prima jumătate a versetului Ezechiel 16:47 spune literalmente în ebraică: „Totuși, tu nu ai umblat pe căile lor”; ultima jumătate a versetului Ezechiel 16:47 spune că erau chiar mai răi. Ezechiel 5:7 spune, de asemenea, că erau chiar mai răi. (De remarcat că versiunea BSB netezește prima jumătate, traducând-o astfel: „Nu numai că ai umblat pe căile lor”.)

În engleza modernă, este ca și cum ai spune: „nu ai fost ca cutare, ai fost chiar mai rău”.

Î: În Ezechiel 16:48-58, de ce a fost Ierusalimul comparat cu Sodoma?

R: Sodoma era violentă, impură și răutăcioasă, iar o persoană care ar lua în considerare acest lucru ar ști că era greșit, dar cel puțin sodomiții nu aveau Cuvântul lui Dumnezeu pe care îl încălcau. Ierusalimul era și el violent, impur și răutăcios, dar locuitorii săi aveau mai multă cunoaștere decât sodomiții și, prin urmare, erau supuși unei judecăți mai severe (Romani 4:15; 5:13).

Î: În Ezechiel 16:49, păcatul Sodomei era egoismul, în loc de homosexualitate?

R: Nu. Doar dacă citești versetul 49, închizi ochii și te oprești din citit înainte de versetul 50. Versetul 50 spune că au făcut lucruri detestabile înaintea lui Dumnezeu. Ar fi ciudat dacă cineva ar susține că, din moment ce erau aroganți și nu-i ajutau pe ceilalți, pe lângă faptul că practicau homosexualitatea, acest lucru le-ar scuza cumva homosexualitatea.

Î: În Ezechiel 16:55, când se va întoarce Sodoma la starea ei de odinioară?

R: Deoarece orașul Sodoma a fost distrus, împreună cu toți locuitorii săi, cu excepția lui Lot și a fiicelor sale, acesta nu se poate întoarce la starea sa anterioară până când oamenii nu vor fi înviați. Acest lucru se va întâmpla în timpul Mileniului.

Î: În Ezechiel 17, care era sensul acestei alegorii a viței de vie și a celor două vulturi?

R: Pentru un popor foarte familiarizat cu agricultura, această alegorie a viței de vie, pe care o vedeau zilnic, ar fi fost ușor de reținut. O viță de vie sau un copac care își schimbă frecvent direcția de creștere nu crește drept și nici puternic. La fel, nici oamenii care își schimbă frecvent loialitatea spirituală nu devin puternici în Domnul. Iacov 1:7-8 spune că un om cu mintea împărțită, instabil în toate căile sale, nu trebuie să se aștepte să primească nimic de la Domnul. În cele din urmă, o națiune care își schimbă frecvent loialitatea între două imperii nu trebuie să se aștepte ca vreunul dintre ele să o considere loială sau să o favorizeze.

Astăzi, cineva poate ațâța două companii una împotriva celeilalte sau două persoane una împotriva celeilalte. Dacă faci acest lucru, dă-ți seama că nu cultivi loialitatea față de niciuna dintre ele.

Î: În Ezechiel 17:7-10, există consecințe negative pentru o plantă care își întinde ramurile într-o parte, iar apoi își întinde ramurile și rădăcinile în partea opusă?

R: Partea plantei de deasupra solului ar avea ramuri care se întind în lateral, în loc să se îndrepte spre sursa de hrană. În această parabolă, planta nu va crește atât de bine, nu va fi atât de bine înrădăcinată și va fi ușor de smuls din rădăcini.

Î: În Ezechiel 17:11-15, cum se leagă acest lucru de împărăția lui Iuda?

R: Aceasta se leagă în două moduri diferite.

Din punct de vedere politic, după ce Iuda a ajuns sub stăpânirea Babilonului, a căutat o alianță cu dușmanul Babilonului, Egiptul. În Iuda exista atât un partid pro-egiptean, cât și oficiali pro-babilonieni. Era ca și cum ar fi încercat să crească într-o direcție, iar apoi să-și schimbe direcția.

Din punct de vedere spiritual, ei dădeau impresia că Îl urmează pe Dumnezeu prin Templu, dar, în timp ce unii doreau să-L urmeze din toată inima, alții nu doreau acest lucru.

Î: În Ezechiel 17:11-15, cum se aplică acest lucru țărilor de astăzi?

R: Când țările sau companiile acordă ajutor dușmanilor lor, nu numai că își diluează cauza, dar pot pierde și loialitatea, sprijinul și zelul celor care îi urmează pe lideri care par ipocriți și egoiști. De exemplu, achizițiile de petrol făcute de Siria sau Turcia de la ISIS, americanii care critică o companie franceză pentru că făcea afaceri cu Iranul în timp ce exista un embargo, în timp ce filialele companiilor americane făceau același lucru. Există un articol fascinant în Der Spiegel despre ISIS și „aliatele neașteptate” implicate.

Î: În Ezechiel 17:11-19, de ce crezi că Dumnezeu nu a vrut ca Zedechia să-și încalce jurământul față de Babilon?

R: Au existat cel puțin trei probleme legate de încălcarea jurământului său.

Din punct de vedere moral, Zedechia a fost un trădător pentru că și-a încălcat jurământul.

În curând, evenimentele urmau să arate că aceasta a fost o greșeală gravă.

Cel mai important, atunci când Dumnezeu le-a poruncit să se supună Babilonului, ei nu L-au ascultat.

Î: În Ezechiel 17:1-24, care sunt consecințele pentru o persoană din zilele noastre care este neloială față de compania sa sau față de alți oameni?

R: Osea ar putea ști multe despre acest lucru prin intermediul soției sale, Gomer. David prețuia foarte mult loialitatea grupului său de războinici. Situația a fost cu atât mai gravă cu cât David l-a executat indirect pe Urie, un soldat care îi era foarte loial.

Oamenii pot observa lipsa lor de loialitate și ipocrizia lor și nu vor avea încredere în ei. Nu numai că victimele lipsei lor de loialitate nu ar avea încredere în ei, dar nu ar fi considerați de încredere nici măcar de cei care au beneficiat în mod conștient de pe urma lipsei lor de loialitate. Chiar dacă o persoană se pocăiește de lipsa sa de loialitate, este posibil ca ceilalți să nu aibă încredere în ea pentru o lungă perioadă de timp.

Î: În Ezechiel 17:1-24, care sunt consecințele faptului că o persoană din zilele noastre este neloială față de Dumnezeu?

R: Există cel puțin trei tipuri diferite de consecințe.

Apropierea de Dumnezeu: Desigur, este un păcat împotriva lui Dumnezeu. Chiar și atunci când te pocăiești, pot exista încă consecințe ale păcatului pe care trebuie să le înduri. Dacă sunt credincioși, vor trebui să dea socoteală pentru aceasta la judecata de la scaunul de judecată. De asemenea, pot fi lipsiți de bucuria apropierii de a fi acum în prezența lui Dumnezeu.

Alții: Dar păcatul tău poate fi o mărturie proastă pentru alții, ceea ce contribuie la convingerea necredincioșilor să nu vină la Hristos și îi descurajează pe frații în credință.

Tu însuți: Neloyalitatea ta poate avea și alte consecințe negative pentru tine însuți. Când comiți un păcat, adesea vei avea o tendință mai mare de a comite din nou același păcat. Dacă o persoană nu s-a pocăit cu adevărat, atunci când vremurile devin grele, ea poate avea tendința de a reveni la acel păcat cu care este obișnuită.

Î: În Ezechiel 17:22-24, ce promisiune bună îi face Dumnezeu lui Israel aici? De ce o formulează El în acest fel?

R: Dumnezeu promite că va exista o plantă cu ramuri drepte. Dar, în loc să încerce să îndrepte planta anterioară, Dumnezeu va începe de la zero cu un lăstar nou din vârful unui cedru.

Î: În Ezechiel 17:23, care crezi că este semnificația faptului că păsările își fac cuiburi în ramurile sale? (Vezi Marcu 4:30-32)

R: Acest lucru poate însemna că alții se pot baza pe Israel pentru siguranță și protecție. Deși păsările reprezintă demonii răi în pilda semănătorului, Isus a spus că Dumnezeu veghează asupra păsărilor în Matei 6:25-26 și Luca 12:6,24. Păsările ar putea să-și facă cuiburi în ramurile arborelui de muștar din Luca 13:19. Este interesant faptul că musulmanii arabi care locuiesc în Israel trăiesc într-un loc mai sigur decât în țări precum Siria, Irak, Libia, Egipt, Yemen, Afganistan și Pakistan.

Î: În Ezechiel 17:24, care este semnificația copacilor?

R: Dumnezeu compară popoarele, care prosperă, se ramifică și sunt distruse, cu copacii. Această analogie este neobișnuită prin faptul că subliniază că „Israelul nu se va întoarce din captivitate”, ci doar „un lăstar al lui Israel se va întoarce”.

Î: Ezechiel 18 indică oare că Dumnezeu judecă oamenii după comportamentul lor, în loc să-i judece după credință și nu după fapte?

R: Nu, deoarece omul „neprihănit” este cel care face lucrurile bune, iar omul „rău” sau fiul „violent” este cel care face lucrurile rele. O persoană care este iertată și declarată neprihănită de Dumnezeu face lucruri neprihănite; nu faptul că face lucruri neprihănite îl face pe om să fie neprihănit.

Î: În Ezechiel 18, cum se face că Dumnezeu nu pedepsește copiii pentru păcatele tatălui lor, având în vedere că Exodul 20:5-6, Deuteronomul 5:9 și Ieremia 32:18 sugerează contrariul?

R: Iată câteva versete care arată consecințele păcatului. Citatele sunt preluate din BSB.

Exodul 20:5; Deuteronomul 5:9 „…pedepsind nelegiuirea părinților asupra copiilor lor până la a treia și a patra generație…”

Exodul 34:7 „…El va pedepsi nelegiuirea părinților asupra copiilor și nepoților lor până la a treia și a patra generație.”

Isaia 14:21a „Pregătiți un loc pentru a-i măcelări pe fiii lui pentru nelegiuirile strămoșilor lor.”

Ieremia 32:18-19 „…va pune nelegiuirea părinților în poala copiilor lor după ei… ca să răsplătească pe fiecare după căile lui și după rodul faptelor lui.”

Plângerile lui Ieremia 5:7 „Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, dar noi suferim pedeapsa lor.”

Matei 27:25 Iudeii (nu Dumnezeu) au spus: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!”

În Numeri 14:20-25, și copiii au rătăcit timp de 40 de ani.

Versetele care arată blesteme specifice asupra urmașilor pe pământ sunt: Adam și Eva (Geneza 3:14-19); Canaan (Geneza 9:25); copiii nelegitimi, amoniții și moabiții (Deuteronom 23:2-3,8); fiii lui Eli (1 Samuel 2:31-33); Ghehazi (2 Regi 5:27); Ieconia (Ieremia 22:28-30).

Oamenii suferă uneori consecințe temporare pentru păcatele tatălui lor. Cu toate acestea, aceste versete nu menționează nimic despre vina noastră în Adam, la fel cum nu menționează nimic despre vina tatălui nostru.

Cinci concluzii

1. Copiii nu poartă nicio vină pentru păcatele strămoșilor lor (= părinți + strămoși), nu suferă moartea veșnică, iar Dumnezeu nu îi omoară fizic pentru păcatele strămoșilor lor (Ezechiel 18).

2. Cu toate acestea, copiii pot suferi consecințe generale, în această viață, chiar și prin faptul că Dumnezeu permite ca ei să moară fizic, pentru păcatele strămoșilor lor (Exodul 20:5; Ieremia 32:18; Plângerile lui Ieremia 5:7). Dumnezeu poate retrage protecția Sa de la copiii unui părinte păcătos, iar alții îi ucid (Isaia 14:21a).

3. Mai mult, pot exista blesteme generaționale specifice datorate păcatului unui strămoș (Geneza 3:14-19; Geneza 9:25; Numeri 14:20-25; Deuteronom 23:2-3,8; 1 Samuel 2:31-33; 2 Regi 5:27; Ieremia 22:28-30).

4. Mai mult, atunci când copiii aleg să umble în păcatul părinților lor, ei împărtășesc de fapt vina păcatelor strămoșilor lor, deoarece și ei fac același lucru (Matei 23:29-32; 27:25).

5. Când cineva se pocăiește sau alege să se încreadă în Dumnezeu, Dumnezeu poate înlătura blestemul sub care se află acea persoană sau îl poate transforma într-o binecuvântare (Iona 3:10; Iosua 9).

Vezi „When Critics Ask”, pp. 285-286, și „Bible Difficulties and Seeming Contradictions”, pp. 221-222, pentru mai multe informații despre distincția dintre consecințe și vinovăție.

Î: În Isaia 14:21, de ce mor copiii pentru păcatele părinților, din moment ce Ezechiel 18:2, 19-20 spune că nu ar trebui să se întâmple așa?

R: Patru puncte de luat în considerare în răspuns.

1. Nu se spune că copiii aveau vina părinților lor. Dar dacă ar fi participat la aceleași păcate, ar fi avut aceeași vină.

2. Dumnezeu nu îi măcelărea. În această viață, oamenii răi îi ucid adesea pe alți oameni răi și pe copiii acestora.

3. Ezechiel 18 se referă la faptul că Dumnezeu nu ucide un fiu din cauza vinovăției păcatului tatălui său.

4. De multe ori în această viață, oamenii sunt uciși pe nedrept din cauza faptelor păcătoase ale altora, așa cum arată Ezechiel 13:19.

Î: Ce putem învăța despre oameni din Ezechiel 18?

R: Iată zece lucruri pe care le putem învăța.

1. Unii au concepții ciudate despre dreptatea lui Dumnezeu și predică greșit. Ezechiel 18:2

2. Toate sufletele aparțin lui Dumnezeu și sunt judecate de El. Ezechiel 18:4

3. Nu te încrede în neprihănirea tatălui tău. Ezechiel 18:13

4. Nu dispera din cauza răutății tatălui tău. Ezechiel 18:17

5. Nu te încrede în neprihănirea ta din trecut. Ezechiel 33:12

6. Dacă tu însuți ai fost rău, nu dispera. Lui Dumnezeu Îi face plăcere când te întorci de la răutatea ta. Ezechiel 18:23,32; 33:12,14-16

7. Unii pot descuraja pe cei drepți cu minciuni, când Dumnezeu nu le-a adus niciun necaz. Ezechiel 13:22

8. Unii pot încuraja/întări pe cei răi în dorința lor de a nu se întoarce de la căile lor rele și de a-și salva viețile. Ezechiel 13:22

9. Dumnezeu îi judecă pe fiecare după propria lui cale [viață]. Ezechiel 18:30; 33:20

10. Unii Îl acuză pe Dumnezeu de nedreptate din cel puțin cinci motive.

10.1 Dumnezeu permite în această viață să se întâmple lucruri rele nemeritate. Iov 27:2; 34:5,17; 40:8

10.2 Cei răi primesc uneori lucruri bune. Psalmul 73

10.3 Dumnezeu nu-i pedepsește încă pe deplin pe cei răi. Maleahi 2:17; Habacuc 1:2-4

10.4 Cei mai răi îi înving uneori pe cei mai puțin răi. Habacuc 1:13

10.5 Dumnezeu iartă păcatele celor care se pocăiesc și uită faptele bune ale celor care se îndreaptă spre păcat. Ezechiel 18:25,29; Ezechiel 33:17-20

Î: În Ezechiel 18, care este eroarea cunoscută sub numele de „realism”?

R: Această eroare combină următoarele trei lucruri.

1. O presupunere adevărată că părinții nu transmit vina

2. O presupunere falsă că suntem vinovați pentru păcatul lui Adam.

3. Pe baza acestor presupuneri, se ajunge la o concluzie falsă, și anume că acest lucru dovedește preexistența sufletelor noastre în Grădina Edenului.

Î: În Ezechiel 18, Ezechiel se referă la vina individuală, la vina colectivă a unui popor sau la amândouă?

R: Atât despre vinovăția individuală, cât și despre cea colectivă.

1. Vinovăția națională este sugerată de expresia „țara lui Israel” și de termenii la plural (Ezechiel 18:1, 2, 25, 29, 30, 31).

2. Vinovăția individuală este sugerată de absența formelor de plural (Ezechiel 18:4-24, 26, 28).

3. Ambele, deoarece el folosește exemplul concret al indivizilor pentru a aplica atât la nivel individual, cât și colectiv.

Î: În Ezechiel 18:2, Ezechiel rostea oare acest proverb?

R: Nu. Pronumele ebraic de aici este „voi” la plural, nu la singular.

Î: În Ezechiel 18:2, ce anume este greșit la acest proverb?

R: Toate următoarele:

Lui Dumnezeu nu-i place. Ezechiel 18:2

Nu avem niciun motiv să-l folosim în mod sincer. Ezechiel 18:3

Implică faptul că unele suflete nu aparțin direct lui Dumnezeu. Ezechiel 18:4

Implică faptul că moare un suflet altul decât cel care păcătuiește. Ezechiel 18:4

Implică faptul că un fiu rău/bun este judecat parțial în funcție de bunătatea/răutatea tatălui său. Ezechiel 18:5-13 / 18:14-18

Implică faptul că Dumnezeu se bucură de moartea celor răi. Ezechiel 18:23,32

Implică faptul că pedepsirea unui fiu pentru păcatele tatălui său este dreaptă. Ezechiel 18:25

Implică faptul că Dumnezeu nu este drept dacă nu atribuie vina tatălui. Ezechiel 18:25

Implică faptul că Dumnezeu nu judecă pe fiecare persoană după faptele sale. Ezechiel 18:30

Implică faptul că pocăința nu ar conta, deoarece aceștia ar fi judecați oricum pentru păcatul tatălui lor. Ezechiel 18:30-31

Î: În Ezechiel 18:4, având în vedere că sufletul moare, înseamnă oare că nu există Rai sau Iad?

R: Desigur că nu. Cuvântul ebraic „nephesh”, tradus prin „suflet”, poate însemna atât „viață”, cât și „suflet”. Aici înseamnă „viață”, în timp ce în Geneza 35:18 și în alte versete înseamnă „suflet”.

Î: În Ezechiel 18:4, care este semnificația cuvântului „a muri” în acest context?

R: Ei au murit nu doar într-un singur fel, ci în trei feluri. Au murit spiritual în acea zi și au pornit ceasul care numără până la moartea lor fizică. De asemenea, erau vinovați și meritau a doua moarte, cea veșnică, în comparație cu care moartea fizică este o chestiune minoră.

Î: În Ezechiel 18:6, ce este greșit în a mânca la altarele de pe munte?

R: În altarele de pe munte se aducea jertfă zeilor canaaniți.

Î: În Ezechiel 18:7, cum îi asupresc oamenii pe ceilalți?

R: Acest lucru se poate întâmpla prin intermediul celor trei ramuri ale guvernului.

Legiuitorii pot păcătui prin legislație. Au fost adoptate legi nedrepte împotriva sclavilor negri din America, a americanilor de origine japoneză în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și, în prezent, unele împotriva creștinilor.

Instanțele pot aplica precedente negative. De exemplu, în 1857, a avut loc un proces care a implicat un cetățean american de culoare liber, proprietar de terenuri. Instanța a decis împotriva lui deoarece a urmat precedentele judiciare anterioare.

Conducătorul executiv poate lua decizii executive nedrepte. De exemplu, când președintele SUA Andrew Jackson a decis că indienii cherokee și alți indieni vor fi mutați cu forța în Oklahoma după ce au susținut Marea Britanie în Războiul din 1812, Curtea Supremă i-a respins decizia, afirmând că era neconstituțională. Jackson a întrebat ce armată aveau ei, iar Andrew Jackson a făcut-o oricum.

Î: În Ezechiel 18:13, cum ați defini exact camăta și dobânda excesivă?

R: Mulți oameni consideră că este corect să maximizeze profitul în detrimentul altora, în măsura în care acest lucru este permis de lege. Ezechiel 18:13 sugerează altceva. Vechiul Testament spune că nu trebuiau să perceapă dobândă de la un alt israelit. Doar pentru că ceva este legal nu înseamnă că este corect sau moral. După perioada Noului Testament, lucrarea creștină „Instrucțiunile lui Commodianus” (c. 240 d.Hr.), capitolul 65, pagina 216, menționează răul cametei la 24%.

Î: În Ezechiel 18:15b, Ezechiel se referă în mod evident la comiterea adulterului. Dar de ce folosește expresia „să pângărească soția aproapelui său”?

R: Imaginați-vă cum o va privi soțul pe soția sa când va afla; imaginați-vă cât de tulbure ar fi relația lor. Conform Legii Vechiului Testament (care nu era respectată prea des pe atunci), ea ar fi putut fi omorâtă cu pietre. Dacă ar fi fost sedusă să se dezonoreze, încălcând ceea ce știa că este drept, ar fi fost pângărită în ochii lui Dumnezeu.

Î: În Ezechiel 18:20, în această epocă a harului, i se atribuie astăzi omului neprihănit neprihănirea sa?

R: În vremurile Vechiului Testament, Dumnezeu a spus că statutul de neprihănit al unei persoane putea fi pierdut prin întoarcerea spre răutate, conform Ezechiel 18:24b. În vremurile Noului Testament, deși centurionul Corneliu din Faptele Apostolilor 10:4 nu era nici iudeu, nici creștin la acea vreme, el respecta iudaismul și îi ajuta pe săraci. Milosteniile sale au ajuns înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a binecuvântat, oferindu-i o ocazie specială de a auzi Evanghelia.

Î: În Ezechiel 18:23,32, Ezechiel 33:12-20 și 2 Petru 3:9, oare Dumnezeu nu dorește moartea celor răi, sau oare Dumnezeu râde de nenorocirea păcătosului, așa cum arată Proverbe 1:26 și Psalmul 2:4?

R: Dumnezeu are atât iubire, cât și mânie. Dumnezeu preferă ca o persoană să se pocăiască și să vină la El decât să piară în Iad. Cu toate acestea, față de cei care refuză să se pocăiască, Dumnezeu are o mare mânie.

Cartea „When Critics Ask”, la pagina 286, subliniază că Dumnezeu râde batjocoritor atunci când cei nechibzuiți înțeleg nebunia de a nu se baza pe înțelepciunea Lui. Totuși, acest fel de „râs” nu conține niciun indiciu de bucurie.

Î: În Ezechiel 18:25 și Romani 9:10-15, care este diferența dintre a fi drept și a fi echitabil?

R: A fi drept înseamnă a face ceea ce ai promis că vei face. A fi echitabil înseamnă a-i trata pe toți în același mod. Dumnezeu pedepsește în mod echitabil orice păcat, dar nu îi tratează pe toți păcătoșii la fel. Celor care vin la El cu pocăință li se iartă păcatele, iar pedeapsa este plătită de Isus prin moartea Sa pe cruce.

Î: În Ezechiel 18:30, de ce îi va judeca Dumnezeu pe oameni după căile lor, și nu după căile Lui?

R: Acest lucru poate însemna că Dumnezeu îi va judeca pe oameni după ceea ce au făcut. Dar este mai probabil să însemne că Dumnezeu îi va judeca după propria lor conștiință. În Faptele Apostolilor 17:30, Dumnezeu a trecut cu vederea unele acte de idolatrie din trecut, comise din ignoranță. Standardul lui Dumnezeu este independent de noi; cu toate acestea, Dumnezeu, în harul Său, face o excepție pentru oamenii care păcătuiesc din ignoranță nevinovată, așa cum arată Romani 4:15 și 5:13. Ei ar putea avea o viziune greșită asupra a ceea ce Dumnezeu spune că este drept. Dar ei nu au îndeplinit nici măcar propriile lor standarde, mai puțin exigente, ale ceea ce ei consideră în mod corect că este drept.

Î: În Ezechiel 18:31, dacă putem fi drepți doar prin harul lui Dumnezeu care lucrează în noi, de ce se spune: „Aruncați de la voi toate fărădelegile pe care le-ați comis”?

R: Dumnezeu lucrează în noi, iar asta înseamnă că se desfășoară chiar acum o lucrare menită să ne facă să trăim mai neprihănit. Nu este vorba despre Dumnezeu care lucrează în timp ce noi nu facem nimic, ci despre Dumnezeu și noi lucrând împreună. Cu alte cuvinte, cu puterea lui Dumnezeu, avem responsabilitatea de a trăi o viață mai sfântă chiar acum.

Dumnezeu se așteaptă pe deplin ca noi să ne apucăm de o „lucrare interioară” de a ne elibera de păcat. Nu o putem duce la bun sfârșit și nu putem deveni fără păcat în această viață; de fapt, nici măcar nu putem face nimic din toate acestea pe cont propriu în această viață. Dar dacă suntem credincioși sinceri, avem puterea lui Dumnezeu care lucrează în noi prin Duhul Său și putem face progrese în îndeplinirea acestei lucrări. Filipeni 2:12-13 ilustrează, de asemenea, ambele aspecte: lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea noastră.

Î: În Ezechiel 19, cum putem folosi ideea de a ne aminti de trecut în mărturisirea noastră și în propria noastră viață?

R: La nivel personal, este bine ca o persoană să-și amintească și să fie recunoscătoare pentru bunătatea arătată de alții față de ea. Este bine să-ți examinezi viața și să înveți atât din succesele, cât și din greșelile tale. În 2 Corinteni 13:5 se spune să ne examinăm pe noi înșine pentru a vedea dacă suntem în credință. 1 Tesaloniceni 5:21 spune să punem totul la încercare. Dacă poți învăța și din succesele și greșelile altora, cu atât mai bine. Deși nu este bine să te concentrezi asupra păcatelor din trecut, este bine să le regreți.

Ca națiune, este bine să învățăm din trecutul nostru. De exemplu, așa cum a spus cineva în anii 1980, dar nu a fost luat prea în serios, dacă elimini rugăciunea din școli, va trebui să introduci detectoarele de metale.

Î: În Ezechiel 19, care este semnificația alegoriei cu leoaica și puii ei?

R: Creștinii au trei interpretări.

Colectivă: Folosirea cuvântului „Israel” se referea la regatul unit, iar puii de leu erau Israel și Iuda.

Literală individuală: Poate că Israelul căzuse deja la acea vreme, iar acești pui se referă la regii individuali ai Iudeei, Ioahaz fiind primul rege, care a domnit doar trei luni. Mama atât a lui Ioahaz, cât și a lui Zedechia era Hamutual, una dintre soțiile lui Iosia (2 Regi 23:31; 24:18).

Interpretare individuală non-literală: Cu toate acestea, mama lui Ioiachin era Nehușta (2 Regi 24:8), iar aceasta se referă probabil la Ioiachin, pe baza textului din Ezechiel 19:5-9. Ezechiel nu se referă la maternitatea biologică, deoarece „mama” este națiunea, conform Ezechiel 19:10-14. „The Bible Knowledge Commentary: Old Testament”, p. 1262, menționează alte puncte de vedere, dar susține această interpretare.

În Ezechiel 19:3, sfâșierea prăzii și devorarea oamenilor se pot referi la dezastrul adus de Ioiachin. Ioiachin a făcut ce este rău în ochii Domnului, conform 2 Regi 24:9.

Î: În Ezechiel 19, când te afli în ispită, de ce este bine să te gândești la trecutul tău și la viitorul tău?

R: Unii oameni nu se gândesc la trecutul lor; nu știu cine sunt; nu au un simț al identității prea dezvoltat, nu știu unde se aflau în trecut și cum au ajuns în starea lor de robie. Nu se gândesc la identitatea lor în relația cu Dumnezeu, nici la viitorul lor. S-ar putea ca, peste 20 sau 30 de ani, să nu se mai recunoască pe ei înșiși.

Gândește-te la cine ești cu adevărat și la călătoria ta trecută alături de Dumnezeu. Gândește-te la posibilele consecințe ale păcatului tău, atât pentru tine și pentru ceilalți, cât și pentru relația ta cu Dumnezeu.

S-ar putea ca ei să se gândească doar la emoțiile lor sau la păcatul lor, fără a se gândi la consecințele viitoare.

De ce nu au mai mulți oameni bani puși deoparte pentru pensie? Un studiu realizat în rândul tinerilor cu privire la gândurile lor despre momentul în care se vor pensiona a arătat că aceștia își imaginau aproape că viitorul lor „eu” va fi o persoană cu totul diferită.

Î: În Ezechiel 19, cum putem folosi ideea de a plânge pentru viitor în mărturisirea noastră?

R: Un sfat lumesc spune că, orice ai fi făcut, trăiește fără regrete. Acest lucru nu este biblic. Ezechiel 19 este un capitol întreg de regret pentru ceea ce au făcut și pentru ceea ce ar fi putut fi. Plângerile sunt o carte întreagă de regret. Apostolul Pavel, în 1 Timotei 1:13-15, își exprimă regretul pentru ceea ce a făcut înainte de a veni la Hristos. Dar, deși avem regrete, Dumnezeu ne-a dat o promisiune. În cartea lui Ioel, Dumnezeu a trimis lăcustele pentru a-Și pedepsi poporul neascultător. Totuși, în Ioel 2:25a, Dumnezeu spune că le va răsplăti pentru anii mâncați de lăcuste.

Î: În Ezechiel 19, care este rolul potrivit al jalei în viața unui creștin care trebuie să se bucure mereu (Filipeni 3:1; 1 Tesaloniceni 5:16)?

R: Pavel și alți credincioși s-au întristat în 1 Corinteni 5:2; 2 Corinteni 2:1-5; 2 Corinteni 7:8-9; 2 Corinteni 11:28-29. Există un timp pentru a ne întrista pentru propriile noastre păcate, pentru păcatele altora și pentru marea pierdere a celor care Îl resping pe Hristos.

Î: În Ezechiel 19:9, ce înseamnă „cușcă” în acest context?

R: Există patru puncte de vedere.

1. Ar putea fi vorba de o cușcă propriu-zisă.

2. Ar putea fi o groapă.

3. Poate că cuvântul pentru „cușcă”, „sugar”, provine din cuvântul asirian „sigaru”, care nu înseamnă cușcă, ci jug de gât.

4. Ar putea fi un joc de cuvinte între punctele 1 și 3.

Î: În Ezechiel 19:10, credeți că ar trebui să fie „în sângele tău”, așa cum indică majoritatea manuscriselor ebraice, sau „în via ta”, așa cum indică două manuscrise ebraice?

R: „În via ta” nu prea are sens în acest context.

Î: În Ezechiel 19:10-14, în ce fel această parte a lamentației este ușor diferită de partea anterioară?

R: Partea anterioară se referea la prinți (lei) care au fost luați și închiși. Această parte este o lamentație despre Iuda însăși și despre cum era ea ca o viță puternică, care a fost smulsă și arsă. Este uimitor că Dumnezeu ar face acest lucru propriului Său popor din cauza neascultării lor.

Î: În Ezechiel 20:1-5, pe de o parte, poporul dorea să se întoarcă la Dumnezeu și să-l asculte pe Ezechiel, dar, pe de altă parte, nu voia să renunțe la idoli. Nu se aflau într-o „stare de rebeliune totală”, dar nici nu erau ascultători față de Dumnezeu? Cum pot oamenii să fie așa astăzi?

R: Unii ar putea dori pur și simplu să-și acopere toate opțiunile. Unii consideră creștinismul ca fiind nimic mai mult decât o „asigurare împotriva incendiilor”. Alții ar putea dori cu adevărat să-L urmeze pe Dumnezeu, dar doresc, de asemenea, cu adevărat să urmeze și altceva. Oamenii doresc țelul pe termen lung al vieții veșnice cu Dumnezeu, dar doresc, de asemenea, plăcerea pe termen scurt, emoția, misterul sau siguranța oferite de altceva. Dumnezeu se referă la această atitudine păcătoasă ca la un adulter spiritual.

O persoană poate să creadă în Dumnezeu, dar să nu fie un credincios. O persoană pierdută poate crede multe lucruri adevărate despre Dumnezeu, dar să nu-și fi încredințat niciodată viața Lui.

Î: În Ezechiel 20:4-5, cum privește Dumnezeu această stare intermediară?

R: Aceasta seamănă oarecum cu biserica din Laodiceea din Apocalipsa 3. În termeni umani, am putea înțelege acest lucru prin comparație cu o fată care are mai mulți iubiți în paralel. Poate că unul dintre iubiți nu știa de ceilalți, sau poate că știa. Imaginați-vă o fată care îi spune iubitului ei: „Te iubesc cu adevărat... marțea.”

Î: În Ezechiel 20:8, care ar fi farmecul idolilor Egiptului?

R: Oamenilor li s-ar părea interesant să se închine la zei sub formă de animale sau jumătate animale. Poate părea înfiorător să ai acești zei jumătate animale, dar și spectaculos, atâta timp cât nu-și pun niciodată întrebarea: „De unde știi că asta e adevărat?” Desigur, unii ar putea răspunde la această întrebare: „Oamenii s-au închinat la acești idoli timp de peste 1.500 de ani, așa că trebuie să fie adevărați, pentru că este o tradiție.” Dar putem învăța că tradiția nu este, în sine, un ghid pentru a stabili ce este adevărat. De asemenea, venerarea idolilor egipteni i-ar face pe oameni plăcuți în ochii egiptenilor, astfel încât să poată încheia o alianță militară.

Î: În Ezechiel 20:9, 14, 39, 44, Dumnezeu subliniază „pentru slava Numelui Meu”. De ce crezi că acest lucru este important?

R: Aceasta este un sinonim pentru faptul că Dumnezeu face lucrurile pentru slava Sa. În cele din urmă, Dumnezeu ne-a creat pentru slava Sa, iar când poporul lui Dumnezeu a încetat să-L slăvească, a încetat să mai trăiască în țara aceea.

Î: În Ezechiel 20:11, 13, 21, Legea era bună pentru oameni sau nu?

R: Legea lui Dumnezeu era bună, dar avea atât consecințe bune, cât și rele.

Din punct de vedere instructiv, era bine să le comunice ce Îi plăcea lui Dumnezeu. Ascultarea de preceptele ei era, de asemenea, o cale pe care Dumnezeu ne-a dat-o pentru a-I face plăcere.

În teorie, era bine să le spui oamenilor cum să ajungă în Rai trăind fără păcat. Cu toate acestea, nimeni nu era fără păcat și nu a ajuns în Rai în acest fel.

În realitate, Legea era un stăpân aspru, arătând omenirii cât de departe suntem de standardele lui Dumnezeu. Mai mult, cu cât oamenii știau mai multe, cu atât erau mai responsabili, ceea ce aducea și mai multe consecințe negative. Ce ar fi făcut oamenii cu această informație, care arunca lumina adevărului asupra stării lor spirituale întunecate și urâte?

În cele din urmă, Legea a servit pentru a-i conduce pe oameni în brațele milostivirii lui Dumnezeu. Ea a dat sens aspectelor ceremoniale ale Legii lui Dumnezeu, explicând de ce aveam nevoie de toate acele jertfe și de ce exista o astfel de separare între omul căzut și Sfințenia lui Dumnezeu.

În cele din urmă, Legea ne-a oferit o rază de speranță. Dacă exista o cale de a ne acoperi păcatele, măcar temporar, prin jertfă, atunci Dumnezeu ținea la noi și ar fi putut oferi o soluție mai durabilă… ceea ce a și făcut prin Isus Hristos.

Î: În Ezechiel 20:12, 16, 20, 21, de ce a dat Dumnezeu Sabatul?

R: Dumnezeu a dat Sabatul ca un semn între El și poporul Său al legământului, evreii (Exodul 31:12-13; Ezechiel 20:12, 20).

Cuvântul lui Dumnezeu, legile și poruncile Lui au fost revelate numai poporului Israel, nimănui altcuiva (Psalmul 147:19-20).

Cele Zece Porunci au fost date israeliților sub conducerea lui Moise, nu părinților lor (Deuteronom 5:3).

Legea și Vechiul Legământ erau destinate doar israeliților (Romani 9:4). Avraam și alții nu aveau Sabatul.

Le-au fost făcute cunoscute israeliților legile lui Dumnezeu și Sabatele (Neemia 9:13-14).

Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat (Marcu 2:27).

Î: În Ezechiel 20:15, în ce sens era Canaanul „gloria tuturor țărilor”?

R: Deși este adevărat că Canaanul putea susține o populație mai numeroasă decât țările de la est de râul Iordan, nu acesta este punctul esențial. Orice țară pe care Dumnezeu a ales-o pentru voi și v-a dat-o în mod special ar fi cu siguranță gloria tuturor țărilor pentru voi. Mai mult decât atât, țara Canaanului, odată o țară blestemată de idolatrie și sacrificii de prunci, a devenit țara poporului ales al lui Dumnezeu, evreii, și locul binecuvântării supreme pentru toate popoarele pământului.

Î: În Ezechiel 20:15, de ce, în general, oamenii uită sau nu reușesc să-și arate recunoștința pentru lucrurile bune care li s-au făcut?

R: Din egoism, oamenii adesea nu văd niciun beneficiu în a fi recunoscători pentru lucrurile bune care s-au întâmplat deja. În afaceri, atitudinea nu este „ce ai făcut pentru mine”, ci „ce ai făcut pentru mine astăzi”, deoarece lucrurile bune din trecut pe care le-au făcut nu mai sunt în centrul atenției. Oamenii tind în mod natural să ia lucrurile ca pe ceva de la sine înțeles, în timp ce Dumnezeu ne cheamă să trăim o viață plină de recunoștință.

Î: În Ezechiel 20:22, de ce Și-a reținut Dumnezeu mâna, pentru ca Numele Său să nu fie pângărit în ochii neamurilor?

R: Exodul 32:11-14 oferă explicația completă a acestui lucru. După ce Dumnezeu a eliberat poporul din sclavia Egiptului, dacă i-ar fi distrus brusc în pustie, atunci alții ar fi putut spune că Dumnezeu i-a salvat doar pentru a-i distruge. Ezechiel 20:22 se referă pe scurt la acest lucru, pe care majoritatea evreilor l-ar cunoaște.

Î: În Ezechiel 20:25, oare unele dintre legile lui Dumnezeu nu erau bune pentru popor?

R: Poporul a respins aici legile lui Dumnezeu, care erau pentru ei (Ezechiel 20:19-21). Prin urmare, Dumnezeu a permis conducătorilor lor să stabilească legi nedrepte și care nu erau bune pentru ei. Oamenii se pot plânge întotdeauna de liderii lor politici, dar de multe ori oamenii primesc liderii și legile pe care le merită.

Î: În Ezechiel 20:29, ce înseamnă „Bamah”?

R: Bamah ar fi putut fi un loc real. Pe de altă parte, cuvântul „Bamah” însemna „înălțime”, așa că ar fi putut fi o descriere generică a sanctuarelor canaanite. De fapt, este vorba de un joc de cuvinte. „Ce este înălțimea” se spune „mah habamah”, iar „mergeți la” se spune „haba’im”.

Î: În Ezechiel 20:46,47, de ce trebuia Ezechiel să profețească spre sud?

R: Ezechiel a profețit atât împotriva lui Israel, cât și a lui Iuda. Aici însă, Ezechiel trebuia să se îndrepte în mod specific spre Ierusalim și spre regatul sudic al lui Iuda, deoarece această profeție era destinată în mod explicit lor și nu regatului din nord.

Astăzi, când oamenii au vecini mai neevlavioși decât ei, este ușor să creadă că Dumnezeu trebuie să fie mulțumit de ei, pur și simplu pentru că par mai drepți prin comparație. Amintiți-vă însă că atât Israelul, cât și Iuda au fost pedepsiți, deși pedeapsa lui Iuda a venit mai târziu și nu a fost la fel de devastatoare.

Î: În Ezechiel 20:48, cum a văzut toată omenirea că Dumnezeu a aprins acest foc?

R: Poate că însăși profeția lui Ezechiel face parte din răspuns. Fără profeți, s-ar putea crede că Israelul și Iuda au fost distruse pentru că Dumnezeu și-a abandonat sau a uitat poporul Său. Cu toate acestea, numeroasele avertismente pe care Dumnezeu le-a dat prin profeți arată că distrugerea nu a fost permisă din cauza neatenției lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, a fost cauzată de faptul că Dumnezeu și-a adus aminte de ei și de neascultarea lor.

Î: În Ezechiel 21:4, de ce sunt judecați atât cei drepți, cât și cei răi?

R: Două aspecte care nu fac parte din răspuns, urmate de răspunsul propriu-zis.

1. Deși cei drepți sunt judecați pentru a primi răsplăți în Ceruri, iar cei răi primesc pedepse de diferite grade, nu aceasta este ideea acestui verset.

2. Septuaginta a tradus acest verset ca „cei nedrepți și cei răi”, dar se crede că textul masoretic este cel mai corect în acest caz.

Răspunsul: Judecata de aici se referă la consecințele păcatului națiunii. Ezechiel 21:3-4 spune că atât cei drepți, cât și cei răi care trăiau în Israel în acea vreme urmau să fie nimiciți, adică uciși și/sau exilați, de către armata invadatoare.

Cum ar putea atât cei drepți, cât și cei răi să fie judecați, dacă Ezechiel 18 spune că cei răi nu vor muri în locul celor drepți? În întreaga Biblie, cei drepți nu poartă vina celor răi. Cu toate acestea, încă de pe vremea lui Abel, cei drepți au suferit consecințele răutății altora. Vezi discuția despre Ezechiel 18 pentru mai multe informații.

Î: În Ezechiel 21:4, care este semnificația expresiei „de la sud la nord”?

R: „De la sud la nord” arată că judecata va începe în sud, în Iuda. Cuvântul „sud” în ebraică este Negev, care este și numele părții sudice a Iudei.

Î: În Ezechiel 21:10, ce reprezintă „toiagul” menționat aici?

R: Traducerea literală a lui Jay P. Green arată că acest cuvânt ebraic înseamnă „toiag”, nu „sceptru”. Există două interpretări ale sensului:

Sceptrul unui rege: Deoarece Dumnezeu promisese că neamul lui David va dăinui pentru totdeauna, s-ar fi putut crede că regii nu vor fi niciodată învinși.

Bățul disciplinar: Cu toate acestea, „sceptrul” este o interpretare care pare străină de pasaj. Bățul disciplinar (Proverbe 10:13; 13:24; 23:13; 2 Samuel 7:14; Iov 9:34; Iov 21:9) este ceea ce se înțelege aici.

Desigur, cele două sensuri ar putea fi combinate.

Î: În Ezechiel 22:2; 24:9, împotriva cărui oraș al sângelui este îndreptată această profeție?

R: Este vorba de Ierusalim.

Î: În Ezechiel 22:9, cum răspândesc unii zvonuri pentru a vărsa sânge?

R: Aceasta se referă la acuzații false și la alte mijloace de a răspândi povești false care duc la uciderea oamenilor.

Î: În Ezechiel 22:9, ce era greșit în a mânca pe munți?

R: Altarele canaanite se aflau de obicei pe munți și dealuri, iar „mâncatul pe munți” avea, de obicei, scopul de a participa la o sărbătoare religioasă canaanită.

Î: În Ezechiel 22:25,27, cum devorau profeții sufletele?

R: Pentru bani și pentru a-și păstra propria poziție, acești profeți se prefăceau că le pasă de nevoile spirituale ale oamenilor și că îi feresc de rătăcire. În realitate, ei pur și simplu le spuneau oamenilor ceea ce aceștia doreau să audă.

În creștinism, dacă învățătura nu este altceva decât ceea ce oamenii vor să audă, atunci liderii ar trebui să aibă grijă să nu calce pe urmele acestor profeți care devorau sufletele.

Î: În Ezechiel 22:30-31, ce înseamnă să stai în breșă și de ce ar putea cineva care stă în breșă să abată mânia lui Dumnezeu?

R: Această analogie avea un dublu înțeles.

Din punct de vedere fizic, dacă ar fi avut destui soldați, ar fi putut încerca să respingă o armată invadatoare, în acest caz, pe babilonieni.

Din punct de vedere spiritual, dacă ar fi existat suficienți oameni evlavioși care să predice Cuvântul lui Dumnezeu, să combată rătăcirea și să-i încurajeze pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu, atunci aceștia ar fi îndepărtat pedeapsa lui Dumnezeu, în acest caz armata babiloniană.

Vezi discuția despre Ezechiel 13:5 pentru mai multe informații.

Î: În Ezechiel 22:30-31, cum putem sta astăzi în breșă?

R: Când oamenii spun că ceva este corect, iar noi știm că nu este plăcut lui Dumnezeu, trebuie să ne ridicăm și să spunem acest lucru. Chiar și atunci când unii creștini spun că ceva este corect, iar noi știm că este greșit, trebuie să ne ridicăm. Când Satana dorește să înșele oamenii cu păcatul sau cu ereziile, fie că sunt necredincioși, fie credincioși, trebuie să ne exprimăm și să încercăm să-i apărăm pe acei oameni împotriva acestui lucru.

Î: În Ezechiel 23, care este semnificația alegoriei celor două fiice imorale?

R: Această alegorie plastică arată cât de profundă este dezgustarea lui Dumnezeu față de atât Israel, cât și Iuda.

Î: În Ezechiel 23, această alegorie plastică arată cât de profund s-a îndepărtat Dumnezeu de ei, dezgustat de faptul că atât Israelul, cât și Iuda Îi arătau un asemenea dispreț. De ce crezi că închinarea la idoli este comparată cu prostituția?

R: Faptul că poporul lui Dumnezeu făcea asta nu era doar dezgustător pentru Dumnezeu, ci era și jignitor, că propriul Său popor, chemat după Numele Său, ar face așa ceva. În Noul Testament, din punct de vedere spiritual, noi suntem mireasa lui Hristos. În Vechiul Testament, Dumnezeu spune metaforic că El era soțul lui Israel. Dar când și ei se închinau la idoli, Dumnezeu își arată dezgustul față de faptul că erau necredincioși, încălcând legământul lor cu Dumnezeu.

Î: În Ezechiel 23:3, de ce este menționat Egiptul?

R: Probabil nu pentru că israeliții au locuit în Egipt timp de 430 de ani; nu era nimic greșit în asta, iar ei nu erau de vină pentru faptul că au făcut asta. Mai degrabă, ei erau atrași de zeii egipteni, care reprezentau o capcană pentru ei chiar și în acel moment, la aproape 900 de ani mai târziu.

Î: În Ezechiel 23:3 și 1 Corinteni 10:5-13, de ce unii oameni, după ce păcătuiesc, se pocăiesc și „trec peste asta”, fără să mai repete acel păcat, în timp ce alții, după ce păcătuiesc și chiar încearcă să se pocăiască, nu reușesc niciodată să „treacă peste asta”?

R: Unii oameni care nu trec peste un păcat simt că identitatea lor este strâns legată de acel păcat. Alții își amintesc adesea plăcerea (Ezechiel 23:19), chiar tânjesc după păcat (Ezechiel 23:21) și uită durerea vinovăției și rușinii de a fi ales să se pângărească.

Dumnezeu le dă o „promisiune”, că nu se vor mai uita la aceste lucruri și nu le vor mai dori (Ezechiel 23:27). Dumnezeu le promite că pedeapsa lor va fi suficient de severă încât să nu mai dorească acel păcat.

Unii oameni simt că identitatea lor este legată de un păcat. Unii își amintesc cu drag de plăcerea pe care le-a adus-o. Alții își amintesc de beneficiile sale. Consultați pagina „Pierderea noastră în Hristos” http://www.biblequery.org/Experience/Loss/OurLossInChrist.html pentru mai multe informații despre cum să depășim păcatul.

Î: În Ezechiel 23:3-4, ce înseamnă Oholah/Aholah și Oholibah/Aholibah?

R: Oholah înseamnă „ea are propriul ei cort” sau „cortul ei”, ceea ce este ceva ce ar avea o prostituată. Oholibah înseamnă „cortul meu este în ea”. Acest lucru era potrivit deoarece templul lui Dumnezeu se afla în Ierusalim, în Iuda. Regatul de nord al Israelului avea propriul său „cort” cu religia lor a vițeilor de aur.

Î: În Ezechiel 23:9-10,22, care sunt alte moduri în care Dumnezeu îi pedepsește uneori pe oameni pentru un păcat prin intermediul acelui păcat?

R: Un mod este ceea ce în educația copiilor se numește „consecințe logice”. Uneori, pedeapsa pentru păcat constă în a se afla într-o stare de repetare a acelui păcat la nesfârșit. Oamenii se închinau la idoli. Mai târziu, a fost descoperit un obelisc asirian care îl înfățișa pe Iehu și pe slujitorii săi închinându-se în fața regelui asirian Salmanasar al III-lea, în timp ce îi aduceau tribut. Menahem a plătit mai târziu tribut lui Tiglat-Pileser al III-lea în anii 700. La fel a făcut și Osea, ultimul rege al Israelului, deși, în cele din urmă, acest lucru nu i-a adus niciun beneficiu. Plătirea tributului presupunea ca regele să înmâneze tributul și să se închine idolilor asirieni. Cei care se închinau idolilor asirieni au sfârșit prin a fi pedepsiți de asirieni sau de babilonienii cuceritori.

Î: În Ezechiel 23:11, de ce unii oameni pot învăța din succesele și eșecurile altora, în timp ce alții nu pot? Cât de bine știi să înveți din greșelile altora?

R: Se spune că experiența este cel mai bun învățător, dar și cel mai scump. Unii oameni nu învață nici măcar din propriile greșeli. Dar cât de mult mai înțelept este să poți învăța și din greșelile altora? Așadar, cât de înțelept vrei să fii? Dacă îți dorești cu adevărat să fii înțelept, cât de des ai acordat atenție la ceea ce spune Biblia despre dobândirea înțelepciunii în Iacov 1, în Proverbe și în Psalmul 139?

Î: În Ezechiel 23:16, 40, când a trimis Iuda mesageri la caldeeni? De ce a fost acest lucru atât de grav? Cum se leagă acest lucru de faptul că Domnul a pus la încercare inima lui Ezechia în 2 Cronici 32:30-31?

R: Regele Ezechia, care în rest era un om evlavios, a făcut acest lucru în 2 Regi 20:12-19; Isaia 39:1-8 și 2 Cronici 32:30-31. De asemenea, regele evlavios Iosia a fost ucis încercând să-i ajute pe babilonieni prin lupta împotriva Egiptului, conform 2 Regi 23:29-30.

Î: În Ezechiel 23:18, de ce S-ar întoarce Dumnezeu cu dezgust de la un popor care are o relație cu El?

R: Expresia ebraică de aici, tradusă literal, este „sufletul meu s-a smuls de la ea”. Astăzi am putea numi asta „sfâșietor”. Este dureros pentru un soț sau o soție să inițieze procedura de divorț împotriva unui soț sau unei soții necredincioase. Înseamnă că nu-l/o vei mai iubi ca soț/soție.

Î: În Ezechiel 23:31-34, ce reprezintă „paharul” menționat aici?

R: Acest simbol al mâniei lui Dumnezeu, menționat și în Ieremia și Apocalipsa, este interesant. Este ceva ce oamenii înghit, îl dau altora să bea și, uneori, sunt obligați să bea. Este adesea comparat cu sângele și vinul și poate face oamenii să-și piardă mințile. Printre versetele în care se menționează paharul se numără Psalmul 75:8; Isaia 51:17-23; Ieremia 25:15-19; 51:7; Habacuc 2:16; și Apocalipsa 17:3-4; 18:6. Înainte de Psalmi, canaaniții foloseau, de asemenea, metafora paharului. Un pahar putea reprezenta partea cuvenită cuiva în viață, așa cum se vede în Psalmul 16:5.

Î: În Ezechiel 23:36, lui Ezechiel i s-a poruncit să judece și să confrunte. Când ar trebui să judecăm și să confruntăm?

R: Nu trebuie să judecăm valoarea oamenilor sau cât de buni sunt aceștia. Dar trebuie să judecăm faptele, inclusiv acțiunile drepte și păcătoase, și trebuie să discernem. Așa cum ar trebui să încurajăm, să mângâiem și să corectăm din ascultare față de Dumnezeu și din dragoste pentru semeni, tot din aceleași motive ar trebui să confruntăm. Trebuie să avem grijă ca acest lucru să nu se facă din mândrie sau din dorința de a ne simți superiori.

Nu trebuie să judecăm sau să confruntăm pe baza propriilor noastre judecăți capricioase, ci pe baza a ceea ce spune Scriptura. Pavel a fost surprins că biserica din Corint nu a dat afară pe cineva din biserică. Biserica din Tiatira nu a fost de fapt mustrată din cauza imoralității lui Izabela; de fapt, a fost mustrată pentru toleranța față de acea femeie activ imorală din biserica lor.

Confruntăm pentru a ajuta atât persoana pe care o confruntăm, cât și pe ceilalți care ascultă (sau citesc). Trebuie să le arătăm de ce calea pe care se află este greșită sau distructivă, care este calea mai bună și de ce este important și urgent ca ei să se schimbe acum.

Î: În Ezechiel 23:37, copiii lor erau ca hrană pentru idolii lor, deoarece își sacrificau copiii. În ce fel sunt copiii de astăzi, în sens metaforic, „hrană” pentru păcatul oamenilor?

R: Ei sunt hrană în cel puțin două moduri diferite.

Prin avort, copiii sunt sacrificați pentru dorința mamei. S-a aflat că organele copiilor avortați sunt recoltate pentru cercetare. Într-un caz, un copil avortat încă avea inima care bătea după ce a ieșit. Cei care practică avortul i-au recoltat creierul oricum.

Prin corupție, copiii sunt învățați să perpetueze păcatele învățătorilor lor. Astăzi, în multe școli li se predă că homosexualitatea este un stil de viață moral și alternativ, că relațiile sexuale înainte de căsătorie sunt în regulă și că, dacă este legal, atunci este acceptabil.

Î: În Ezechiel 23:38-39, ei își sacrificau copiii închinându-se la idoli, iar în aceeași zi veneau la templul lui Dumnezeu. Care sunt câteva moduri în care oamenii încearcă să-L exploateze pe Dumnezeu astăzi?

R: Se pare că nu le-a trecut prin minte ideea că Dumnezeu nu este mulțumit de viața lor. Nu le-a trecut prin minte ideea că își pierdeau pur și simplu timpul mergând la templul lui Dumnezeu, deoarece El nu le-ar fi acceptat jertfele. În cele din urmă, se pare că nici ideea că, odată cu mai multă cunoaștere, vine și o mai mare responsabilitate, precum și o judecată mai severă pentru cei neascultători, nu le-a trecut prin minte. Poate că au crezut că își pot „acoperi spatele” prin închinarea la zei diferiți. Poate că au crezut că Dumnezeu va fi mulțumit cu orice mică parte pe care au decis să I-o ofere. Dar, chiar dacă jertfa lui Cain l-a costat fructe și legume, Dumnezeu nu a acceptat jertfa lui Cain. De atunci, Dumnezeu nu acceptă nici jertfele celor răi.

Î: În Ezechiel 24:1-12, care este diferența dintre prima alegorie din 24:1-5 și cea de-a doua din 24:6-12?

R: În prima imagine, oamenii fierb în oala Ierusalimului. În a doua imagine, Ierusalimul însuși este acoperit de păcat.

Î: În Ezechiel 24:1-5, în prima imagine, cum „fierb” oamenii din cauza păcatului?

R: Când carnea este fiartă, ea este „gata”. O parte din forța și rezistența fibrelor musculare dispar, iar carnea devine mai ușor de consumat și de mâncat. La fel, când oamenii sunt „fierți” în păcat, atunci forța și rezistența lor împotriva răutății dispar, iar ei devin mai ușor de consumat de Satana. Dar slavă lui Dumnezeu că, chiar și atunci când cineva a fost „fiert” în păcat, Dumnezeu poate regenera!

Î: În Ezechiel 24:6-12, în a doua imagine, care sunt cel puțin șase moduri în care păcatul „se încrustează” sau „ruginește”?

R: S-ar putea să fie mai mult de șase, dar iată șase moduri.

1. Săvârșirea unui păcat poate face o persoană mai vulnerabilă la a cădea în același mod în viitor.

2. La fel cum o oală încrustată se încălzește mai greu, nu poate fi curățată complet și, dacă este încrustată pe interior, are o capacitate mai mică, păcatul ne poate face mai lenți în a urma binele, ne poate împiedica să avem o viață curată și ne poate face să primim mai puțin din ceea ce Dumnezeu vrea să ne dea.

3. Comiterea unui păcat pe o perioadă îndelungată poate amorți conștiința unei persoane, astfel încât aceasta să nu mai simtă nicio vină atunci când comite acel păcat.

4. Comiterea unui păcat în mod repetat poate întuneca și mai mult mintea unei persoane, până la punctul în care aceasta nu mai vede că este greșit.

5. Comiterea acelui păcat, în fața altora, le dă un exemplu celorlalți că păcatul este în regulă, sau că nu este chiar atât de grav, și că este în regulă ca și ei să-l comită.

6. În fața lui Dumnezeu, aceștia acumulează din ce în ce mai multă vinovăție.

Totuși, vestea bună este că, oricât de mult ar fi cineva acoperit de păcat, dacă se pocăiește și își încredințează viața lui Hristos, El îl poate face din nou strălucitor și curat. Este posibil ca acea persoană să trebuiască totuși să suporte consecințele păcatelor sale pe pământ, iar pentru un credincios, aceasta ar putea însemna pierderea răsplății. Credincioșii și chiar Pavel își făceau griji că s-ar putea abate de la calea cea dreaptă și ar suferi pierderea răsplății, după cum se vede în 1 Corinteni 3:13-15 și 9:27. Dar ei sunt curățiți înaintea lui Dumnezeu și nu trebuie să sufere consecințele în Iad.

Î: În Ezechiel 24:15-19, de ce i-a luat Dumnezeu soția lui Ezechiel? Nu văd ca Ezechiel sau soția lui să fi făcut ceva greșit aici, nici vreun mod în care acest lucru ar fi adus vreun beneficiu soției sale.

R: Dumnezeu a folosit chiar și acest mijloc exterior pentru a convinge poporul să se întoarcă la El. Ezechiel urma să-și revadă soția în Cer, dar acești oameni nu ar fi văzut niciodată Cerul dacă nu s-ar fi pocăit.

Rețineți că Biblia nu precizează dacă ea era sănătoasă și a murit brusc, sau dacă suferea de o boală de lungă durată. Scriptura nu precizează nici dacă Dumnezeu a rânduit în mod special ca ea să moară în acel moment, sau dacă Dumnezeu s-a folosit de moartea ei, dar l-a informat mai întâi pe Ezechiel.

Dacă un creștin este ascultător față de Dumnezeu, s-ar putea crede că sănătatea fizică și viața acelei persoane și a familiei sale reprezintă prioritatea supremă a lui Dumnezeu. De fapt, Ezechiel 24:16-18 arată că nu este așa. Perspectiva lui Dumnezeu, care se întinde pe milioane de ani, poate fi diferită de o perspectivă limitată. Prioritatea noastră supremă ar trebui să fie slava lui Dumnezeu, nu viața noastră.

Î: În Ezechiel 24:15-24, cum a contribuit această situație la binele lui Ezechiel, așa cum spune Romani 8:28?

R: Mai întâi, trei lucruri care nu constituie răspunsul, iar apoi răspunsul.

X Romani 8:28 nu fusese încă scris, așa că promisiunea lui Dumnezeu din Romani 8:28 nu fusese încă dată. Deși Romani 8:28 a fost scris peste 500 de ani mai târziu, cred că totuși totul a lucrat spre bine.

X Răsplăți mai mari în cer pentru răbdarea cu credincioșie a suferințelor de pe pământ. Deși este probabil adevărat și acest lucru, putem vedea cum s-a împlinit totul și aici, pe pământ.

X S-ar fi putut întâmpla lucruri și mai grave dacă soția lui Ezechiel ar fi trăit în continuare. Poate că ea, sau Ezechiel, s-ar fi îndepărtat de Domnul, ar fi suferit de o boală de lungă durată etc. Cu toate acestea, deși nu știm dacă această speculație este adevărată, putem vedea un rezultat bun în pierderea lui Ezechiel fără a postula acest lucru.

Răspunsul: Mângâierea lui Ezechiel nu era prioritatea supremă a lui Dumnezeu. Prin pierderea lui Ezechiel, ceilalți oameni, care erau pierduți din punct de vedere spiritual, puteau vedea cât de grave ar fi fost lucrurile și poate s-ar fi pocăit.

Î: În Ezechiel 24:19-27, în ce măsură ar trebui să ne sacrificăm, nu pentru binele nostru suprem, ci pentru binele suprem al altora?

R: Mai întâi, ceea ce nu este răspunsul, dar este totuși instructiv, și apoi răspunsul.

X Scriitorul bisericii primare, Origen, a fost foarte influent. El a făcut lucruri bune, cum ar fi convingerea unor gnostici să părăsească gnosticismul și să devină creștini autentici, dar a avut și câteva învățături grav eronate. Cu toate acestea, nimeni nu a spus vreodată că i-ar fi lipsit angajamentul. În tinerețe, a auzit de o doamnă înstărită care deținea câteva cărți valoroase și manuscrise scripturale. Așadar, cu consimțământul ei, a locuit alături de ea, exclusiv pentru a studia manuscrisele. Dacă acest lucru s-ar întâmpla astăzi, ar izbucni un scandal în biserică, din cauza aparenței unui păcat sexual. La fel s-ar fi întâmplat și pe vremea aceea. Dar Origen își dorea cu adevărat, cu adevărat, să aibă acces la acele manuscrise. Așa că Origen s-a asigurat 100% că nu exista nicio posibilitate de scandal – definitiv. Mai târziu, alți lideri ai bisericii l-au mustrat pe Origen pentru ceea ce a făcut. Dar nimeni nu a pus la îndoială devotamentul lui Origen. Poate că, totuși, oamenii ar fi trebuit să se întrebe dacă devotamentul său față de acele manuscrise și învățătură era mai mare decât devotamentul său de a da un bun exemplu în urmarea lui Dumnezeu.

Răspunsul: Ai fi dispus să pierzi pe cineva foarte apropiat ție, chiar și numai pentru ca alții să se trezească și să ajungă să-L cunoască pe Domnul prin pierderea ta? Pavel a renunțat de bunăvoie la tot în Filipeni 3:7-8, și ne este ușor să citim asta, dar ar trebui să ne oprim și să ne gândim dacă suntem dispuși să facem la fel. În esență, Dumnezeu a permis ca soția lui Ezechiel să moară din cauza păcatului poporului, pentru a-i ajuta. La fel, Pavel, în Coloseni 1:24, spune că a suferit pentru coloseni. Desigur, Pavel nu a spus niciodată că suferințele sale erau în vreun fel o ispășire, așa cum au fost suferințele lui Isus. Dar, într-un fel, Pavel urma totuși exemplul lui Isus, din Filipeni 2:5-6, știind că El va fi înălțat din nou.

Î: În Ezechiel 24:20-27, care a fost informația nouă esențială pe care Dumnezeu a transmis-o poporului prin moartea soției lui Ezechiel?

R: Detaliile profetizate prin Ezechiel ar fi un semn că acest lucru provenea de la Domnul. Cu toate acestea, beneficiul principal pentru popor al morții soției lui Ezechiel nu consta probabil în informațiile noi. Oricum, informațiile noi ar fi putut fi transmise și fără ca soția lui Ezechiel să moară. Mai degrabă, beneficiul principal nu era mesajul pe care Dumnezeu îl transmitea, ci faptul că Dumnezeu spunea: „Vorbesc serios”. Uneori, când împărtășim Evanghelia, problema ascultătorilor nu este că au luat-o în serios și au respins-o, ci mai degrabă că nu au luat niciodată în serios cuvintele noastre de la bun început. Așadar, deși este important să transmitem mesajul Evangheliei, este la fel de important ca oamenii să vadă, prin cuvintele tale, prin viața ta și prin reacțiile tale la ceea ce se întâmplă în viața ta, că mesajul tău trebuie luat foarte în serios.

Î: În Ezechiel 24:26, ce semnificație are faptul că un fugar le aduce vestea?

R: Un fugar ar fi cineva care a scăpat din bătălie. De obicei, nu te poți baza pe oamenii care fug dintr-o bătălie pentru a te asigura că primești mesajul. Este un mesaj negativ despre ceea ce s-a întâmplat în trecut. Poate însemna, de asemenea, că vremuri și mai grele, sau o armată, nu sunt departe în urma mesagerului.

Î: În Ezechiel 25:1-7, ce anume au greșit amoniții?

R: S-au bucurat de distrugerea lui Iuda. Amonienii au fost dușmani constanți ai israeliților. Amon a luptat împotriva Israelului în timpul lui Ieftae (Judecători 10:6-11:33), s-a luptat cu Saul pentru Iabeș-Galaad în 1 Samuel 11:1-11, iar după ce i-au umilit pe ambasadorii lui David, acesta i-a cucerit în 1 Cronici 19:1-20:3. După perioada lui Solomon, ei au devenit independenți și s-au aliat cu moabiții și edomiții pentru a ataca Iuda (2 Cronici 20:1-30). Au încercat să cucerească teritoriul lui Israel (Ieremia 49:1) și l-au ajutat pe Nebucadnețar împotriva lui Ioiachim (2 Regi 24:1-2). Capitala, Rabba, a fost lăsată în ruine, deși mai târziu locul a devenit Amman, capitala Iordaniei de astăzi.

În anul 593 î.Hr., Amon a încheiat o alianță cu Iuda și Tir împotriva Babilonului.

Î: În Ezechiel 25:6-8, ce anume era greșit în a te bucura de distrugerea Ierusalimului?

R: Erau mai multe lucruri greșite.

1. Oamenii nu ar trebui să se bucure niciodată de distrugerea poporului lui Dumnezeu, chiar dacă acesta era neascultător. Când te atingi de poporul lui Dumnezeu, te atingi de lumina ochilor Lui. Dumnezeu le-a promis israeliților în Geneza 12:1-3 că cei care îi vor binecuvânta pe descendenții lui Avraam vor fi binecuvântați, iar cei care îi vor blestema vor fi blestemați.

2. Amoniții, moabiții și edomiții aveau o dușmănie veche de secole cu israeliții.

3. În plus, odată cu eliminarea lui Iuda, amoniții, moabiții și edomiții ar fi putut profita de libertatea de a se extinde spre vest.

Î: În Ezechiel 25:8-11, ce anume au greșit moabiții?

R: Versetul 8 spune pur și simplu că ei au afirmat că Iuda a devenit ca celelalte națiuni. Acest lucru ar putea însemna că au recunoscut că Dumnezeul lui Israel nu mai era cu ei; ar putea însemna, de asemenea, că Iuda era acum vulnerabilă la atac. Ar putea fi, de asemenea, o remarcă batjocoritoare, în sensul că, din punct de vedere spiritual, Iuda și reputația Dumnezeului său nu erau cu nimic mai bune decât ale oricărei alte națiuni. Flancul Moabului era partea de nord, pe care armata babiloniană urma să o atace prima.

Î: În Ezechiel 25:12-17, ce anume au făcut greșit edomiții și filistenii?

R: Situația lor era similară cu cea a amoniților și a moabiților, dar aici accentul este pus altfel. În Ezechiel 25:12,15, Edomul și Filistia au fost mustrați în mod specific pentru că s-au răzbunat. Conform Psalmului 137:7; Ieremia 49:7-22 și Obadia 1-21, după ce Ierusalimul a fost distrus, edomiții au așteptat la răscruce de drumuri pentru a-i ucide și jefui pe evreii care fugeau. Mai târziu, Nebucadnețar le-a dat filistenilor o parte din teritoriul lui Iuda. După ce edomiții și filistenii s-au răzbunat pe poporul lui Dumnezeu, Dumnezeu a promis că vor cunoaște răzbunarea Sa. În cele din urmă, arabii nabateeni au cucerit țara Edomului, iar edomiții au fugit în Negev, în sudul Iudeei, unde regele iudeu Ioan Hircan (134-104 î.Hr.) i-a învins.

Î: În Ezechiel 25:16 și 26:3, care sunt jocurile de cuvinte de aici? De ce ar folosi Dumnezeu jocuri de cuvinte?

R: În Ezechiel 25:16, cheretiții sunt aceiași cu filistenii. Afirmația că Dumnezeu îi va nimici pe filisteni este, cel mai probabil, un joc de cuvinte, deoarece „a nimici” se spune hikrati, iar „cheretiți” se spune Keretim.

În Ezechiel 26:3, cuvântul care desemnează orașul Tir, „sor”, înseamnă o stâncă dură sau o pietricică. Dumnezeu a spus că va răzui clădirile din Tir și îl va transforma într-o stâncă goală.

Un joc de cuvinte nu este neapărat o glumă, ci o modalitate mai bună de a reține profeția.

Î: În Ezechiel 26:1-2, noua dată indică faptul că aceasta este o profeție separată. Ce anume au greșit fenicienii din Tir?

R: Fenicienii erau, în mod tradițional, aliați ai Israelului. Spre deosebire de edomiți și filisteni, fenicienii nu căutau răzbunare, dar erau totuși foarte mulțumiți din punct de vedere comercial că Iuda era eliminată din cale, iar ei ar fi putut avea potențial mai multe schimburi comerciale. Fii atent, fie că investești, fie că faci orice altceva, când te bucuri de nenorocirea altora.

Î: În Ezechiel 26:3-14, profeția lui Ezechiel privind victoria asupra Tirului a fost contrazisă în Ezechiel 29:17-20, având în vedere că Nebucadnețar nu a cucerit Tirul, așa cum afirmă „Ghidul lui Asimov pentru Biblie”, pag. 587-588?

R: Nu. Mai întâi, observați că cei care l-au ascultat pe Ezechiel nu au văzut nicio contradicție, întrucât, patru capitole mai târziu, în Ezechiel 29:17-18 se spune că Nebucadnețar nu a obținut nicio răsplată (adică pradă) din Tir. Răspunsul discută mai întâi structura literară, ce a fost profețit, ce nu a fost profețit și, în final, ce s-a întâmplat.

Structura literară:

Ezechiel 26:3-14 are o structură chiastică, cu câteva excepții. Într-un chiasm perfect, fiecare idee este prezentată în paralel, într-o formă simetrică. Schimbările de pronume în ebraică sunt importante aici.

Ezechiel 26:3 Multe națiuni vor veni împotriva Tirului

...Ezechiel 26:4 Ele vor distruge zidurile și turnurile Tirului.

…Ezechiel 26:4,5 Eu [Dumnezeu] voi face din Tir o stâncă goală, un loc unde se întind plasele de pescuit.

……Ezechiel 26:6 Așezările ei de pe uscat vor fi jefuite.

……..Ezechiel 26:7 Nebucadnețar al Babilonului va veni împotriva Tirului

……Ezechiel 26:8 El [Nebucadnețar] va jefui așezările voastre de pe uscat.

..Ezechiel 26:8,9 El va dărâma zidurile și turnurile

..Ezechiel 26:10,11 Caii lui vor intra pe porțile Tirului și vor ucide o parte din popor.

Ezechiel 26:12 Vor jefui bogățiile și vor prăda. Vor dărâma zidurile tale și vor arunca dărâmăturile în mare.

Ezechiel 26:13 Eu [Dumnezeu] voi pune capăt cântecelor lor.

…Ezechiel 26:14 Eu [Dumnezeu] voi transforma Tirul într-o stâncă goală, un loc unde se întind plasele de pescuit.

Ca o notă marginală, Septuaginta a păstrat corect pronumele până la versetul 12. Ulterior, a folosit „el” acolo unde ar fi trebuit să folosească „ei” de două ori și „Eu” [Dumnezeu] o dată.

2. Ce s-a profețit:

Profeția are trei părți: multe națiuni (ele), Dumnezeu (Eu) și Nebucadnețar (el).

Multe națiuni vor veni, vor jefui Tirul, vor distruge zidurile lui și vor arunca dărâmăturile în mare.

Dumnezeu va transforma Tirul într-o stâncă goală, un loc unde se vor întinde plase de pescuit, și va pune capăt cântecelor lor (cultura tiriană).

Nebucadnețar va veni, va jefui orașul de pe continent, va distruge zidurile și turnurile și va ucide o parte din populație.

3. Ce nu a fost profețit:

Nu se menționează nicăieri că Nebucadnețar va face ceva insulei, nici ce națiune va folosi Dumnezeu pentru a transforma insula într-un loc de întins plasele de pescuit. Multe națiuni – „ei” – au fost cele care au jefuit, în timp ce Nebucadnețar a cucerit doar așezările de pe continent.

4. Ce s-a întâmplat:

Asirienii, înainte de profeția lui Ezechiel, au încercat fără succes să cucerească orașul de pe continent în anii 726/724 î.Hr., timp de cinci ani. Au încercat din nou și au eșuat în anul 664 î.Hr.

Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a asediat Tirul timp de 13 ani, între 586/585 și 573 î.Hr. Ei au reușit să distrugă orașul de pe continent. Cu toate acestea, tirienii din Vechiul Tir s-au mutat în Noul Tir, care exista deja pe insulă (la 700-750 de metri distanță), situat vizavi de orașul de pe continent. Flota tiriană i-a împiedicat pe babilonieni să atace orașul de pe insulă.

Alexandru cel Macedonean, după ce locuitorii din Tir i-au ucis ambasadorii, a cucerit orașul de pe continent. El a folosit dărâmăturile pentru a construi un dig (pod terestru artificial) lat de 200 de picioare (60 de metri) și lung de o jumătate de milă (600-750 de metri), care făcea legătura cu orașul de pe insulă, iar după șapte luni, în anul 332 î.Hr., a cucerit orașul de pe insulă. Enciclopedia Britannica menționează că, pentru cucerirea Tirului, el a folosit nave din numeroase națiuni: Sidon, Cipru, Rodos, Mallus, Soli, Licia și, desigur, Macedonia. Armata lui Alexandru a ucis inițial 8.000 de oameni, a răstignit 2.000 mai târziu și i-a transformat în sclavi pe cei 30.000 rămași. („Anchor Bible Dictionary”, vol. 6, p. 687, menționează că 6.000 au fost uciși la început, 2.000 crucificați mai târziu, 30.000 vânduți ca sclavi și 15.000 răscumpărați de sidonieni.)

Vezi discuția despre Ezechiel 26:14, 19-20 pentru informații despre faptul că Tirul nu a mai fost niciodată reconstruit.

Î: În Ezechiel 26:3-21, care este istoria orașului Tir?

R: Pentru cei care doresc să afle detalii istorice, iată o istorie a Tirului.

Anul 2300 î.Hr. este perioada în care arheologii consideră că coloniștii din Sidon, fugind de filisteni, au fondat Tirul, la aproximativ 25 de mile spre sud. Aceasta ar fi cu câteva sute de ani înainte de Avraam. Un text egiptean din perioada 1780-1750 î.Hr. menționează Tirul.

De asemenea, se menționează că, înainte de Hiram I, fiul lui Abibaal (969-936 î.Hr.), „insula” Tirului era, de fapt, formată din două insule. Oamenii locuiau pe una dintre insule, iar pe cealaltă se afla doar un templu al lui Baal. Hiram a unit cele două insule printr-un dig, formând astfel o singură insulă. „Anchor Bible Dictionary”, vol. 6, p. 686, menționează că suprafața insulei rezultate din unirea celor două era de aproximativ 57,6 hectare.

Hiram I al Tirului îi obligă pe titieni să plătească tribut.

936-929 î.Hr. Beleazarus, fiul lui Hiram, domnește în Tir

929-920 î.Hr. Abdastartus, fiul lui Beleazarus, domnește în Tir. El este asasinat de cei patru fii ai doicii sale.

Următorii regi sunt Astartus și fratele său, Aserymus.

Phelles/Pheles își ucide fratele, Aserymus, și domnește timp de 8 luni.

897/869–865/837 î.Hr. Ethbaal I (Iosifus îl numește Ithobalus), un preot al lui Astarte, îl detronează pe Phelles și domnește ca rege în Tir

837–831 î.Hr. Baal-azzor, fiul lui Ethbaal I, domnește

831-822 î.Hr. Matgenus, fiul lui Badezorus, domnește

822/820-775/774 î.Hr. Pygmalion domnește

815/814 î.Hr. Orașul Cartagina este fondat de tirieni și de sora lui Pygmalion, Dido.

Secolul al IX-lea. Tirul plătește asirienilor pentru a fi lăsat în pace. (Encyclopedia Britannica 1961, vol. 22, p. 452)

Secolul al IX-lea. Tirul plătește tribut lui Salmanasar al III-lea. (Enciclopedia Britannica 1961, vol. 22, p. 452)

743 î.Hr. Asirienii cuceresc Kashpuna, lângă Tir și Sidon

?-739/738 î.Hr. Ethbaal al II-lea domnește peste Tir și Sidon

738-730/729 î.Hr. Hiram al II-lea domnește în Tir

730/729 î.Hr. Mattan al II-lea plătește 150 de talanți de aur

Eloulaios din Tir înăbușe o revoltă în Cipru

726/724 î.Hr. Șalmaneser al V-lea încearcă pentru prima dată să cucerească Tirul pe mare.

726/724–722/720 î.Hr. Șalmaneser al V-lea și asirienii asediază Tirul timp de cinci ani. El moare în timp ce încă încerca să cucerească orașul.

c. 720 î.Hr. Asirianul Sargon al II-lea cucerește Tirul. (Enciclopedia Britannica 1961, vol. 22, p. 452)

701 î.Hr. Sennacherib și asirienii cuceresc orașul Usse, situat lângă Tir

701–~630 î.Hr. Asiria nu permite niciun fel de comerț din partea Tirului.

680–669 î.Hr. Baal I domnește peste Tir și formează o „Ligă a Hatti” împotriva Asiriei.

669 î.Hr. Tirul se predă lui Ashurbanipal. (Enciclopedia Britannica 1961, vol. 22, p. 452)

664 î.Hr. Ashurbanipal și asirienii încearcă să cucerească Tirul

586/585–573/572 î.Hr. Nabucodonosor al II-lea și babilonienii asediază Tirul și pe Etbaal al II-lea timp de 13 ani și distrug orașul de pe continent.

c. 572 î.Hr. Dovezile indică faptul că orașul de pe insulă s-a predat lui Nabucodonosor al II-lea.

c. 572 î.Hr. Etbaal al II-lea a fost dus la Babilon, iar Baal al II-lea a condus Tirul sub controlul babilonienilor.

345 î.Hr. Tirul încearcă să se revolte împotriva Persiei

332 î.Hr. Alexandru a distrus Tirul după un asediu de 7 luni

c. 50 d.Hr. Orașul Tir exista pe vremea lui Pavel (Faptele Apostolilor 12:20; 21:3,7)

638 d.Hr. Musulmanii cuceresc Tirul, împreună cu Antiohia, Cezareea și Tripoli din Liban

1124 d.Hr. Cruciații cuceresc Tirul

1291 d.Hr. Musulmanii distrug Tirul

Î: În Ezechiel 26:9, ce sunt „mașinile de război”?

R: Acestea erau mașini de asediu, inclusiv turnuri de pe care arcașii puteau trage și berbeci de asediu. Acestea sunt eficiente împotriva orașelor fortificate în general, inclusiv împotriva Tirului. Cu toate acestea, ele nu ar fi fost foarte eficiente împotriva Ierusalimului, deoarece acesta se afla pe un munte, și ar fi fost dificil să se urce mașinile acolo sus și apoi să le folosească în pantă.

Î: În Ezechiel 26:14, 19-21, cum se face că Tirul nu va mai fi niciodată reconstruit, având în vedere că satul Sur (Tirul) există și astăzi?

R: Această întrebare poate fi numită „întrebarea identității greșite”. Orașul modern Sur (sau Tir) nu se află pe locul orașului antic. Mai întâi, câteva informații despre Tir, apoi ce spune Biblia și, în final, situația de astăzi.

Tirul era inițial doar un oraș situat pe continent, fondat de coloniștii fenicieni din Sidon. De fapt, nimeni nu a cucerit acest oraș până în anul 573 î.Hr., când Nabucodonosor și babilonienii au distrus orașul de pe continent după un asediu de 13 ani. Cu toate acestea, în acei 13 ani, locuitorii din Vechiul Tir au mutat aproape tot ce avea valoare în Noul Tir, situat pe insula aflată la o jumătate de milă de orașul de pe continent. Alexandru a construit un dig care lega Noul Tir de Vechiul Tir. Aluviunile s-au acumulat de-a lungul digului, iar acum nu mai există o insulă, ci doar o peninsulă.

În Biblie,

Ezechiel 26:14 nu spune că niciun suflet nu va mai locui acolo, ci că orașul nu va mai fi niciodată reconstruit.

Ezechiel 26:19 spune că orașul va fi pustiit, la fel ca alte orașe abandonate. Adâncurile vor acoperi Tirul.

Ezechiel 26:21 spune că orașul Tir nu va mai exista și nu va mai fi găsit niciodată.

Astăzi, dintre cele două porturi ale orașului insular, portul sudic s-a umplut de nisip. Conform Enciclopediei Britannica (1972), orașul modern Sur avea o populație de 16.483 de locuitori în 1961. O hartă aeriană arată că acesta este construit pe partea de nord a ceea ce a fost odată orașul-insulă și pe o parte a digului. Orașul Vechiului Tir este nelocuit, o stâncă goală, situat la est de orașul modern Sur.

Î: În Ezechiel 27:1-11, în ce măsură credeți că forțele spirituale malefice stau în spatele națiunilor, atât atunci, cât și acum?

R: Daniel 10:12-14 arată că, cel puțin uneori, există. Privind unele dintre cele mai sângeroase masacre din istorie, fie că este vorba de Tamerlan, Genghis Khan, Hitler, Stalin, Khmerii Roșii etc., este greu chiar și pentru mulți oameni nereligioși să creadă că oamenii, de unii singuri, ar putea fi atât de răi. Însă uciderea nu este singurul instrument pe care îl folosește Satana. Dacă i-ai fi spus unei persoane obișnuite din anii 1990 că homosexualitatea și căsătoria între persoane de același sex vor fi o problemă extrem de importantă în anii 2010, probabil că ai fi fost întâmpinat cu neîncredere. Chiar și cineva care astăzi susține căsătoria între persoane de același sex, precum Bill Clinton, a afirmat clar că căsătoria este o uniune între un bărbat și o femeie, atunci când, cu rezerve, a semnat Legea Apărării Căsătoriei în 1996. Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Defense_of_Marriage_Act#Enactment_and_role_of_Bill_Clinton pentru detalii în acest sens.

În general, nu doar în ceea ce privește homosexualitatea, Satana suflă vânturile cum vrea el, iar mulți oameni nu opun rezistență mai mult decât frunzele căzute.

Î: În Ezechiel 27:7, unde se aflau țărmurile Elisai?

R: Cel mai probabil era vorba de Africa de Nord, deși este posibil să fi fost Cipru. Septuaginta transliterează acest nume ca Elisai. Cu toate acestea, Cipru este doar menționat, iar tirienii făceau comerț cu Africa de Nord. Deci, de ce ar fi menționat Cipru de două ori și Africa de Nord deloc?

Africa de Nord: Un număr mare de oameni din Tir s-au dus în Africa de Nord și au fondat Cartagina în Tunisia de astăzi. Fondatoarea Cartaginei avea un nume de tron de „Dido”, dar numele ei real era Elissa, și astfel Cartagina se afla pe țărmul „Elissei”. Această migrație a început să aibă loc când asirienii au asediat Tirul.

Cipru: Unii cercetători o identifică cu Alashia, denumirea antică a Ciprului.

Alte posibilități sunt anumite părți din Grecia, Italia sau Siria, dar acestea nu au sens, deoarece fenicienii nu s-au dus acolo.

Î: În Ezechiel 27:10-17, unde se aflau aceste locuri?

R: Deși „Phut” ar putea fi o eroare de transcriere pentru „Punt”, din Africa de Est, cel mai probabil nu este cazul. Probabil se referă la nord-estul Libiei de astăzi, numit „Put” în antichitate.

Arvad era un oraș de coastă din partea de nord a Feniciei. Astăzi, nimeni nu cunoaște locația orașului Gammad.

Î: În Ezechiel 27:32-34, 28:8, cum a fost distrus orașul Tir în mijlocul mării?

R: Această profeție ar fi părut ciudată la momentul în care a fost rostită, deoarece Tirul era un oraș de coastă situat pe continent. Cu toate acestea, mai târziu, Tirul s-a extins, ocupând și o insulă situată la o jumătate de milă de orașul inițial. Orașul inițial a fost distrus, dar orașul de pe insulă a supraviețuit până în vremea lui Alexandru cel Mare.

Î: În Ezechiel 27:36; 28:19, cum a fost distrusă Tirul pentru totdeauna?

R: În două moduri.

Din punct de vedere fizic, orașul a încetat să mai existe. Alexandru cel Mare a folosit cărămizile și dărâmăturile orașului Tir de pe continent pentru a construi un dig (pod de pământ) lat de 200 de picioare către insula unde locuitorii din Tir construiseră un nou oraș. Cărămizile fizice ale orașului, zidurile și clădirile sale fac parte din sol.

Locuitorii Tirului, fie cei de pe continent, fie cei care au fugit pe insulă, au fost toți uciși sau vânduți ca sclavi de către Alexandru cel Mare. Aproximativ 8.000 au fost uciși când orașul a fost cucerit, 2.000 au fost uciși mai târziu, iar 30.000 au fost vânduți ca sclavi.

Î: În Ezechiel 28:1, cum a căzut Lucifer și a devenit Satana?

R: Apocalipsa 12:7-9 ne oferă câteva indicii cu privire la circumstanțele acestui eveniment misterios. Se pare că, atunci când Satana a căzut, a luat cu el o treime din îngerii cerului. Isaia 14:12-16 ne oferă un indiciu cu privire la motivația lui Lucifer. El voia să fie ca Dumnezeu.

Î: În Ezechiel 28, se face referire la Satana sau la împăratul Tirului?

R: Se referă la amândoi. Acest lucru este logic, întrucât fenicienii, precum și egiptenii, babilonienii și alții, își considerau regele o manifestare a unui zeu. Regele Tirului pretindea că este manifestarea zeului Melkart. Dumnezeu a făcut distincție între prințul Tirului și stăpânul său, regele Tirului. Cel numit prinț era un om muritor, pe care ceilalți îl considerau stăpânul Tirului. Adevăratul conducător era însă Satana, despre care se vorbește înv. Ezechiel 28:11 și următoarele. Cu toate acestea, prințul și regele au multe trăsături comune.

Î: În Ezechiel 28:3, în ce fel era el mai înțelept decât Daniel, și ar putea fi acesta „Danel” din literatura ugaritică?

R: Daniel a fost contemporan cu Ezechiel, iar poziția, faima și înțelepciunea sa sub stăpânirea babilonienilor erau bine cunoscute. Ortografia este aceeași ca în Cartea lui Daniel, cu excepția lipsei unui „yod”, care arată ca un apostrof. Ortografia este diferită de cea a lui „Danel” din povestirile din Ugarit, iar Danel nu era deosebit de înțelept.

Satana există de multă vreme. Probabil că cunoaște Scriptura mai bine decât cel mai învățat om de pe pământ și are o experiență îndelungată în a-i înțelege și a-i ispiti pe oameni de foarte, foarte mult timp. El poate spune suficient din adevăr și lucruri pe care oamenii nu le știu, pentru a-i determina să creadă minciunile mortale amestecate în ele. Nu aș vrea niciodată să mă măsor cu Satana în inteligență sau să-l ascult și să încerc să deslușesc adevărul de la el. Din fericire, nu este nevoie să facem asta niciodată. Trebuie doar să-L urmăm pe Dumnezeu. La fel ca într-o echipă de baschet sau de fotbal, pe măsură ce ne supunem lui Dumnezeu, El, îngerii Săi și ceilalți slujitori ai Săi de pe pământ pot să ne „protejeze”, în timp ce noi obținem victorii pentru slava Sa.

Î: În Ezechiel 28:8, a fost aceasta o profeție falsă, așa cum susține scepticul „Ghid al lui Asimov pentru Biblie”, la pagina 590?

R: Nu. Asimov susține acest lucru deoarece regele Tirului, Etbaal (Ithobaal) al II-lea, a fost luat prizonier la Babilon și nu a fost ucis mai întâi. Deși Etbaal a fost dus la Babilon, Asimov face aici o presupunere, deoarece istoria nu consemnează modul în care a fost ucis Etbaal.

Î: În Ezechiel 28:10, de ce se menționează că împăratul Tirului va muri moartea celor necircumciși?

R: La fel ca egiptenii și evreii, fenicienii practicau circumcizia, spre deosebire de dușmanii lor, babilonienii și filistenii. În schimb, grecii și popoarele mesopotamiene nu o practicau. Acest lucru are conotația unei morți în rușine.

Î: În Ezechiel 28:10, cine mai practica circumcizia?

R: Evreii, arabii, moabiții și amoniții practicau circumcizia. În Egipt, mormântul lui Ti (c. 2300 î.Hr.) de la Saqqara arată operația efectuată pe băieți de 13 ani. Iosifus relatează că Ioan Hircan a fost nevoit să-i oblige pe edomiți să se circumcidă. Curios, circumcizia nu s-a limitat la Orientul Mijlociu. Se spune, de asemenea, că și australienii și unele popoare din America practicau circumcizia. Circumcizia nu era practicată de asirieni, babilonieni, canaaniți, greci sau filisteni.

În ceea ce privește musulmanii, Coranul nici măcar nu menționează circumcizia, dar musulmanii o practică asupra băieților de 13 ani, deoarece recunosc că Avraam a fost circumcis.

Î: În Ezechiel 28:12, cum a putut să cadă Satana, din moment ce era plin de înțelepciune?

R: Evident, înțelepciunea în sine nu te ferește de cădere. De fapt, cunoașterea, chiar și cunoașterea lui Dumnezeu, poate da naștere la mândrie, dar iubirea zidește, conform 1 Corinteni 8:1.

Î: În Ezechiel 29:11-13; 30:23-26, când a fost Egiptul nelocuit timp de patruzeci de ani și când au fost egiptenii împrăștiați de babilonieni?

R: Acest răspuns este o repetare a discuției din Ieremia 46:13-20.

Scepticii obișnuiau să creadă că babilonienii nu au atacat niciodată Egiptul, deoarece istoricii greci nu au menționat această invazie. Cu toate acestea, nu numai că istoricul evreu Iosif a menționat acest lucru în „Antichitățile iudeilor” 10.9.5-7 (c. 93-94 d.Hr.), dar și un fragment dintr-o cronică babiloniană din 567 î.Hr., precum și o inscripție de pe statuia funerară a lui Nes-hor din sudul Egiptului, coroborează relatările lui Iosif și ale Bibliei. O tăbliță cuneiformă babiloniană descoperită de Pinches relatează despre o invazie din 569/568 î.Hr.

Cât de adânc în Egipt au pătruns babilonienii? Invazia a fost probabil de scurtă durată. Cu toate acestea, statuia funerară a lui Nes-hor menționează că, la un moment dat în timpul domniei lui Uah-ib-Ra, o armată de nordici a avansat atât de mult spre sud încât a amenințat granița cu Etiopia. Nes-hor era guvernatorul sudului Egiptului sub domnia faraonului Hophra. De remarcat că Ezechiel nu a prezis cât timp vor rămâne babilonienii în Egipt, ci doar că vor invada Egiptul până la granița cu Etiopia.

Î: În Ezechiel 29:14; 30:14, unde se află țara Pathros?

R: Acesta era un nume antic pentru Egiptul de Sus. Egiptul de Sus este partea sudică a Egiptului.

Î: În Ezechiel 29:18, cum a ajuns ca fiecare cap din armata babiloniană să fie chel?

R: Dacă soldații purtau coifurile suficient de mult timp, părul lor se uza. Soldații romani s-au plâns, de asemenea, de acest fenomen în secolele următoare. Nu este clar dacă această chelie era temporară sau permanentă. Ca o paranteză, coifurile lor erau din piele.

Î: În Ezechiel 30:5, unde se află Chub/Cub?

R: Se crede că face parte din Libia de astăzi.

Î: În Ezechiel 30:15 și Naum 3:8, unde se află orașul „No”?

R: „No Amon” era un alt nume pentru Teba, un oraș important al Egiptului. Era, de asemenea, supranumit de egipteni „Orașul”. Cuvântul egiptean pentru sat era niwt, pe care evreii l-au transformat în No. Numele complet în ebraică, No-Amon, însemna oraș/sat al lui Amon. Se baza pe ajutorul lui Put și Lubim, dar nu a venit niciun ajutor, conform „Believer’s Bible Commentary”, p. 1140. Naum vorbește despre No ca fiind deja distrus, iar Teba a fost distrusă în 663 î.Hr. Orașul Teba a fost reconstruit în 654 î.Hr.

Î: În Ezechiel 30:15,16, cum și-a revărsat Dumnezeu mânia asupra Sinului?

R: Aceasta nu se referă la fapte păcătoase, ci mai degrabă la regiunea numită „Pustia Sin”, cunoscută și sub numele de Pelusium, care se află în nord-estul Egiptului, în Peninsula Sinai. Când regele persan Cambyses a cucerit Egiptul, el a învins mai întâi armata egipteană la Pelusium în anul 525 î.Hr. După aceea, rezistența a fost nesemnificativă.

Î: În Ezechiel 30:17, unde se află Aven și Pibeseth?

R: Aven este orașul egiptean On, care avea numele grecesc Heliopolis. Pibeseth este cunoscut și sub numele de Bubastis.

Î: În Ezechiel 31:13, în alegorie, ce reprezintă păsările cerului și fiarele câmpului?

R: „Păsările și fiarele care se așează acolo” sună nedorit. Fie reprezentau demoni, fie oameni care îi exploatau pe alții. Deuteronomul 28:26 spune că trupurile lor vor fi hrană pentru păsări și fiare.

Î: În Ezechiel 31:15-18 și Ezechiel 32:2, de ce a provocat Dumnezeu o mare jale pentru faraonul Egiptului?

R: Scriptura nu spune, dar putem specula. Fiind atât de aproape de israeliți, egiptenii, mai mult decât majoritatea celorlalte popoare, aveau acces la multe cunoștințe despre adevăratul Dumnezeu. Religia egipteană nu avea atât de multe practici detestabile precum religiile canaanite și babiloniene. Totuși, mândria față de lucrurile egiptene i-a făcut să fie spiritual mai îndepărtați de Israel decât regina din Saba și eunucul etiopian.

Î: În Ezechiel 32:13, în această alegorie, ce reprezintă fiarele care urmau să fie distruse?

R: S-ar putea referi la faptul că vitele erau mijloacele de a dobândi bogăție.

Î: În Ezechiel 32:21-32, care este semnificația acestei imagini din mormânt?

R: Există cel puțin trei aspecte ale acestei imagini vii. Este cert că Egiptul se va prăbuși. Folosirea repetiției subliniază faptul că Egiptul nu va fi diferit de Asiria, Elam, Meșec, Tubal și alte națiuni. În cele din urmă, la fel cum ar fi incredibil să credem că asirienii ar fi distruși în plină glorie, pare incredibil că egiptenii ar putea fi vreodată distruși. Totuși, acest lucru se va întâmpla cu siguranță.

Î: În Ezechiel 32, când este mândria culturală un lucru bun și care sunt cel puțin șapte moduri în care poate fi un lucru rău?

R: Ești mulțumit sau fericit de cultura în care te-ai născut? Nu este nimic rău în asta. Dar mândria culturală poate fi greșită în mai multe feluri.

1. Crezi că ai dreptul la anumite lucruri, mai mult decât alți oameni, datorită culturii tale?

2. Crezi că te-ai născut mai bun decât alții datorită culturii tale?

3. Îi privești de sus pe ceilalți datorită culturii tale, așa cum Iona îi privea de sus pe asirienii răi? Când vezi o persoană cu adevărat rea, amintește-ți că „dacă nu ar fi fost harul lui Dumnezeu, aș fi fost și eu în locul acela”.

4. Crezi că ai dreptul să profiți de alții sau să-i asuprești datorită culturii tale?

5. Crezi că, datorită culturii tale, te-ai „născut să domnești”?

6. Crezi că Dumnezeu iartă răutatea din tine, dar nu și aceeași răutate la alții, datorită culturii tale? „Îi voi susține, fie că au dreptate, fie că nu.”

7. Scuzi răutatea celor din grupul tău, în timp ce condamni aceleași lucruri la cei care nu fac parte din grupul tău? „Poate că sunt niște ticăloși, dar tot îi susținem pentru că sunt ticăloșii noștri.”

Î: În Ezechiel 32, când mândria culturală stă în calea Evangheliei și a ascultării de Dumnezeu?

R: Cel mai evident mod este atunci când cultura ta îți spune să faci ceva, iar Dumnezeu îți spune să faci altceva. Sau când ești mândru de ceva din cultura ta, în timp ce Dumnezeu spune că acel lucru este rău.

Un mod mai puțin evident este ilustrat în exemplul lui Iona. El era mândru de aspectele evlavioase ale culturii sale și îi privea de sus pe necredincioșii răi. Ar trebui să recunoaștem păcatul ca fiind păcat, dar nu ar trebui să privim pe nimeni de sus.

Î: În Ezechiel 32, cum pot oamenii să perpetueze păcatele culturale?

R: Dacă strămoșii sau părinții tăi au păcătuit, iar tu alegi să o iei pe o altă cale și să nu faci acele lucruri, atunci nu ești vinovat de acele păcate. Dar dacă alegi în mod activ să urmezi păcatele strămoșilor sau ale părinților tăi, atunci ai parte de păcatul lor. Mulți oameni nu fac niciuna dintre aceste lucruri; ei nu decid cu adevărat nimic, ci doar fac în mod pasiv ceea ce le spune cultura lor. Atunci, și ei au parte de păcatele culturii și ale strămoșilor lor.

O funcție cheie a culturii, fie ea bună sau rea, este aceea de a oferi un sentiment de normalitate atitudinilor, credințelor și comportamentelor. Dacă acestea sunt rele și contrare Cuvântului lui Dumnezeu, urmarea culturii poate conferi un fals sentiment de legitimitate acelei răutăți.

Un scop negativ pe care îl poate servi studiul istoriei este acela de a perpetua ura. De exemplu, a fost un băiat musulman care a spus că îi urăște pe evrei, chiar dacă nu întâlnise niciodată unul. Ce s-ar întâmpla dacă lucrurile care i s-au spus despre evrei ar fi false?

Î: În Ezechiel 33:1-6, care sunt lucrurile pe care le face un paznic pentru un oraș? Cum se face că o țară nu are un paznic?

R: A fi paznic este o responsabilitate importantă. Un paznic îndeplinește cel puțin patru sarcini.

1. El veghează pentru a suna din trâmbiță și a avertiza populația orașului, în special soldații, cu privire la un atac iminent. El privește în depărtare pentru a avertiza cu cât mai mult timp înainte cu privire la un atac.

2. Indică direcția atacului, mărimea armatei și alte detalii referitoare la atac.

3. Dacă orașul este deja atacat, el poate anunța oamenii când vede întăriri care să lupte împotriva atacatorilor.

4. Le oferă locuitorilor orașului un sentiment de siguranță. Aceștia știu că soldații lor nu vor adormi dacă paznicul este vigilent. Desigur, dacă paznicul adoarme el însuși, atunci oferă un fals sentiment de siguranță.

Î: În Ezechiel 33:1-6, de ce este atât de important un paznic pentru un oraș? Ce se poate întâmpla când un paznic își neglijează datoria?

R: Un paznic poate fi fie o singură persoană, fie câte o persoană pentru fiecare direcție, în cazul unui oraș mare. Un paznic nu are, în sine, puterea de a respinge invadatorii, dar este esențial pentru a da alarma și a permite apărătorilor adormiți să lupte.

Dacă un paznic adoarme la datorie, într-o noapte obișnuită nu se va întâmpla nimic, dacă nimeni nu-l prinde. Dar dacă apare o armată invadatoare, atunci va fi prea târziu pentru oraș dacă paznicul doarme. Așadar, în peste 99% din cazuri, eforturile paznicului par să nu conteze. Însă pentru acel 1%, meseria lui este foarte, foarte importantă. Soldații romani care adormeau în timpul gărzii erau arși de vii, îmbrăcați în uniformele lor.

În Irlanda, cu secole în urmă, un soldat de rând stătea de gardă la un fort într-o perioadă de pace. Un ofițer și iubita sa se plimbau pe lângă zidurile garnizoanei, când ofițerul a scăpat din greșeală peste zid inelul de logodnă pe care urma să i-l ofere iubitei sale. Așa că i-a cerut soldatului de rând să-l recupereze, iar acesta a spus că o va face dacă ofițerul va sta de gardă în locul lui. S-au înțeles. Soldatul de rând nu s-a mai întors niciodată. Ofițerul a adormit. Comandantul soldatului l-a văzut pe paznicul adormit și l-a împușcat mortal.

Î: În Ezechiel 33:7-11, care sunt sarcinile unui paznic spiritual?

R: Un paznic spiritual avertizează asupra pericolelor iminente sau a ereziilor care ar putea apărea, dar care sunt încă departe. El sau ea avertizează, de asemenea, asupra pericolelor prezente sau asupra locurilor în care zidurile sunt sparte și se află în cetatea lui Dumnezeu. De asemenea, îi îndrumă pe credincioși cu privire la locul unde se află pericolul și la importanța abordării acestor pericole.

Î: În Ezechiel 33:7-11, de ce este atât de important un paznic spiritual? Ce se poate întâmpla când un paznic spiritual își neglijează datoria?

R: În primul rând, Dumnezeu ne-a poruncit să ne examinăm pe noi înșine și să păzim turma de lupii spirituali. Creștinii pot fi adormiți de falsele asigurări ale altora că împărtășesc aceeași credință. Creștinii pot deveni descurajați și își pot pierde zelul.

Î: În Ezechiel 33:7-11, care sunt modalitățile prin care putem fi paznici spirituali astăzi?

R: Creștinii care au darurile cunoașterii și discernământului pot și ar trebui să fie paznici spirituali în patru moduri care se suprapun.

1. Putem colabora cu alții pentru a apăra turma de amenințările externe. Putem să ne ferim atât de religiile false care nu pretind că sunt creștine, cât și de cele care pretind acest lucru.

2. Putem colabora cu alții pentru a apăra turma de frații falși, de lupii sălbatici din mijlocul nostru (Faptele Apostolilor 20:28-31).

3. Putem să ne ferim de păcat, mai ales atunci când un lider creștin promovează păcatul ca fiind „în regulă”. Putem să avem grijă de căsătoriile noastre.

4. Ne putem apăra împotriva descurajării. Când lumina creștinilor începe să pălească, le putem reaminti pe Cine slujesc, țelul spre care se îndreaptă și deșertăciunea lucrurilor acestei lumi.

Eficacitatea unui paznic depinde atât de cât de vigilent este, cât și de credibilitatea pe care oamenii o au pentru a-l asculta. Aproape toată lumea din America știe despre faimoasa călătorie a lui Paul Revere, care a avertizat că britanicii veneau să le ia muniția. William Dawes a călătorit și el și a fost la fel de important. Revere a avertizat oamenii de-a lungul drumului, în timp ce Dawes a călărit direct spre Lexington pentru a-i avertiza pe liderii de acolo. Niciunul dintre cei doi nu a fost foarte faimos în timpul vieții, dar când Henry Wadsworth Longfellow a scris despre călătoria de la miezul nopții a lui Paul Revere, l-a ignorat complet pe Dawes. Unii paznici devin faimoși, iar alții nu vor fi ținuți minte, cel puțin aici, pe pământ.

Î: În Ezechiel 33:7-11, care sunt modurile necorespunzătoare de a fi un paznic, pe care nu ar trebui să le practicăm?

R: Nu ar trebui să numim erezie care duce la pierzarea sufletului ceea ce este doar o eroare. Nu ar trebui să subliniem anumite păcate, iar în același timp să trecem sub tăcere sau să acceptăm tacit păcate chiar mai grave. Chiar dacă sunt momente în care ar trebui să fim severi în mesajul nostru, ar trebui să împărtășim adevărul cu dragoste. În cele din urmă, ar trebui să ne dăm seama că există diferite tipuri de răspunsuri, în funcție de stadiul în care se află ascultătorul. Există instruire, corectare blândă, îndemn și, în cele din urmă, mustrare aspră, care în Biblie includea ridiculizarea, injuriile și amenințările cu Iadul.

Cum putem ști ce este potrivit? Putem privi exemplele din Biblie. Când Pavel a avertizat bisericile rătăcite în 1 și 2 Corinteni, Galateni și Coloseni, și când a dat avertismente cu privire la unele idei greșite ale câtorva persoane în scrisoarea sa către Filipeni, putem vedea o modalitate de a fi un paznic. Când Petru ne avertizează în 2 Petru, putem vedea o a doua modalitate de a fi un paznic. Când vedem ce scrie Ioan în 1, 2 și 3 Ioan, putem observa o a treia modalitate de a fi un paznic. Când Iuda ne avertizează în Cartea lui Iuda, putem observa un al patrulea stil de a fi un paznic. În cele din urmă, când îl vedem pe autorul Epistolei către Evrei, care nu avertizează împotriva ereziilor, ci îi avertizează pe credincioși cu privire la importanța esențială de a rămâne statornici în credința lor, observăm un stil cu totul diferit de a fi un paznic.

Î: În Ezechiel 33:12-21, în ce fel era Ezechiel un paznic într-un mod diferit de cel la care ne-am fi așteptat?

R: Oamenii nu veneau la Ezechiel întrebând: „Ce ar trebui să facem?” sau „Este corect acest lucru?”. Ba dimpotrivă, ei nu veneau deloc să întrebe nimic; credeau că au înțeles totul, dar înțeleseseră greșit. Unul dintre scopurile unui paznic este să avertizeze despre un nou pericol iminent înainte ca pagubele să se producă. Un al doilea scop este să le arate celor care sunt deja convinși de ceea ce ar trebui să urmeze, că ceea ce urmau era greșit. Este vorba de a contesta lucrurile false pe care ei le consideră adevărate, după ce doctrina falsă și-a făcut deja efectul dăunător.

Î: În Ezechiel 33:24, ce voiau să spună oamenii când afirmau că Avraam era singur, dar ei sunt mulți?

R: Argumentul lor era că Avraam era doar o singură persoană și totuși a moștenit țara. Acum noi suntem mult mai puternici decât Avraam, pentru că suntem mulți, așa că să ne încurajăm, deoarece suntem și mai capabili să păstrăm țara. Dumnezeu condamnă această atitudine. De fapt, Avraam încă nu stăpânea țara. Avraam nici măcar nu a primit promisiunea stăpânirii țării datorită puterii sau meritelor sale proprii, ci numai datorită harului lui Dumnezeu. Dar faptul că erau mulți nu le conferă niciun merit suplimentar pentru a stăpâni țara; de fapt, ar avea chiar mai puține merite din cauza idolatriei lor și a altor păcate. Așa cum aveau să afle în scurt timp, chiar dacă erau mult mai mulți decât Avraam, tot nu erau suficient de puternici, pe cont propriu, pentru a-i respinge pe babilonieni. Ei se bazau pe propria lor sabie, conform Ezechiel 33:26. Și dacă Dumnezeu nu i-ar fi respins pe babilonieni pentru ei – lucru pe care El a spus că nu-l va face –, atunci ei își puneau speranța în ceva care nu merita această încredere. Ei au omis complet faptul că era vorba de harul și puterea lui Dumnezeu, nu de puterea sau meritul omului.

Astăzi, o organizație sau o denominație poate începe bine, dar poate ajunge în situație proastă atunci când oamenii încep să se încreadă în organizație și să simtă mai multă loialitate față de organizație sau slujire decât față de Dumnezeu.

Î: În Ezechiel 33:25, ce este neobișnuit în formularea acuzației de aici: „ridicați-vă ochii spre idolii voștri”?

R: Nu se spune că se închinau la acei idoli în locul lui Dumnezeu; poate că unii doreau să se închine la idoli pe lângă Dumnezeu, cu alte cuvinte, păstrându-și opțiunile deschise prin încercarea de a juca pe toate părțile. Nu se spune în mod explicit că se închinau la acei idoli, deși acest lucru este sugerat aici. A-ți ridica ochii este o expresie mai generală; înseamnă a privi sau a acorda atenție idolilor în general. Înseamnă a respecta idolii. Am auzit odată un apologet creștin spunând că ar trebui să respectăm religia musulmană. Biblia nu spune nicăieri că ar trebui să respectăm religiile false; și nu ar trebui să respectăm islamul mai mult decât respectă atât musulmanii, cât și creștinii hinduismul sau budismul. Pe de altă parte, ar trebui să respectăm poporul musulman, la fel cum ar trebui să respectăm toți oamenii, întrucât întreaga umanitate este creată după chipul lui Dumnezeu.

Î: În Ezechiel 33:27-29, în ce sens este Dumnezeu „Cel care pustieste”?

R: Când un popor se îndepărtează de Dumnezeu, Dumnezeu va folosi evenimente neplăcute pentru a arăta că nu se pot baza doar pe propria lor putere. În America, așa cum a spus cineva acum câteva decenii, când scoți Biblia din școli, aduci detectoarele de metale. Oamenii ar fi putut crede că se înșela, dar el doar nu a nimerit momentul.

Î: În Ezechiel 33:30-33, Dumnezeu îi spunea lui Ezechiel că, aparent, acesta dobândise un fel de faimă și popularitate. Ar trebui să-i pese lui Ezechiel, și ar trebui să ne pese nouă dacă devenim oarecum faimoși sau populari?

R: Există două răspunsuri care par contradictorii la prima vedere, dar care, de fapt, se completează reciproc.

Nu, nu ar trebui să ne pese ce cred alții; ca slujitori ai lui Dumnezeu, ar trebui să ne pese doar ce crede Stăpânul nostru despre noi. Nu ar trebui să lăsăm faima sau lingușirea să ne umfle mândria și, eventual, să ne ducă la cădere.

Da, ar trebui să ne pese de aceste lucruri ca instrumente pentru răspândirea Evangheliei. La un moment dat, o persoană nu era faimoasă. În viitor, probabil va veni o vreme când nu va mai fi faimoasă sau nu va mai fi ascultată. Este în regulă. Dar, pentru perioada respectivă și pentru locul în care un credincios este faimos sau apreciat, acesta ar trebui să folosească acea platformă pentru a străluci pentru Hristos și a împărtăși Evanghelia. Dar nu lăsa ca asta să ți se urce la cap, pentru că și asta va trece. Dumnezeu nu a spus acest lucru pentru a face apel la mândria cuiva, ci mai degrabă pentru ca Ezechiel – și noi – să putem folosi faima trecătoare spre slava lui Dumnezeu.

Î: În Ezechiel 33:31-33, de ce unii oameni care nu au nicio intenție de a-L urma pe Dumnezeu doresc totuși în mod activ să audă Cuvântul Lui?

R: Ei vor să se simtă bine pentru că sunt aproape de Dumnezeu, dar au și alte intenții. Poate că nu decid în mod activ că nu vor urma ceea ce aud, dar decid în mod pasiv că ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este opțională. Charles Stanley a vorbit despre oameni care inițial ar putea fi ascultători față de Domnul, iar apoi „ajung la un «poate»”.

Î: În Ezechiel 34:1-4, 8-12, în ce fel sunt unii lideri religioși asemănători cu acești păstori nefolositori?

R: Nu numai că păstorii nefolositori nu fac nimic, dar se bazează pe ei să îndeplinească o sarcină, pe care ei nu o îndeplinesc. Este mai bine să nu ai un păstor, ca proprietarul să știe că nu există un păstor și să-și păzească singur oile, decât să ai un păstor nefolositor pe care îl credeai un păstor bun.

La fel, este un lucru grav să fii un lider al creștinilor și să nu-ți îndeplinești sarcina pe care se bazează ceilalți.

Î: În Ezechiel 34:1-6, care sunt caracteristicile pe care le au unii dintre păstorii nefolositori?

R: Iată opt trăsături pe care le au cel puțin unii păstori răi.

Ezechiel 34:2 Ei nu se gândesc decât la ei înșiși

Ezechiel 34:2 Nu le pasă de turmă

Ezechiel 34:3 Totuși, vor să se bucure de beneficiile conducerii turmei, chiar cu prețul sacrificării celor mai buni din turmă

Ezechiel 34:4 Nu depun niciun efort să ajute sau să aducă înapoi pe cei aflați în suferință din turmă

Ezechiel 34:4 Au condus cu asprime și brutalitate (fără milă)

Ezechiel 34:5 Turma nu era într-o situație mai bună decât dacă n-ar fi avut păstor

Ezechiel 34:5 Păstorii care au dezertat nu i-au ferit de a fi prada altora

Ezechiel 34:6 Păstorii care au dezertat nu i-au ferit de a fi împrăștiați și dezbinați

Î: În Ezechiel 34:1-4, 8-12, în ce fel seamănă unii lideri politici cu acești păstori nefolositori?

R: Ei nu lucrează pentru popor, ci doar pentru un salariu. Nu le pasă de cei pe care ar trebui să-i conducă, ci doar să-i folosească. Le pasă doar de ei înșiși și văd funcția lor ca pe o modalitate de a obține profit.

Î: În Ezechiel 34:7-10, ce promite Dumnezeu că va face cu acești păstori nefolositori?

R: Sunt cel puțin trei lucruri.

Ezechiel 34:10 Dumnezeu îi va trage la răspundere

Ezechiel 34:10 Dumnezeu îi va îndepărta de la păstorirea turmei și de la beneficiile pe care le obțin din aceasta.

Ezechiel 34:10 Dumnezeu va salva turma de exploatarea lor

Richard FitzRalph (1299-1360), prin doctrina sa despre stăpânire, a scris că liderii necredincioși nu ar trebui să beneficieze de serviciul nostru, de loialitatea noastră sau de banii noștri.

Î: În Ezechiel 34:11-16, ce promite Dumnezeu că va face pentru oile Sale?

R: Ele vor fi conduse la pășuni unde vor fi hrănite și vor înflori. Nu numai că vor fi protejate de prădători, dar vor fi protejate și de un mediu nociv format din alte oi rele.

Î: În Ezechiel 34:17-24, cum pot unii creștini să fie oi, dar oi rele, tulburând apele cu picioarele?

R: Pot fi oi cărora nu le pasă că tulbură apele și împiedică alte oi să bea. Pot descuraja alți credincioși și pot da un exemplu rău. Pot împiedica alți credincioși să primească ceea ce au nevoie.

Î: În Ezechiel 34:23 și 48:21, acest „David” menționat este într-adevăr David sau Mesia?

R: Scriptura nu precizează, dar există două puncte de vedere în această privință. Fie este vorba despre Mesia, care va domni peste toate pentru totdeauna, fie este de fapt David, despre care unii cred că va domni sub Hristos în timpul Mileniului.

Î: În Ezechiel 34:25-31, ce promite Dumnezeu pentru oile Sale?

R: Dumnezeu promite un loc fără animale sălbatice. El a promis ploaie regulată (și binecuvântări). El promite că nu va mai fi sclavie, foame sau rușine.

Î: În Ezechiel 34:25-31, aceste promisiuni se vor împlini fizic sau spiritual? Când se vor împlini?

R: Acestea se vor împlini în cele din urmă în timpul domniei milenare, în timpul „slujitorului Meu David” din Ezechiel 34:23-24. Deși Dumnezeu veghează asupra noastră acum, siguranța absolută în țara lor, faptul că nu vor mai fi pradă pentru națiuni, este încă în viitor.

Î: În Ezechiel 34:31, ce înseamnă, la nivel individual, să fii una dintre oile lui Dumnezeu?

R: Înseamnă că îl urmezi pe păstor, despre care Noul Testament ne revelează că este Hristos. Liderii bisericii evlavioși sunt subpăstori, și noi trebuie să-i urmăm și pe ei, dar numai în măsura în care ei îl urmează pe Hristos (Evrei 13:7; 1 Petru 5:1-5).

Î: În Ezechiel 34:31, ce înseamnă, la nivel colectiv, faptul că suntem cu toții oile lui Dumnezeu?

R: Îl urmăm pe Păstor, care ne călăuzește și are grijă de noi. Avem încredere că calea Lui este cea mai bună. Suntem împreună, ca o singură turmă.

Î: În Ezechiel 35:2-3,7, Geneza 36:30; și 2 Cronici 20:10; 25:11, unde se află Muntele Seir?

R: Acesta este cel mai proeminent munte din Edom și este folosit aici ca sinonim pentru națiunea Edomului.

Î: În Ezechiel 35:5, cum a ajuns Edomul să nutrească o ostilitate străveche față de Israel?

R: Din păcate, atât atunci, cât și acum, unul dintre scopurile pentru care a fost folosită istoria este acela de a învăța și de a întări urile vechi. În jurul anului 1900 î.Hr., în Geneza 25:22-34; 27; 36:1, Esau, strămoșul edomiților, a vrut la un moment dat să-l omoare pe Iacov, strămoșul lui Israel. Ulterior, însă, s-au împăcat.

În jurul anului 1407 î.Hr., conform Numeri 20:14-21; 24:15-19, edomiții nu i-au lăsat pe israeliți să treacă prin țara lor spre Canaan.

1 Samuel 14:47 Ei au luptat în timpul lui Saul

1 Regi 11:14-22 Edomiții sub conducerea lui Hadad au luptat în timpul lui Solomon

2 Cronici 20:1-23: edomiții au încheiat o alianță și au luptat în timpul lui Iosafat

2 Regi 8:21 Edomiții au luptat în timpul lui Ioram

2 Cronici 28:17 Edomiții au luptat în timpul lui Ahaz

Psalmul 137:7; Plângerile lui Ieremia 4:21-22; Obadia 10-14 Edomiții i-au ajutat pe babilonieni împotriva lui Iuda.

În Ezechiel 25:12-17, după căderea Ierusalimului, edomiții au așteptat la răscruci pentru a-i ucide și jefui pe evreii care fugeau.

Maleahi 1:2-5, în jurul anului 433 î.Hr., după întoarcerea din exil, edomiții erau încă dușmani.

Așadar, edomiții au fost dușmani ai Israelului timp de aproape o mie de ani, fără a-l număra pe Esau. Edomiții creșteau multe oi, dar la fel făceau și moabiții, amoniții, arabii și israeliții. Cam singurul lucru care îi deosebea pe edomiți, în afară de creșterea oilor, era ura lor față de Israel.

Î: În Ezechiel 35:5, ce este amărăciunea și care sunt diferitele ei faze?

R: Uneori, sentimentele negative dispar cu timpul. Dar, alteori, oamenii continuă să le alimenteze, astfel încât acestea să crească. Desigur, aceasta poate otrăvi relațiile cu persoana față de care simți amărăciune, dar poate otrăvi și relațiile cu ceilalți. Când amărăciunea atinge apogeul, este trist dacă singurul tău motiv de a trăi este ura.

Î: În Ezechiel 36:1-12, a fost greșit ca israeliții să se simtă încurajați aici?

R: Nu, deoarece Dumnezeu promitea să înlăture un adversar care îi hărțuia continuu în momentele de slăbiciune.

Î: În Ezechiel 36:13-21, care este echilibrul delicat pe care Dumnezeu îl realizează aici?

R: Pe de o parte, Dumnezeu declară că Israelul merita pedeapsa sa. Pe de altă parte, Dumnezeu a spus că pedeapsa lor va lua sfârșit și că vor fi binecuvântați. Dumnezeu nu voia ca ei să creadă că păcatul lor era în regulă, dar nici nu voia ca ei să creadă că, odată ce păcătuiseră grav, nu mai era cale de întoarcere.

Î: În Ezechiel 36:13-21, cum arătăm noi astăzi acest echilibru al lui Dumnezeu?

R: Dumnezeu acordă fiecăruia un anumit grad de libertate, dar El oferă, de asemenea, protecție oilor Sale asuprite. Dumnezeu va împiedica unele oi să le asuprească pe altele. La fel, putem lăsa oamenii să facă ce doresc, dar trebuie să-i apărăm pe cei asupriți. Așa cum a spus cineva glumind: „Ai libertatea să-ți miști brațele, dar libertatea ta de a-ți mișca brațele se termină acolo unde începe nasul meu.”

Î: În Ezechiel 36:18, ce este neobișnuit la acest cuvânt folosit pentru idoli?

R: Acest cuvânt, „gillulim”, este unul dintre cuvintele preferate ale lui Ezechiel pentru a desemna idolii. S-ar putea să derive din cuvântul „gel”, care înseamnă „bălegar”, și astfel Ezechiel numește idolii „lucruri de bălegar”.

Î: În Ezechiel 36:21-22, 32, cum a făcut Dumnezeu acest lucru pentru Numele Său?

R: Dumnezeu urma să-i restaureze pe israeliți, nu pentru că ar fi meritat-o, ci din cauza Numelui Său. Ei erau poporul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu urma să-i păstreze așa cum i-a promis lui Avraam. Exodul 32:9-14 ne învață același concept.

Î: În Ezechiel 36:25-26, cum va face apa curată ca israeliții să fie curați?

R: În două moduri.

În sens figurat, așa cum apa curăță de murdărie, Dumnezeu îi curăță pe toți cei care vor veni la El. Indiferent de momentul în care oamenii vin la Dumnezeu, El face acest lucru prin marele Său preot desemnat, Isus Hristos.

Din punct de vedere fizic, urma să vină o vreme în care poporul lui Dumnezeu urma să se supună poruncii lui Hristos de a se boteza.

Î: Ezechiel 36:25-30 a fost numit „Evanghelia după Ezechiel”. Cum ar fi perceput un evreu din acea vreme aceste promisiuni?

R: Ar fi părut fie umilitor, fie jignitor, sau poate chiar insultător faptul că Dumnezeu nu ar mai continua așa cum erau lucrurile înainte. Dumnezeu ar fi trebuit să le dea o inimă nouă. A spune că aveau o inimă de piatră nu era tocmai un compliment.

Î: În Ezechiel 36:31-32, în ce fel face acest lucru parte din pocăința autentică?

R: Când o persoană se gândește la păcatele din trecut pe care le-a comis, nu o face cu gânduri de dorință sau cu bucurie, ci mai degrabă cu dezgust față de ceea ce a făcut.

Mulți oameni au auzit de broaște și de „efectul aragazului”. Dacă pui o broască vie în apă clocotită, broasca va sări afară; ea știe că acolo există pericol. Dar dacă pui o broască în apă caldă și apoi o încălzești treptat până la fierbere, broasca va muri, fără să-și dea seama că era fiartă de vie. La fel, când oamenii se obișnuiesc cu un păcat mic, pot fi ispitiți să se mulțumească cu păcate foarte grave, atâta timp cât schimbarea este treptată. Antidotul pentru aceasta, după pocăință, este să deteste lucrurile păcătoase pe care le-au făcut, atât cele mari, cât și cele mici.

Î: În Ezechiel 37, care este semnificația viziunii despre valea oaselor?

R: Deși oamenii ar putea veni cu tot felul de idei fanteziste despre ce reprezintă oasele, Ezechiel 37:11 oferă un răspuns clar. Oasele reprezintă Casa lui Israel. Israeliții au fost aproape, dar nu complet, uciși sau asimilați în timpul exilului. Cu toate acestea, Ezechiel 37 arată că, chiar dacă fiecare israelit ar fi murit, Dumnezeu ar putea totuși să-Și țină promisiunea de a-i păstra, readucându-i la viață.

Acest lucru s-ar putea referi la restabilirea Israelului ca națiune în 1948.

Chiar dacă aceasta se referă la învierea trupească, musulmanii nu ar trebui să aibă nicio dificultate în a crede în această minune. Reconstituirea miraculoasă a oaselor a fost învățată și de Mahomed în Sahih Muslim 4:7055-7057, p. 1527-1528.

Î: În Ezechiel 37:1-2, care este ideea, nu a oaselor, ci mai degrabă a oaselor care erau foarte uscate?

R: Nu mai rămăsese în ele nici măduvă osoasă, nici sânge, nici nimic viu. Pentru a fi uscate, trebuiau să fi fost moarte de mult timp. Era, firește, fără speranță ca ele să mai trăiască vreodată.

Î: În Ezechiel 37:3, care a fost atitudinea lui Ezechiel în răspunsul său către Dumnezeu?

R: Ezechiel era pe deplin conștient de situația naturală. Dar Ezechiel nu voia să excludă nimic, având în vedere că este vorba de un Dumnezeu Atotputernic. Aceasta ar trebui să fie și atitudinea noastră.

Î: În Ezechiel 37:4, care era rostul de a vorbi oaselor, care nu puteau auzi sau înțelege nimic?

R: Dacă vreun pastor crede că enoriașii săi nu-l ascultă prea bine, „New International Bible Commentary”, la pagina 838, subliniază cu umor că aceasta era „cea mai lipsită de speranță congregație la care s-a adresat vreodată un predicator”. Scopul acestei viziuni nu era să învețe ceva oasele. Ci mai degrabă era să rostească asupra lor cuvântul lui Dumnezeu, prin care ele urmau să prindă viață. Uneori, cuvintele noastre nu au scopul de a-L învăța ceva pe un Dumnezeu atotștiutor, sau chiar pe alți oameni; uneori, ele servesc pentru a rosti cuvântul Domnului.

Î: În Ezechiel 37:5-10, cuvântul ebraic ruah (suflare/duh) apare de zece ori. De ce ar sublinia Dumnezeu atât de mult faptul că s-a întâmplat prin Duhul Său?

R: Scriptura nu spune acest lucru în mod direct, dar putem specula. În Geneza 1, Dumnezeu a subliniat că a creat prin rostirea Cuvântului Său, deși a menționat o singură dată și Duhul. În alte pasaje, Dumnezeu subliniază că lucrează prin brațul Său drept, sau, cu alte cuvinte, prin puterea Sa. Dar aici Dumnezeu nu face doar o lucrare fizică, ci pune Duhul în oameni (adică în oasele uscate).

Î: În Ezechiel 37:7-10, în această viziune, care este rostul unui proces în două etape?

R: Dumnezeu poate schimba lucrurile în mod natural și fizic, chiar și atunci când pare imposibil. Dar Dumnezeu nu se oprește aici. Dumnezeu poate transforma duhul unei persoane și poate da viață spirituală acolo unde înainte nu exista.

Î: În Ezechiel 37:11-14, care este aplicația directă a viziunii pe care Dumnezeu i-a arătat-o lui Ezechiel?

R: După distrugerea Ierusalimului, a urmat o perioadă în care părea că evreii, ca națiune, erau pierduți pentru totdeauna.

Au existat multe regate antice care erau destul de mari sau puternice la vremea lor: ubaidienii, urartu, heftaliții, mitanni, minoicii, popoarele mării, lidienii, hiksosii, yueh-chih, cimerienii și sciții. Majoritatea oamenilor de astăzi nu au auzit niciodată de ele, dar au fost destul de importante, cum ar fi atunci când lidienii și persanii s-au luptat și au ajuns la egalitate. Cu toate acestea, nu mai există nicio urmă a lor. Chiar și imperiile despre care ați auzit, precum asirienii, hitiții și babilonienii, au ajuns la un punct în care șansa lor de a se mai întoarce vreodată era practic zero. Acest lucru a fost valabil pentru atât de multe națiuni, încât, în mod firesc, se poate concluziona că, la fel ca în cazul filistenilor, timpul națiunii evreiești venise și trecuse, pentru totdeauna. Cu toate acestea, Dumnezeu a promis altceva.

Î: În Ezechiel 37:15-17, care este sensul unirii celor două bețe într-unul singur?

R: Poporul din regatul de nord al Israelului și cel din regatul de sud al Iudeei, care fuseseră separați și chiar se luptaseră între ei de atâtea ori, urmau să devină un singur popor, de nedespărțit.

Î: În Ezechiel 37:15-17, a fost oare dezbinarea inițială, sau separarea bețelor, sursa păcatelor ulterioare, așa cum ar crede unii din biserica locală a lui Witness Lee?

R: Aceasta este o concepție greșită, dar totuși parțial corectă.

Greșit: Dumnezeu, nu oamenii, a fost Cel care a provocat inițial despărțirea regatului unit, conform 1 Regi 11:11-13, iar Dumnezeu nu a păcătuit. Aceasta s-a întâmplat din cauza păcatelor lui Solomon și a faptului că poporul s-a îndepărtat de Dumnezeu. Poporul lui Iuda era gata să remedieze această divizare, dar Dumnezeu a transmis un mesaj prin profetul Semaia să nu-i oprească pe israeliți să se despartă, deoarece aceasta era voia lui Dumnezeu, conform 1 Regi 12:21-24.

Parțial corect: Imediat ce s-a produs divizarea, regele regatului de nord al Israelului i-a cufundat pe oameni într-o și mai mare răutate, inaugurând închinarea la vițeii de aur la Betel și Dan, conform 1 Regi 12:25-33.

Î: În Ezechiel 37:16-17, ar putea cele două bețe să fie Biblia și Cartea lui Mormon, așa cum susțin mormonii?

R: Nu. Keith Meservy, într-un articol publicat în revista mormonă „The Ensign” din septembrie 1977, pag. 22-27, a susținut acest lucru. El a observat că cuvântul ebraic specific pentru „toiag/băț”, matteh, nu este folosit în Ezechiel 37:16-17; dimpotrivă, cuvântul ebraic „ets” este un termen generic pentru „copac/lemn”. Asirienii și babilonienii foloseau „tăblițe de scris” din lemn, așa că el afirmă că acest lucru „confirmă corectitudinea” interpretării mormone. Cu toate acestea, tăblițele din lemn erau scobite în interior pentru a putea fi umplute cu ceară, iar pe ceară se scria. Pe de o parte, Meservy a arătat că „bastoanele” ar putea fi fie tăblițe de scris, fie bețe. Dacă acest lucru ar fi cu adevărat semnificativ, ar susține atât Noul, cât și Vechiul Testament, precum și Biblia și Cartea lui Mormon. Totuși, aici nu se face referire la scripturi. Mormoni ignoră faptul că Ezechiel 37:18b-28 ne spune deja ce înseamnă aceste două bețe. Înseamnă că cele două popoare (nu scripturile) vor fi unite într-unul singur. Ele urmau să fie adunate dintre națiunile în care fuseseră împrăștiate.

În acea vreme exista o mare dușmănie între popoarele lui Israel și Iuda. Un băț reprezenta Israelul, iar celălalt, Iuda. Aceasta profețea că triburile lui Israel și Iuda vor deveni un singur popor după ce Dumnezeu Își va aduna poporul din neamuri. Cele două bețe nu puteau fi Biblia și Cartea lui Mormon din următoarele motive.

1. Bastoanele se referă la două popoare, nu la cărți, în Ezechiel 37:18b-20

2. Când vor fi unite, David va domni peste ele, conform Ezechiel 37:24.

3. Ele vor fi unite atunci când vor locui în țara strămoșilor lor, conform Ezechiel 37:25.

4. În cele din urmă, Cartea lui Mormon nu poate fi menționată aici, deoarece este plină de neadevăruri, inclusiv o civilizație americană completă pentru care nu s-au găsit dovezi arheologice. De exemplu, întrebați orice arheolog mormon onest unde se află vreun oraș menționat în Cartea lui Mormon, și vă va spune că încă nu l-a găsit. Câte decenii vor mai trece și câte orașe ale incașilor, chimușilor, aztecilor, mayașilor etc. va trebui să descoperim înainte de a concluziona că orașele din Cartea lui Mormon nu vor fi găsite niciodată, pentru că nu au existat niciodată?

Î: În Ezechiel 38:2; 39:1,11, ce este Gog?

R: Unii cercetători susțin că acest termen se referă la Rusia, dar alții nu sunt atât de siguri.

Gog ar putea fi același cuvânt cu Gyges/Gugu, un rege al Lidiei din Turcia de astăzi. În Vechiul Testament, cuvântul este folosit doar aici și în 1 Cronici 5:4

Alte posibilități mai îndepărtate pentru „Gog” sunt:

Gagu, un conducător al țării Sakhi, situată la nord de Asiria, în teritoriile actuale ale Rusiei, Azerbaidjanului și/sau Armeniei.

Cuvântul sumerian pentru întuneric este „Gug”.

Gomer, menționat în Geneza 10:2 chiar înainte de Magog, era un popor puternic pe care asirienii îl numeau Gimirai, pe care istoricii de astăzi îl cunosc drept cimerienii din sudul Rusiei. Aceștia au cucerit Armenia, au slăbit Meshech și Tubal și s-au stabilit în nordul Turciei de astăzi, potrivit lui Herodot (4:12). Sciții și cimerienii au năvălit în Palestina în anul 650 î.Hr. Sciții au invadat teritoriul medilor din Iran în anul 653 î.Hr., înainte ca medii să-i alunge în anul 625 î.Hr. Chiar și mai târziu, sciții au rămas o forță de care trebuia să se țină seama. În anul 130 î.Hr., parții, sciții, sakii (kushanii) și tocharienii (= tukharienii = Yueh-Chih) s-au unit pentru a invada Bactria și sudul Rusiei.

Gog și Magog nu pot fi Alexandru cel Mare, deoarece Alexandru și armata sa nu și-au găsit sfârșitul pe munți, așa cum se menționează în Ezechiel 39:4.

Î: În Ezechiel 38-39, cine sunt Gog și Magog?

R: Magog, Tubal și Meșec sunt menționați pentru prima dată în Geneza 10:2. Ezechiel 38:1 se referă probabil la același eveniment cu Gog și Magog din Apocalipsa 20:8. Aceasta a fost Marea Bătălie din Valea lui Iosafat, la sfârșitul Mileniului.

Î: În Ezechiel 38-39, de ce i-ar aduce Dumnezeu pe Gog și Magog împotriva Israelului?

R: Ezechiel 38:16,23; 39:7 spune că acest lucru se va întâmpla pentru a aduce slavă lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va face pe acești oameni răi să aleagă să invadeze Israelul, iar Dumnezeu Își va arăta slava în timp ce va proteja Israelul.

Î: În Ezechiel 38:4, Dumnezeu i-a condus pe Gog și Magog să invadeze Israelul, sau Satana i-a condus în Apocalipsa 20:7-8?

R: Patru puncte de luat în considerare în răspuns.

1. Din Ezechiel 38:10-11 reiese că Gog și Magog vor pune la cale un plan rău, se vor pregăti și, aparent, vor crede că doar ei înșiși au luat această decizie. De fapt, ei au fost chemați să facă acest lucru (Ezechiel 38:8).

2. Se spune în mod specific că Dumnezeu îi va îndrepta din țara lor din nord să vină împotriva Israelului. Apoi, Dumnezeu îi va distruge (Ezechiel 38:4; 39:2-3).

3. Dumnezeu Însuși nu ispitește pe oameni (Iacov 1:13). Mai degrabă, mijlocul pe care îl va folosi Dumnezeu este ca Satana să-i înșele pe Gog și Magog, conform Apocalipsa 20:7-8.

4. Acest concept, conform căruia Dumnezeu folosește răul oamenilor și pe Satana pentru a împlini lucruri care fac parte din planul Său, este numit de teologi „doctrina concurenței”. Probabil cel mai clar exemplu al acestui adevăr se găsește în Geneza 50:20, când Iosif le-a vorbit fraților săi despre faptul că l-au vândut ca sclav. Iosif a spus: „Cât despre voi, ce ați intenționat împotriva mea ca rău, Dumnezeu a întors spre bine…” Un alt exemplu de concurență este trădarea lui Isus de către Iuda; aceasta a făcut parte din planul definit și din presciența lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 2:23). De asemenea, Dumnezeu l-a folosit pe Satana pentru a-l incita pe David să numere cu mândrie poporul lui Israel în 2 Samuel 24:1 și 1 Cronici 21:1.

Î: În Ezechiel 38:4-6, 39:3,9, de ce se menționează cai, scuturi și săbii?

R: În această profeție simbolică despre viitor, cititorii din acea vreme nu ar fi înțeles ce sunt tancurile și alte arme. Ne-am putea gândi la acestea ca la vehicule, armuri și arme.

Î: În Ezechiel 38:6, unde se află Togarma?

R: Bet-Togarma înseamnă „Casa lui Togarma”. Togarma era un regat situat la 70 de mile vest de Malatya. Hitiții îl numeau Tegarama. Asirienii îl numeau Tilgarimanu și l-au cucerit în anul 695 î.Hr. Grecii îl numeau Gauraena. Armenii susțin că descind din Haik, un fiu al lui Torgom. O altă posibilitate, mai îndepărtată, este ca Togarma să fie tocharienii, numiți și tukharieni, care erau yueh-chih. Există unele speculații, dar fără niciun temei în afară de asemănarea numelor, că aceasta ar fi Tobolsk, în Rusia. Orașul are o populație de aproximativ 100.000 de locuitori și este capitala Siberiei.

Î: În Ezechiel 38:16b, 23; 39:7; 39:21; Exod 9:16; Romani 9:17, în ce fel aducerea dușmanilor împotriva lui Israel aduce slavă lui Dumnezeu?

R: Acești oameni erau deja împotriva lui Dumnezeu, iar venirea lor împotriva Israelului îi va aduce atât la judecată, cât și va arăta că Dumnezeu îi apără.

Î: În Ezechiel 38:22, ce ar putea însemna torentele de ploaie, grindina, focul și sulful?

R: Ar putea fi vorba de ploaie naturală, grindină și sulf trimise de Dumnezeu, sau această imagine s-ar putea referi la o bătălie viitoare, în care vor cădea asupra lor obuze de mortier, rachete, bombe și o ploaie de gloanțe.

Î: În Ezechiel 39:1-2,6, cine sunt Magog, Meșec și Tubal?

R: Magog, Tubal și Meșec sunt menționați pentru prima dată ca fii ai lui Iafet în Geneza 10:2. Meșec este, de asemenea, un fiu al lui Aram, un fiu al lui Sem, conform Genezei 10:23. Istoricul Iosifus, în lucrarea sa „Antichitățile iudeilor”, cartea 1, capitolul 6.1, spune că Magog erau sciții, care locuiau în Rusia. Madai, menționat chiar lângă Magog, reprezintă medii, care erau cunoscuți ca fiind rude apropiate ale sciților. Tubal și Meșec nu au nicio legătură cu Tobolsk și Moscova din Rusia; dimpotrivă, Tubal, Meșec și Magog sunt menționați cu toții în inscripțiile asiriene. Poporul Magog este menționat și în 1 Cronici 1:5; cu toate acestea, în Apocalipsa 20:8, Magog este o persoană. Meșec ar putea proveni din munții Moschieni. Se spune că Tiras ar putea fi, eventual, Tracia.

Î: În Ezechiel 39:1-6, când va avea loc această bătălie?

R: Unii consideră că bătălia lui Dumnezeu de aici va avea loc după întoarcerea lui Israel, dar înainte de Mileniu.

Interesant este că aici este important nu doar ca inamicul să fie învins, ci ca până și oasele să fie îndepărtate.

Î: În Ezechiel 39:9-10, de ce se menționează arderea, arcurile, săgețile și alte arme folosite ca combustibil?

R: Arcurile și săgețile ar putea fi traduse ca „lansatoare” și „proiectile”. Cuvântul „cai” din Ezechiel 38:4 înseamnă literalmente „săritori”.

Î: În Ezechiel 40, care este scopul măsurării tuturor acestor lucruri?

R: Deși cartea lui Ezechiel conține multe avertismente și mustrări, aceasta este o secțiune despre speranța viitoare. Este atât certă, cât și foarte specifică. Aceste măsurători nu sunt lipsite de sens, ci sunt dimensiuni fizice care subliniază caracterul concret al acestei speranțe. Aceasta se referă la un templu fizic, cu măsurători fizice reale, care va exista în timpul Mileniului.

Î: În Ezechiel 40:1, când era începutul anului?

R: Începând cu perioada Exodului, anul israelit începea în luna Nisan, care corespunde lunii martie sau aprilie a noastre. Cu toate acestea, în acea perioadă, a șaptea lună, Tishri (octombrie-noiembrie), a devenit prima lună a calendarului civil. Așadar, este vorba fie de luna Nisan, fie de luna Tishri.

Î: Ar putea acest templu să fie unul care este deja construit?

R: Nu. Dimensiunile și planul acestui templu sunt diferite de cele ale templului lui Solomon, ale templului lui Zorobabel și ale reconstrucției templului lui Zorobabel realizate de Irod. Nici din acele temple nu curgea vreun râu. Geografia țării promise ar trebui să se schimbe pentru a corespunde cu ceea ce se menționează în Ezechiel. Totuși, acest lucru nu este doar simbolic, deoarece nivelul ridicat de detaliu ar fi lipsit de sens dacă ar fi doar simbolic.

Î: În Ezechiel 40-48, este vorba despre un templu milenar?

R: Da. Întreaga secțiune nu s-a împlinit încă pe pământ. Creștinii au două interpretări foarte diferite.

Amilenialiștii cred că nu există niciun Mileniu, iar perioada de o mie de ani din Apocalipsa 20:1-7 este interpretată de ei în sens spiritual, referindu-se la Cer. Ei ar spune că acest templu se referă la aspecte ale Cerului. Ca o notă, mulți din biserica primară erau amilenialiști, inclusiv Eusebiu de Cezareea (care a trăit în jurul anului 325 d.Hr.)

Premilenialiștii susțin că va exista o perioadă milenară de 1.000 de ani pe pământ, iar acest templu va exista în acea perioadă. Ca o notă, Eusebiu menționează că unul dintre primii scriitori ai Bisericii din perioada post-Noul Testament care era un „chiliast” (care credea într-un mileniu literal de 1.000 de ani) a fost Papias, un ucenic al apostolului Ioan.

Unii consideră că acesta ar putea fi templul construit în Mileniu și care va supraviețui după mileniu. Ambele au douăsprezece porți, cu patriarhii pe porți, un înger cu o măsură și apă care curge spre est. Cu toate acestea, există diferențe în ceea ce privește dimensiunile. În Ezechiel 47:15-20 marea reprezintă o graniță, în timp ce în Apocalipsa 21:1 nu mai există nicio mare. Așadar, putem afirma cu certitudine că templul descris aici este cel al Mileniului, iar nu este clar dacă templul din Apocalipsa 21 este același templu cu unele modificări sau un templu cu totul nou.

Î: În Ezechiel 40:38, 42 și Ezechiel 43:20-22, de ce viitorul templu va mai avea jertfe de animale din Vechiul Legământ, având în vedere că Evrei 10:12-18 spune că Isus a adus o dată pentru totdeauna jertfa pentru păcat și că nu mai există nicio jertfă pentru păcat?

R: În primul rând, această întrebare nu se limitează la Ezechiel, ci vizează întreaga doctrină din Vechiul Testament privind jertfele de sânge după venirea Domnului. Vom analiza ce spun versetele și apoi vom da un răspuns.

Deși a existat un templu construit după această profeție, când evreii s-au întors, iar Irod a restaurat templul, planul templului prezentat aici arată că această profeție nu s-a împlinit încă.

Ezechiel 40:38-42 menționează camera în care se spală jertfele arse.

Ezechiel 42:13 menționează încăperile în care preoții vor mânca darurile de cereale, jertfele de ispășire și jertfele de vinovăție.

Ezechiel 43:20-22 vorbește despre un taur și un țap care vor fi jertfiți ca jertfe de păcat pentru ispășirea altarului.

Isaia 56:7; 66:20 menționează că și oameni din alte națiuni vor veni la Ierusalim pentru a aduce jertfe.

În Ieremia 33:18, Dumnezeu a promis că leviții nu vor rămâne niciodată fără un bărbat care să aducă jertfe arse.

Alte versete discutate mai târziu includ Isaia 66:21; Ieremia 33:18; Maleahi 3:3-4; și Zaharia 14:16-19.

Mai multe persoane fac acest lucru, și nu Hristos este Cel care aduce aceste jertfe, care sunt plăcute lui Dumnezeu.

Premilenistul Este greu să consideri acest lucru doar un „templu spiritual”, întrucât această secțiune conține detalii chiar mai precise decât cele referitoare la primul templu din 1 Regi 6-7. Cu toate acestea, ei trebuie să explice de ce apar jertfele de animale, când Evrei 10:18 spune că nu vor mai exista jertfe.

Hank Hanegraaff, în cadrul emisiunii radio „Bible Answer Man” a CRI, subliniază că, atunci când unii premilenialiști afirmă că jertfele sunt doar pentru altar și nu pentru oameni, acest lucru pare să nege suficiența deplină și caracterul complet al jertfei lui Hristos din Evrei 7:24-25; 9:26; 10:10, 12, 18 și alte pasaje.

Amilenialiștii nu trebuie să explice de ce există jertfe de animale în timpul Mileniului. Mai degrabă, ei trebuie să explice de ce în Cer au loc sacrificarea animalelor și jertfele sângeroase pentru păcat și vină. Cu toate acestea, ei pot face referire la Ieremia 33:18, unde Dumnezeu a promis că nu vor lipsi niciodată preoții și leviții, care să poată sta înaintea lui Dumnezeu pentru a aduce jertfe arse. Poate că cei care făceau aceste lucruri pe pământ, înainte de venirea lui Hristos, vor continua să le facă și în Ceruri.

Pentru a înțelege răspunsul, trebuie să înțelegem momentul și semnificația jertfelor și a comemorărilor dedicate lui Hristos.

RĂSPUNSUL: Indiferent dacă sunteți premilenist sau amilenist, iată un răspuns asupra căruia majoritatea creștinilor ar trebui să poată cădea de acord.

În vremurile Noului Testament, putem lua parte la Cina Domnului, o rânduială foarte importantă în amintirea lui Isus, fără a spune că diminuăm în vreun fel caracterul desăvârșit al jertfei Sale (Evrei 7:24-25 etc.). La fel, existența unei jertfe milenare nu încearcă să diminueze jertfa lui Hristos dacă aceasta este doar o comemorare.

În vremurile Vechiului Testament, jertfele nu erau o comemorare, ci mai degrabă o acoperire a păcatului lor, care nu oferea iertarea păcatului (Evrei 10:3,4). Nici acest lucru nu a diminuat caracterul desăvârșit al jertfei lui Hristos, nici măcar pentru ei.

După venirea lui Hristos, aceste jertfe vor avea loc (Maleahi 3:3-4) și vor continua pentru totdeauna (Ieremia 33:18).

Aceste jertfe vor fi o rânduială: întrucât trebuie să sărbătorim Cina Domnului doar „până va veni El” (1 Corinteni 11:26), aceste jertfe vor îndeplini o funcție similară cu cea a împărtășaniei și vor fi o comemorare a actului de ispășire al lui Hristos din trecut. Jertfele care privesc spre viitor erau rânduieli sub Vechiul Legământ, Cina Domnului este una dintre rânduielile sub Noul Legământ, iar jertfele, care privesc înapoi, ar putea fi o rânduială după venirea lui Hristos. După ce Isus va veni din nou, săvârșirea acestor jertfe așa cum se făcea în vremurile de odinioară este ideea din Maleahi 3:3-4. Ca o paranteză, jertfele s-ar putea să nu fie singura rânduială, iar unele lucruri care înainte erau destinate evreilor vor fi pentru toți oamenii. Unii neevrei vor fi aleși ca preoți și leviți (Isaia 66:21). După ce marea oaste va fi distrusă în vremurile de pe urmă, Egiptul și toți supraviețuitorii care au atacat Ierusalimul vor trebui să se îndrepte spre Ierusalim pentru a sărbători Sărbătoarea Corturilor, conform Zaharia 14:16-19. Ei sunt obligați să facă acest lucru, deoarece Dumnezeu nu va trimite ploaie dacă nu o vor face (Zaharia 14:17). (Amilenialiștii s-ar putea să nu fie de acord cu acest punct în întregime).

Indiferent de motiv, acești oameni vor aduce jertfe în timpul Mileniului și se vor îndrepta spre Ierusalim pentru Sărbătoarea Corturilor.

Î: În Ezechiel 42:4, cum ar putea pasajul să aibă zece coți lățime și un cot lungime?

R: Există două posibilități:

Eroare de copiere: În timp ce textul ebraic menționează 10 pe 1, Septuaginta și textul siriac indică zece coți lățime și 100 de coți lungime. Lungimea de 100 de coți corespunde lungimii laturii nordice a clădirii. Alții consideră că raportul este de 10 la 1, adică 17,5 picioare și 1,75 picioare.

Treaptă, nu cot: Cuvântul ebraic de aici, mah^alak, poate însemna fie treaptă, fie cot. Astfel, pasajul ar avea trepte cu o lățime de zece coți și o lungime de un cot.

Î: În Ezechiel 43:5, de ce este semnificativ faptul că slava Domnului a umplut casa?

R: Aceasta este cea mai importantă parte a întregului Templu. Dimensiunea și toate podoabele frumoase nu înseamnă nimic dacă Dumnezeu nu este acolo. La fel, astăzi toate ornamentele unei clădiri religioase nu înseamnă nimic dacă adevăratul Dumnezeu nu este centrul închinării acolo.

Î: În Ezechiel 43:9, care este semnificația cadavrelor regilor lor?

R: La fel ca multe popoare, poporul lui Iuda își cinsta regii îngropându-i într-un cimitir regal. Exemple în acest sens sunt Roboam (1 Regi 14:31), Asa (1 Regi 15:24), Iosafat (1 Regi 22:50), Ioram (2 Regi 8:24), Ahazia (2 Regi 9:28), Ioas (2 Regi 12:21), Azaria (2 Regi 15:7), Iotam (2 Regi 15:38), Ahaz (2 Regi 16:20) și așa mai departe. Acest verset menționează în mod evident că acestor regi nu li se va oferi o înmormântare onorabilă.

Î: În Ezechiel 43:17, de ce se menționează treptele către altar, având în vedere că treptele erau interzise în Exod 20:26?

R: Este vorba despre un alt altar și un alt templu. Un motiv practic pentru interzicerea treptelor în Templu în vremurile Vechiului Testament era rușinea în cazul în care cineva care căra ceva se împiedica și cădea. Acest templu milenar are o amploare mult mai mare și, probabil, oamenii nu se vor mai împiedica atunci.

Î: În Ezechiel 43:19-27, de ce există o jertfă pentru păcat? Oamenii păcătuiesc în timpul Mileniului?

R: Pentru unii nu, iar pentru alții da. Credincioșii vor fi înviați în timpul Mileniului și nu vor mai păcătui. Dar unii oameni vor supraviețui necazului și vor intra în Mileniu, iar alții se vor naște în timpul Mileniului. Acești oameni pot și vor păcătui în continuare.

Î: În Ezechiel 44:3, ar putea prințul de aici să fie Mesia?

R: Nu, deoarece în Ezechiel 45:22, prințul aduce un taur ca jertfă pentru păcat pentru el însuși și pentru poporul din țară. El aduce, de asemenea, și celelalte jertfe. Cuvântul ebraic de aici, „nasi”, ar putea însemna fie „prinț”, fie pur și simplu „conducător”. Prințul de aici mănâncă pâinea prezenței.

Î: În Ezechiel 44:5-7, de ce ar fi dată slava Templului milenar ca o încurajare pentru israeliți să nu păcătuiască astăzi?

R: Oricare ar fi plăcerea pe care păcatul pare să o ofere astăzi, ea este doar temporară. Oamenii își vor regreta păcatele ulterior, iar în timpul Mileniului și în cer ne vom dori să nu fi comis acele păcate. Se vor rușina de tot răul pe care l-au făcut, conform Ezechiel 43:10-11.

Î: În Ezechiel 44:7, în ce circumstanțe nu ar trebui să permitem oamenilor să intre în bisericile noastre?

R: Isus a venit să-i mântuiască pe cei pierduți și, cu câteva excepții, ar trebui să primim pe oricine în bisericile noastre. Excepțiile includ:

1. Cei care ar putea să le facă rău fizic altora din biserică

2. Cei care sunt activi în a-i conduce spiritual pe alții spre Iad (membrii sectelor etc.)

3. Creștinii, chiar și cei autentici, care refuză cu încăpățânare să se pocăiască de ceea ce știu că este păcat (1 Corinteni 5:9-13).

Î: În Ezechiel 44:22, de ce preoții aceștia nu se puteau căsători cu o văduvă sau cu o femeie divorțată?

R: Leviticul 21:7 spune că preoții nu se puteau căsători cu femei divorțate, dar văduvele erau permise. Leviticul 21:13 spune că nici marele preot (și era doar unul la un moment dat) nu se putea căsători cu o văduvă. Acești (multi) preoți îndeplineau toți funcții similare cu cele ale marilor preoți, deoarece intrau în Sfânta Sfintelor.

Î: În Ezechiel 44:22, de ce acești preoți se puteau căsători cu văduva unui preot?

R: Scriptura nu precizează acest lucru. În vremurile Vechiului Testament, marii preoți nu se puteau căsători cu văduve, iar preoții obișnuiți se puteau căsători cu văduve. În această perioadă viitoare, acești bărbați îndeplineau rolul de singuri preoți, precum și unul similar cu cel al marilor preoți.

Î: În Ezechiel 45-48, ar putea acest templu să fie unul care este deja construit?

R: Nu. Dimensiunile și planul acestui templu sunt diferite de cele ale templului lui Solomon, ale templului lui Zorobabel și ale reconstrucției templului lui Zorobabel realizate de Irod. Nici din acele temple nu curgea vreun râu. Geografia țării promise ar trebui să se schimbe pentru a corespunde cu ceea ce se menționează în Ezechiel. Totuși, acest lucru nu este doar simbolic, deoarece nivelul ridicat de detaliu ar fi lipsit de sens dacă ar fi doar simbolic. Deși există un Templu în Apocalipsa 11 și Apocalipsa 15, nu va mai fi nevoie de un templu în Noul Cer și Noul Pământ din Apocalipsa 21:22.

De asemenea, ritualurile de aici sunt foarte asemănătoare cu cele din Legea lui Moise, dar există unele diferențe datorită lucrării desăvârșite a lui Hristos pe cruce.

Î: În Ezechiel 45-48, de ce ar fi toate acestea prezente ca un memorial?

R: Dacă cineva vizitează Mystic Seaport din Mystic, Connecticut, sau Williamsburg din Virginia, se poate distra foarte mult experimentând cum era viața pe vremuri. Dar, deși acest lucru va fi plăcut și pentru credincioși, scopul este mult mai amplu decât atât. Dumnezeu a promis în Ieremia 33:18 că leviții nu vor înceta niciodată să-I slujească.

Î: În Ezechiel 45-48, cum ați răspunde dacă cineva ar spune că Dumnezeu este interesat doar de imaginea de ansamblu, de generalități?

R: Nu te poți uita doar la detaliile privind cortul întâlnirii din Exod, ci și la toate detaliile de aici, din Ezechiel 40-48.

Î: În Ezechiel 45:9, când este greșită evacuarea/exproprierea oamenilor?

R: Această evacuare a israeliților nu era făcută de străini, ci de propriii prinți ai lui Israel. Evacuarea are loc adesea când chiriașii nu-și plătesc chiria, sau când un prinț, o curte sau armata decide că proprietarii de pământ nu dețin, până la urmă, cu adevărat pământul lor. Evacuarea chiriașilor poate fi nedreaptă dacă chiriile erau nejustificat de mari, dacă s-au perceput dobânzi când nu trebuia sau dacă acestea sunt nejustificat de mari.

Î: În Ezechiel 46:1, de ce există Sabatele, Lunile Noi și sărbătorile Legii mozaice, când în Coloseni 2:16 Pavel a spus că nu trebuie să le sărbătorim?

R: De fapt, Pavel nu a spus că acestea nu vor mai fi sărbătorite niciodată. Mai degrabă, Pavel a spus în Coloseni 2:16-17: „De aceea, nimeni să nu vă judece pentru ceea ce mâncați sau beți, sau în legătură cu o sărbătoare, o lună nouă sau un Sabat. Acestea sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul care le aruncă aparține lui Hristos.” Așadar, Pavel spune că nu este nevoie să le sărbătorim acum, deși nu ne-a interzis să le sărbătorim în prezent. Ele vor fi sărbătorite în timpul Mileniului, ca o comemorare.

Î: În Ezechiel 46:9, de ce nimeni nu intra sau ieșea prin porțile de est și de vest ale templului?

R: Din Ezechiel 40:20-34 reiese că nu exista o poartă de vest. Ezechiel 40:6-7, 32-34; 43:4 spune că exista o poartă pe partea de est. Nu exista o poartă de vest. Iar poarta de est era închisă, și numai prințul putea intra pe acolo, conform Ezechiel 44:1-3. Poarta de est era închisă șase zile pe săptămână, iar doar în a șaptea zi era deschisă, și numai prințul putea trece prin ea, conform Ezechiel 46:2.

Î: În Ezechiel 46:9, de ce oamenii care intrau în partea exterioară a templului prin poarta de sud trebuiau să iasă prin poarta de nord, și de ce oamenii care intrau în partea exterioară a templului prin poarta de nord trebuiau să iasă prin poarta de sud?

R: Lui Dumnezeu îi pasă mai mult de experiența oamenilor în templu decât de eficiență. O persoană trebuia să parcurgă întreaga lungime a templului.

Î: În Ezechiel 46:17, vor mai exista slujitori sau sclavi în acest Templu?

R: Desigur. Vor exista întotdeauna slujitori în Ceruri, precum și slujitori în Templu, deoarece toți credincioșii au ales să fie sclavi și slujitori ai lui Dumnezeu.

Î: În Ezechiel 47:1, ce sunt aceste ape de aici?

R: Deși nu ni s-au dat multe detalii despre acest Templu viitor, nu există nimic care să indice că aceste ape nu ar fi apă fizică.

Î: În Ezechiel, care sunt unele dintre cele mai vechi manuscrise care mai există astăzi?

R: Manuscrisele de la Marea Moartă: (c. 1 î.Hr.) 6 copii separate. 3Q1 conține Ezechiel 16:31-33.

1Q9 (=1QEzek) două fragmente din 4:16-5:1

3Q1 (=3QEzek) Ezechiel 16:31-33

4Q73 (=4QEzek) cinci fragmente: Ezechiel 10:6-11:1; părți din 23:14-15; 23:17-18; 23:44-47; 41:3-6

4Q74 (=4QEzek(b)) conține Ezechiel 1:10-13,16-17,19-24

4Q75 (=4QEzek(c)) conține 24:2-3

11Q4 (=11QEzek) conține 4:3-6; 5:11-17; 7:9,11-12; 10:11; 13:17

Masada Mas1d (=MasEzek) conține fragmente din Ezechiel 31:11-37:15

În ansamblu, în sulurile de la Marea Moartă și la Masada s-au păstrat următoarele versete din Ezechiel: 1:10-13, 16-17, 19-24; 4:3-6, 16-17; 5:1, 11-17; 7:9, 11-12; 10:6-22; 11:1-11; 13:17; 16:31, 33; 23:14-18, 44-47; 24:2-3; fragmente din 31:11-37:15; 41:3-6. Pentru mai multe detalii, consultați cartea „The Meaning of the Dead Sea Scrolls” (Semnificația sulurilor de la Marea Moartă).

Papirusul Ezechiel din colecția Chester Beatty-Scheide datează din prima jumătate a secolului al III-lea d.Hr., conform lucrării lui Bruce Metzger, *Manuscripts of the Greek Bible*, p. 32.

Papirusul Chester Beatty IX-X (Papirusul Scheide 1) conține cărțile Ezechiel, Daniel și Estera. Este datat în secolul al III-lea d.Hr. Inițial avea 118 foi, dintre care 109 s-au păstrat până în prezent.

Manuscrisele biblice creștine, datând de aproximativ 350 d.Hr., conțin Vechiul Testament, inclusiv cartea Ezechiel. Papirusul Chester Beatty IX (secolele II-IV d.Hr.) conține cartea Ezechiel. De asemenea, aceeași sursă menționează că papirusurile biblice John H. Scheide sunt datate în secolul al III-lea d.Hr. și conțin Ezechiel 19:12-39:29.

Manuscrisul Vaticanus (325-350 d.Hr.) conține întreaga carte a lui Ezechiel.

În Sinaiticus nu există pagini din cartea Ezechiel.

Alexandrinus (c. 450 d.Hr.) conține întreaga carte a lui Ezechiel.

Î: Care dintre scriitorii timpurii au făcut referire la Ezechiel?

R: Scriitorii din perioada pre-niceană care au făcut referire sau au aluzie la versete din Ezechiel sunt:

Clement din Roma (96-98 d.Hr.) citează Ezechiel 33:11 și 18:30. 1 Clement, cap. 8, p. 7

Epistola lui Barnaba (c. 70-130 d.Hr.), cap. 6, p. 141, citează Ezechiel 11:19; 36:26, așa cum spune [Domnul] prin alt profet.

Epistola lui Barnaba (c. 70-130 d.Hr.), cap. 11, p. 144, citează Ezechiel 47:12.

2 Clement (120-140 d.Hr.), vol. 7, cap. 6, p. 518 (de asemenea, vol. 9, p. 252): „Căci astfel spune și Scriptura în Ezechiel: «Dacă Noe, Iov și Daniel s-ar ridica, nu și-ar izbăvi copiii din captivitate.»”

Iustin Martirul (c. 138-165 d.Hr.) citează Ezechiel 20:19-26 ca fiind din Ezechiel în *Dialogul cu Trypho iudeul*, cap. 21, p. 204-205

Iustin Martirul (c. 138-165 d.Hr.) citează sau parafrazează Ezechiel 3:17-19; 11:22; 14:18, 20; 16:3; 18:20; 20:12; 20:19-26 (din Ezechiel), 33:11-20; 34:12; 37:7,8; 44:3

Meleto/Melito din Sardes (170-177/180 d.Hr.) l-a inclus pe Ezechiel printre cărțile Vechiului Testament în scrisoarea sa către Onisim. În *Pascha*, p. 72. Păstrată în *Istoria bisericească* a lui Eusebiu, cartea 4, capitolul 26.

Meleto/Melito din Sardes (170-177/180 d.Hr.) „În profet: «Voi umbla printre ei și voi fi Domnul lor.»” (referință la Ezechiel 37:27). Din The Key, ANF, vol. 8, p. 762.

Creștinii din Viena și Lugdunum (Lyon) (177 d.Hr.) fac aluzie la Ezechiel 18:23,32. „în timp ce Dumnezeu, care nu dorește moartea păcătosului, ci îl cheamă cu milă la pocăință, a pus dulceață în sufletele lor.” vol. 8, p. 782

Teofil din Antiohia (168-181/188 d.Hr.) „Și un alt profet, Ezechiel, spune: «Dacă cel rău se va întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârșit, va păzi toate poruncile Mele și va face ceea ce este drept în ochii Mei, el va trăi cu siguranță, nu va muri.»” Teofil către Autolic, cartea 3, cap. 11, p. 114

Irineu din Lyon (182-188 d.Hr.) citează Ezechiel 20:24 ca fiind din Ezechiel. Irineu, Împotriva ereziilor, cartea 4, capitolul 15.1, p. 479

Clement din Alexandria (193-217/220 d.Hr.) spune: „Scriptura mustră” și citează Ieremia 3:9 etc. Apoi, Clement scrie: „El [Dumnezeu], cu toate acestea, îi îndeamnă la pocăință și spune prin Ezechiel”, și citează Ezechiel 2:6-7. „Instructorul”, cartea 1, capitolul 9, p. 228

Clement din Alexandria (193-217/220 d.Hr.) citează Ezechiel 18:4-9 ca fiind din Ezechiel. „Instructorul”, cartea 1, capitolul 10, p. 233

Clement din Alexandria (193-205 d.Hr.) „Ieremia și Ambacum [Habacuc] încă profețeau pe vremea lui Zedechia. În al cincilea an al domniei sale, Ezechiel a profețit la Babilon; după el, Naum, apoi Daniel. După el, din nou, Hagai și Zaharia au profețit în timpul lui Darius I timp de doi ani; și apoi îngerul dintre cei doisprezece.” Stromata, cartea 1, capitolul 21, pagina 328

Tertulian (198-220 d.Hr.) „Ezechiel vă anunță ruina care urmează să vină: și nu numai în această epocă – o ruină care s-a abătut deja –, ci în «ziua răzbunării», care va urma. De această ruină nu va fi scutit nimeni, în afară de cel care va fi fost pecetluit pe frunte cu patima lui Hristos, pe care voi L-ați respins.” Un răspuns adresat iudeilor, cap. 11, p. 167

Tertulian (198-220 d.Hr.) citează în mod repetat Ezechiel 8:12-9:6a ca fiind „Ezechiel anunță”. Un răspuns adresat iudeilor, cap. 11, p. 167-168.

Cele cinci cărți ale lui Tertulian împotriva lui Marcion (207/208 d.Hr.), cartea a 2-a, cap. 10, p. 305-306, citează Ezechiel 28:11-16 din Septuaginta.

Ipolit (222-235/236 d.Hr.) „Ezechiel vorbește și el despre el în același sens, astfel: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Pentru că inima ta s-a înălțat»”, Tratat despre Hristos și Anticrist, cap. 18, p. 208

Ipolit (222-235/6 d.Hr.), fragmentul 3 este un comentariu la Ezechiel, p. 176

Origen (225-254 d.Hr.) „Și, pentru a compara istoria cu istoria, i-aș spune iudeului: «Chiar și propriul vostru Ezechiel scrie, zicând: «Cerurile s-au deschis și am avut o viziune a lui Dumnezeu.»»” Origen, Împotriva lui Celsus, cartea 1, cap. 43, p. 414

Novatian (250/254-256/7 d.Hr.) face aluzie la Ezechiel 1:10 și Apocalipsa 4:7. Tratat privind Sfânta Treime, cap. 8, p. 617.

Tratat împotriva lui Novatian (250/4-256/7 d.Hr.), cap. 14, p. 661: „conform credinței Scripturii, care spune: «Dar dacă cel rău se va întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârșit și va face dreptate, va trăi viața veșnică și nu va muri în răutatea sa.»” (Ezechiel 18:21)

Tratatul împotriva lui Novatian (250/4-256/7 d.Hr.), cap. 10, p. 660, citează Ezechiel 38:10,11 ca fiind din Ezechiel.

Ciprian al Cartaginei (c. 246-258 d.Hr.) citează din „Ezechiel” în Tratatul 12, cartea a treia, capitolul 48.

Firmilian din Cezareea către Ciprian (256 d.Hr.) „Căci harul lui Dumnezeu este puternic să unească și să alăture în legătura carității și a unității chiar și acele lucruri care par a fi despărțite de o distanță considerabilă pe pământ, după cum, încă din vechime, puterea divină i-a unit în legătura unanimității pe Ezechiel și Daniel – deși mai târzii în epoca lor și despărțiți de aceștia printr-un lung interval de timp – cu Iov și Noe, care au fost printre cei dintâi; astfel încât, deși erau despărțiți de perioade lungi de timp, totuși, prin inspirație divină, simțeau aceleași adevăruri.” Scrisorile lui Ciprian, Scrisoarea 74.3, p. 390

Dionisie din Alexandria (246-256 d.Hr.) face aluzie la Ezechiel 18:23,32. Scrisoarea 3 către Fabius, episcopul Antiohiei, cap. 10, p. 100

Victorin din Petau (martirizat în 304 d.Hr.) „Îmi amintesc, într-adevăr, că aceasta este numită Babilon și în Apocalipsă, din cauza confuziei; și în Isaia, de asemenea; iar Ezechiel a numit-o Sodoma.” Comentariu la Apocalipsa, din capitolul al cincisprezecelea, v. 3, p. 357

Victorinus din Petau (martirizat în anul 304 d.Hr.) face aluzie la Ezechiel 35:6. „[«Și sânge a ieșit din teascuri, până la frâiele cailor.»] Răzbunarea sângelui vărsat, așa cum fusese prezis mai înainte: «În sânge ai păcătuit, și sângele te va urmări.»” Comentariu la Apocalipsa, capitolul al XIV-lea, versetele 19 și 20, p. 357

Metodiu din Olimp și Patara (270-311/312 d.Hr.) face aluzie la Ezechiel 17:3. „pe care Cuvântul le-a numit «aripile unui vultur mare».” Discursul 8 din «Banchetul celor zece fecioare», cap. 12, p. 339

Lactanțiu (c. 303–c. 325 d.Hr.) face aluzie la Ezechiel 41. „De aceea, când Dumnezeu a dorit să trimită pe pământ pe cineva care să-I măsoare templul, El nu a vrut să-l trimită cu putere și glorie cerească, ...” Instituțiile divine, cartea 4, cap. 11, p. 110

După Niceea

Atanasie (367 d.Hr.) enumeră cărțile Vechiului Testament în „Scrisoarea pascală”, 39, cap. 4, p. 552.

Chiril al Ierusalimului (c. 349-386 d.Hr.) se referă la Ezechiel 11:5 ca fiind din Ezechiel. „Prelegeri catehetice”, Prelegerea 16.30, p. 123

Pacian din Barcelona (342-379/392 d.Hr.) citează Ezechiel 18:4 ca fiind din Ezechiel. Scrisoarea 3, cap. 3, p. 42

Didim cel orb (398 d.Hr.) citează Ezechiel 31:3-9 ca fiind al profetului Ezechiel. Comentariu la Zaharia 11, p. 258-259

Epifanie din Salamina (360-403 d.Hr.) menționează cărțile Vechiului Testament, inclusiv Rut, în lucrarea sa *Panarion*.

Ioan Gură de Aur (-407 d.Hr.) se referă la Ezechiel 9:4 ca fiind din Ezechiel în vol. 9, „Despre statui”, Omilia 18.9, p. 462

Ieronim (373-420 d.Hr.) discută despre cărțile Vechiului Testament. El discută în mod specific despre Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul, Pentateuhul, Iov, Iosua, fiul lui Nave [Iosua], Judecători, Rut, Samuel și Regi (2 cărți), cei doisprezece profeți, Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Țefania, Hagai, Zaharia, Maleahi, Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel, Estera, Ezra, Neemia. Scrisoarea 53, cap. 7-8, p. 99-101.

Sulpitius Severus (363-420 d.Hr.) se referă la Ezechiel ca fiind „Ezechiel” în cartea „Istorie”, vol. 2, cap. 3, p. 98

Augustin din Hippo (338-430 d.Hr.) menționează pe Daniel și Ezechiel în „Orașul lui Dumnezeu”, cartea 17, capitolul 34, paginile 380

Printre eretici și cărțile apocrife

Pelagianul Teodor din Mopsuestia (392-423/429 d.Hr.) citează Ezechiel 3:17 ca fiind din Ezechiel. Comentariu la Osea, cap. 5, p. 60

Î: În Ezechiel, care sunt unele dintre diferențele de traducere dintre textul ebraic și Septuaginta greacă?

R: Septuaginta a fost o traducere a Vechiului Testament în limba greacă realizată între anii 285 și 160 î.Hr. Diferite cărți ale Septuagintei au fost traduse cu o calitate variabilă; Ezechiel nu a fost tradus la fel de bine ca Pentateuhul. „Expositor's Bible Commentary”, volumul 6, p. 960, spune: „LXX [Septuaginta] nu constituie o mărturie solidă în ceea ce privește cărțile profetice, în special Ezechiel.” Este interesant să observăm diferențele din Septuagintă, atât pentru a vedea ce diferă de versiunea masoretică, cât și pentru a înțelege modul în care evreii din perioada precristică interpretaseră sensul Vechiului Testament atunci când l-au tradus într-o altă limbă. Dacă nu se specifică altfel, prima variantă este textul masoretic, iar a doua este Septuaginta greacă.

Ezechiel 1:1 „viziuni” (masoretic, Septuaginta, Vulgata) vs. „o viziune” (siriacă, Targumuri)

Ezechiel 1:20 „ființa vie se afla în roți” (textul masoretic) vs. „duhul vieții se afla în roți” (Septuaginta, Vulgata) vs. „ființele se aflau în roți” (Targum)

Ezechiel 1:22 „ființă vie” vs. „ființe vii” (Septuaginta, Targumuri, Vulgata)

Ezechiel 4:9 „390 de zile” (toate manuscrisele ebraice) vs. „190 de zile” (Septuaginta)

Ezechiel 5:7 „Nici măcar nu te-ai conformat” vs. „te-ai conformat” (în unele manuscrise ebraice și în siriacă) vs. „te-ai înfuriat” (textul masoretic, Septuaginta, Targumurile, Vulgata)

Ezechiel 5:15 „Astfel va fi o ocară” (textul masoretic) față de „Astfel vei fi o ocară” (Septuaginta, siriaca, Targumurile, Vulgata)

Ezechiel 6:14 „Diblah” vs. „Riblah” în câteva manuscrise ebraice.

Ezechiel 7:5 „Un dezastru fără precedent” vs. „dezastru după dezastru” în unele manuscrise ebraice și în siriacă.

Ezechiel 11:5 „rudele tale/rudele de sânge” vs. „în exil cu tine” (Septuaginta și siriaca)

Ezechiel 12:12 „ei vor săpa” vs. „el va săpa” (Septuaginta, siriaca)

Ezechiel 13:18 „încheieturile lor” (textul masoretic, siriac, Targum) vs. „mâinile mele” (Septuaginta, Vulgata, Symmachus). Biblia de studiu New Geneva, p. 1272, spune „peste toate articulațiile mâinilor mele” (textul masoretic) vs. „sub fiecare cot” (Vulgata) vs. „pe toate coatele mâinilor” (Septuaginta, Targumurile)

Ezechiel 14:14 și Ezechiel 28:3 „Daniel” vs. „Danel”

Ezechiel 16:6 „Trăiește! Și pe când zăceai acolo în sângele tău, ți-am spus: «Trăiește!»” (majoritatea manuscriselor ebraice) față de „Trăiește!” (Septuaginta, siriaca și câteva manuscrise ebraice)

Ezechiel 16:6-7 „Trăiește! Te-am făcut o mulțime/o miriadă” vs. „Trăiește! Și crește” (Septuaginta, siriacă)

Ezechiel 16:15 un manuscris ebraic și unele manuscrise ale Septuagintei adaugă „Un astfel de lucru nu ar trebui să se întâmple.” sau textul ebraic adaugă „să fie al lui”

Ezechiel 16:43 „s-au agitat împotriva mea” (textul masoretic) vs. „M-au agitat pe Mine [Dumnezeu]” (Septuaginta, siriacă, Targumuri, Vulgata)

Ezechiel 16:57 „Aram/Siria” (textul masoretic, Septuaginta, Targumurile, Vulgata) față de „Edom” (siriacă și unele manuscrise ebraice)

Ezechiel 17:7 „un vultur mare” (textul masoretic, Targumurile) vs. „un alt vultur mare” (Septuaginta, siriaca, Vulgata)

Ezechiel 17:21 „Toți fugarii lui” (textul masoretic, Vulgata); „Toți oamenii lui de elită” (multe manuscrise ebraice, siriacă) vs. „Toți oamenii lui puternici” (Targumurile) vs. omis (Septuaginta)

Ezechiel 18:2 Septuaginta adaugă „fiul omului” și spune „printre copiii lui Israel” în loc de „în jurul/în legătură cu țara lui Israel” și „struguri necoapte” în loc de „struguri acri”

Ezechiel 18:5 „un om neprihănit care face ceea ce este drept și corect” (textul masoretic) vs. „care va fi drept, care va face judecată și dreptate” (Septuaginta)

Ezechiel 18:7 „nu comite jaf” (textul masoretic) față de „nevinovat de jaf” (Septuaginta)

Ezechiel 18:10 „fiu violent … lucruri unui frate” (textul masoretic) vs. „fiu răutăcios/dăunător … „care comite păcat” (Septuaginta)

Ezechiel 18:17 „își ține mâna departe de sărac” (textul masoretic, Targumuri, Vulgata) vs. „își ține mâna departe de păcat/nelegiuire” (Septuaginta)

Ezechiel 18:14 Septuaginta adaugă „și să se teamă (phobos)” chiar înainte de „să nu facă aceste lucruri” (textul masoretic) vs. „să nu facă aceste lucruri și să se teamă (phobos)” (Septuaginta) vs. „să nu facă aceste lucruri și să ia aminte”

Ezechiel 18:24 „Va trăi el?” (textul masoretic) față de [lipsă] (Septuaginta)

Ezechiel 18:17 „cei săraci” față de „nelegiuirea”

Ezechiel 18:25 „O, casă a lui Israel” (textul masoretic) față de „toată casa lui Israel” (Septuaginta)

Ezechiel 18:25 „drept/corect/egal” (textul masoretic) vs. „drept” (Septuaginta)

Ezechiel 18:26 „pentru aceasta” (Masoretic) vs. „în aceasta” (Septuaginta)

Ezechiel 18:29 „drept” (textul masoretic) față de „drept” față de „drept” (Septuaginta)

Ezechiel 18:30 „cădere” (textul masoretic) vs. „pedeapsa nelegiuirii” (Septuaginta)

Ezechiel 18:32 „Pocăiți-vă și veți trăi!” față de absența acestei expresii în Septuaginta

Ezechiel 18:31 „o inimă nouă și un duh nou” (ebraică, Septuaginta) față de „o inimă temătoare și un duh de teamă” (Targumul lui Ionaatan ben Uzziel)

Ezechiel 19:7 „El [Dumnezeu] le cunoștea fortărețele” (ebraică) vs. „El [Dumnezeu] le-a dărâmat fortărețele” (Targum, vezi și Septuaginta)

Ezechiel 19:7 „au învățat să facă văduve” (textul masoretic, Vulgata) vs. „au distrus fortărețele” (Targumurile), vs. „au stat cu aroganță” (Septuaginta)

Ezechiel 19:10 „în sângele tău” (textul masoretic, siriac, Vulgata) vs. „podgorie” (două manuscrise ebraice și Septuaginta) vs. „ca o floare pe un pom de rodie” (unele versiuni ale Septuagintei) vs. „după chipul tău” (Targumurile)

Ezechiel 21:4 „cei drepți și cei răi” vs. „cei nedrepți și cei răi”

Ezechiel 21:15 „pregătit pentru tăiere” (textul masoretic) vs. „pregătit pentru sacrificiu” (Targumurile)

Ezechiel 22:16 „ai fost pângărit” (textul masoretic) vs. „am fost pângărit” (multe manuscrise)

Ezechiel 22:24 „a fost curățat” (textul masoretic, siriac, Vulgata) vs. „a fost udat de ploaie” (Septuaginta)

Ezechiel 22:25 „complotul profeților ei” (textul masoretic, Vulgata) vs. „complotul prinților ei” (Septuaginta) vs. „complotul scribilor ei” (Targumurile)

Ezechiel 22:25 „mânia” vs. „conducători”

Ezechiel 23:21 „pentru că” (textul masoretic) vs. „mângâie” (siriană și Vulgata) (o diferență de o consoană și o vocală în ebraică)

Ezechiel 23:24 Cuvântul ebraic tradus prin „arme” este incert. Septuaginta are „din nord”

Ezechiel 24:11 „așează oala goală” (textul masoretic) vs. „așează oala” (Septuaginta)

Ezechiel 24:14 „Ei vor judeca” (textul masoretic) vs. „Eu voi judeca” (Septuaginta, siriacă, Targumuri, Vulgata)

Ezechiel 26:1 „al unsprezecelea an” (textul masoretic) vs. „al doisprezecelea an” (Septuaginta). Contextul se referă la viitor, așa că textul masoretic este corect aici.

Ezechiel 26:7 ortografia lui Nebucadrezzar (transliterarea originală în unele texte masoretice) vs. Nebucadnețar (forma aramaică occidentalizată în alte texte masoretice)

Ezechiel 26:12 „ei” vs. „el” de două ori.

Ezechiel 26:13 „Eu [Dumnezeu]” vs. „el”

Ezechiel 26:20 „Eu voi da frumusețe/glorie” vs. „vei avea un loc / îți vei ocupa locul”

Ezechiel 27:15 „Dedan” în ebraică vs. „Rhodes” în Septuaginta greacă.

Ezechiel 27:16 „Aram [Siria]” (majoritatea textelor ebraice) vs. „Edom” (unele texte ebraice și siriace)

Ezechiel 27:19 „mergând înainte și înapoi” (textul masoretic) vs. „din Uzal” [Nu cunoaștem un loc numit Uzal] (Septuaginta, siriacă)

Ezechiel 28:13 Cuvântul ebraic pentru „monturi” are o semnificație incertă.

Ezechiel 28:13 Textul masoretic și Septuaginta folosesc denumiri diferite pentru pietre.

Ezechiel 28:16 „au umplut” (câteva texte masoretice) vs. „ai umplut” (Septuaginta, siriacă)

Ezechiel 29:7a „umeri” (textul masoretic, Vulgata) vs. „mână” (Septuaginta, siriacă)

Ezechiel 29:7b „stă” vs. „șovăitor/smuls” (siriacă, vezi și Septuaginta și Vulgata)

Ezechiel 29:7 „cu mâna ta” (textul masoretic) vs. „cu mâinile tale” (Septuaginta, siriacă)

Ezechiel 30:5 „grup mixt / Arabia” (consoanele sunt aceleași) în textul masoretic vs. „Arabia” (siriacă) vs. „libieni?” (Septuaginta)

Ezechiel 30:18 „s-a abținut” (textul masoretic) vs. „s-a întunecat” (multe manuscrise ebraice, BG, Septuaginta, siriacă, Targumuri, Vulgata)

Ezechiel 31:10 „te înălțai” vs. „se înălța” (siriacă)

Ezechiel 32:1 „al doisprezecelea an” (textul masoretic) vs. „al unsprezecelea an” (13 manuscrise ebraice și Septuaginta)

Ezechiel 32:9 „îți voi aduce pieirea” vs. „te voi duce în captivitate”

Ezechiel 32:17 (lipsit) vs. „în prima lună”

Ezechiel 33:25-26 În textul masoretic și în Septuaginta alexandrină, dar nu și în alte versiuni ale Septuagintei

Ezechiel 34:16 „Voi distruge” (textul masoretic) vs. „Voi păzi / voi veghea” (Septuaginta, siriacă, Vulgata)

Ezechiel 37:23 „locuințele/așezările în care au păcătuit” (textul masoretic) vs. „păcatele în care au căzut” (Septuaginta, Symmachus). (o singură literă diferită: „w” în loc de „s”). Aici, „căderea lor” se potrivește mai bine contextului.

Ezechiel 38:2 „prințul din Rosh” (textul masoretic) vs. „prințul șef al lui Meșec” (Targumurile, Vulgata, Aquila). La fel și pentru Ezechiel 38:2 și Ezechiel 39:1

Ezechiel 38:12 „mâna ta” (textul masoretic și o copie a Septuagintei) vs. „mâna mea” (restul Septuagintei)

Ezechiel 38:13 „toți puii ei de leu” (textul masoretic) vs. „toate satele lor” (Septuaginta, Teodotion, siriacă)

Ezechiel 40:2 „sud” (textul masoretic) vs. „opus” (Septuaginta) (o singură diferență de literă în ebraică)

Ezechiel 40:6 „adânc/lat și un prag de o prăjină/trestie adânc/lat” vs. „adânc/lat”

Ezechiel 40:8 „de la casă / o prăjină” (majoritatea textelor ebraice) vs. absent (20 de manuscrise ebraice, siriacă, Vulgata) (3 cuvinte)

Ezechiel 40:8,9 „măsurat” vs. „făcut/era”

Ezechiel 40:14a „măsurat” vs. „făcut/era”

Ezechiel 40:14b „zid proeminent” (ebraică) vs. „portic” (Septuaginta)

Ezechiel 40:14c Sensul cuvântului ebraic tradus prin „curte” este incert. Septuaginta îl traduce prin „camerele”.

Ezechiel 40:30 întregul verset vs. (lipsă) (câteva manuscrise ebraice și Septuaginta)

Ezechiel 40:37 „stâlpii [ușii]” (ebraică) vs. „portic” (Septuaginta)

Ezechiel 40:38-40 „porticul porții” vs. „porticurile porților”

Ezechiel 40:44 „cameră pentru cântăreți” (textul masoretic) vs. „două camere” (Septuaginta)

Ezechiel 40:44 „spre est” (textul masoretic) vs. „spre sud” (Septuaginta)

Ezechiel 40:48 (lipsă) (textul masoretic) vs. „paisprezece coți, și zidurile proeminente ale ușii” (Septuaginta) (informație duplicată)

Ezechiel 41:22 „două coți lungime” (ebraică) vs. „două coți pătrați” (Septuaginta)

Ezechiel 42:4 „unul” (textul masoretic) vs. „o sută” (Septuaginta, siriacă). Dacă ar fi fost „unul”, atunci treapta ar fi avut zece coți lățime și un cot lungime! Așadar, în acest caz, avem încredere în Septuaginta și în textul siriac.

Ezechiel 42:10 „partea de est” (ebraică) vs. „partea de sud” (Septuaginta)

Ezechiel 42:16 „unul” (multe texte masoretice) vs. „o sută” (multe manuscrise ebraice, citirea Qere)

Ezechiel 42:17, 18, 19 „cinci sute de prăjini” (ebraică) vs. „cinci sute de coți” (Septuaginta)

Ezechiel 43:3 „când am venit” (majoritatea manuscriselor ebraice) vs. „când a venit El [Dumnezeu]” (câteva manuscrise ebraice, Theodotion, Vulgata) Pe baza contextului, putem fi siguri că este vorba de a doua variantă, „El [Dumnezeu]”

Ezechiel 43:7 „pe înălțimile lor” vs. „în moartea lor” (unele manuscrise ebraice, Theodotion, Targumul) (o diferență de o literă în ebraică)

Ezechiel 43:11 „poruncile și întregul său plan” (majoritatea manuscriselor ebraice) vs. „întregul său plan și toate poruncile sale” (unele manuscrise ebraice și Septuaginta)

Ezechiel 43:26 „să-și umple mâinile” (textul masoretic) vs. „ei înșiși” (Septuaginta, siriaca)

Ezechiel 45:1 „zece mii” (textul masoretic) vs. „douăzeci de mii” (Septuaginta, siriaca, Vulgata). Textul masoretic este probabil greșit aici.

Ezechiel 45:5 „douăzeci de camere” (textul masoretic, Targumurile, Vulgata) vs. „oraș în care să locuiască” (Septuaginta)

Ezechiel 47:15 „Israel. Vei măsura până la marea de răsărit” (textul masoretic) vs. „Israel, până la marea de răsărit și până la Tamar.” (Septuaginta și siriaca)

Ezechiel 47:18 „să măsori” (textul masoretic) vs. „spre Tamar” (Septuaginta, siriacă)

Bibliografie pentru această întrebare: traducerea ebraică provine din „Literal Translation” a lui Jay P. Green, iar traducerea din Septuaginta provine din traducerea lui Sir Lancelot C.L. Brenton a lucrării „The Septuagint: Greek and English”. De asemenea, au fost utilizate „The Expositor's Bible Commentary”, volumul 6, precum și notele de subsol din Bibliile NASB, NIV, NKJV și NRSV.

Dacă nu se specifică altfel, citatele din Scriptură sunt preluate din Berean Standard Bible (BSB), care se află în domeniul public. https://berean.bible/

www.biblequery.org