< Întrebare biblică din 2 Ioan

Î: În 2 Ioan 1 și 3 Ioan 1, de unde știm că apostolul Ioan a scris aceste cărți?

R: Cărțile nu menționează cine le-a scris, dar Ioan, în Evanghelia sa și în 1 Ioan, a ezitat să-și folosească numele. 2 și 3 Ioan au un stil similar cu 1 Ioan și cu Evanghelia după Ioan.

Î: În 2 Ioan 1, 5, cine este doamna aleasă?

R: Există două teorii cu privire la identitatea doamnei alese.

O femeie anume: O femeie anume, dar necunoscută astăzi, din Biserica primară.

Allegorică: Biserica în general. Biserica este numită mireasa lui Hristos în Ioan 3:29; Apocalipsa 21:2,9;22:17 ; și Efeseni 5:25-33.

   Deoarece Ioan folosește forma de plural „voi” în 2 Ioan 8 și îi îndeamnă pe oameni să se iubească unii pe alții în 2 Ioan 5, scrisoarea era de fapt adresată nu doar unei femei, ci unei femei și copiilor ei. O femeie și urmașii ei sunt menționați și în Apocalipsa 12:17.

Î: În 2 Ioan 7, la cine se referă Ioan când spune că aceștia refuză să mărturisească „venirea lui Isus Hristos în trup”?

R: Ulterior au apărut două grupuri de oameni care au negat venirea lui Isus „în trup”. Ei învățau că Isus era asemănător unei fantome care doar părea să aibă un trup fizic.

Proto-gnosticii credeau că mântuirea se obținea prin cunoaștere secretă și misterioasă, că lumea fizică era rea și că Isus era o fantomă. Vezi discuția despre 1 Ioan 1, „Cine erau gnosticii?”, pentru mai multe informații. Pentru informații mult mai detaliate, vezi lucrarea lui Tertulian „Împotriva lui Marcion” (204 pagini, 207 d.Hr.), „Refutarea tuturor ereziilor” a lui Hippolytus (222-235/6 d.Hr.), „Împotriva ereziilor” a lui Irineu (182-188 d.Hr.) și „Stromata” a lui Clement din Alexandria (193-202 d.Hr.).

Docetiștii erau alții care negau că Iisus a venit în trup.

Pentru ambele grupuri, această idee își avea probabil originea în filosofia greacă, care învăța că materia era impură. Dacă Isus era perfect și fără păcat, El nu putea avea un trup din materie – așa susținea filosofia lor.

Î: În 2 Ioan 7 și 1 Ioan 2:18,22, este Anticristul o persoană?

R: Da. Deși există și un duh al anticristului, Anticristul este o persoană care va afirma: „Eu sunt Acela” și va înșela oamenii ca un fals Hristos, așa cum arată Matei 24:23-24. Anticristul nu este Satana, ci mai degrabă o ființă umană pe care Satana o va folosi.

Î: În 2 Ioan 7 și 1 Ioan 2:18,22, există mai mulți anticriști sau este doar unul singur?

R: Există un singur Anticrist principal, conform Matei 24:4-5,26; Marcu 13:6,14; Luca 21:8; Daniel 9:26-27; 11:36-37; 2 Tesaloniceni 2:3-4 și Apocalipsa 13:1-10. Cu toate acestea, există mulți anticriști de rang inferior, așa cum arată 1 Ioan 2:18,22 și 2 Ioan 7. Ar putea exista o legătură între faptul că cineva are în sine duhul anticristului (1 Ioan 4:3) și ceea ce psihologii descriu ca fiind complexul Mesiei.

   Următoarele persoane fie au făcut ele însele aceste afirmații, fie alții au făcut aceste afirmații despre ele.

…Hristos s-a întors

Grigori Rasputin (cel puțin alții au susținut acest lucru)

Părintele Jim Jones din Jonestown (a murit11/18/1978 )

Părintele Moon al Bisericii Unificării

Jacob Katzan (1977-)

Guru Maharaj Ji al Misiunii Luminii Divine

mulți guru hinduși și ai mișcării New Age

…Un Mesia evreu venit pentru prima dată

Sabbatai Sebi/Zvi. În septembrie 1666 d.Hr. a fost forțat să se convertească la islam.

Rabinul Schneerson din New York (decedat)

probabil Theudas din Faptele Apostolilor 5:36. El pretindea că este cineva

…Mahdi în religiile șiite

Primul calif fatimid, ‘Obaidallah/’Ubaydullah (909-933/934 d.Hr.)

Imam al-Husayn bin al-Kasim al-’Iyani (1010-1013 d.Hr.) (secta husayniită zaidită)

Mirza Ghulam Ahmad (1879 d.Hr., Mișcarea Ahmadiyya)

Baha’u’llah (baha’i) (1817-1892)

fratele vitreg al lui Baha’u’llah

Sliman Murshad din Siria (1900-1949)

Mișcarea mahdistă din Sudan

și mulți alții

…Mesia zoroastrieni, sau Saoshyanti

…Dumnezeul vizibil

Mohammed era venerat ca Dumnezeu vizibil de către Muhammidiyya

Ali este divin conform mișcărilor ‘Ulyaniyya/’Alaya’iyya

Ali bin Abi Talib și Salman al-Farisi. Aceștia nu au pretins că ar fi Dumnezeu, dar mult timp după moartea lor, unele secte alawite i-au venerat într-un fel de triteism musulman.

Lordul Hakim (druzul) (996-1021 d.Hr.)

Dumnezeu a existat sub forma tuturor profeților, conform sectei șiite Rizamiyya / Muslimiyya

Iată o listă parțială a persoanelor pe care alții le-au numit Anticristul.

Împăratul Nero

John F. Kennedy

Benito Mussolini

Iosif Stalin

Adolf Hitler

Regele George al III-lea (Războiul de Independență al Statelor Unite)

Henry Kissinger

diferiti papi

Î: În 2 Ioan 8, cum pot creștinii să piardă ceea ce au dobândit prin munca lor?

R: Deși Dumnezeu poate lua bunurile materiale ale creștinilor, posesiunile pământești sunt nesemnificative în comparație cu răsplătirile cerești despre care vorbește Ioan aici. Nu muncim pentru mântuirea noastră, dar primim răsplăți în Cer pentru munca noastră (1 Corinteni3:13 -15). Le putem pierde, conform 2 Ioan 8.

Î: În 2 Ioan 9, ce înseamnă mai exact „a alerga înainte” și cum se leagă acest lucru de faptul de a nu rămâne în învățătura lui Hristos?

R: Dacă dorințele și scopurile tale se aliniază, în general, cu cele ale lui Dumnezeu, dar vrei să faci lucrurile așa cum vrei tu, în felul tău, atunci nu-L urmezi pe Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu include adesea așteptarea răbdătoare, iubirea față de ceilalți prin adaptarea la nevoile lor și colaborarea. În China există o fabulă despre doi bărbați beți care se întrec să vadă cine poate desena un șarpe mai repede. Unul dintre ei era pe cale să câștige, dar în timpul suplimentar i-a desenat brațe și picioare șarpelui, ceea ce l-a descalificat. O parte importantă a desenului, sau a slujirii, este să știi când să faci o pauză sau să te oprești. A-L sluji pe Dumnezeu nu înseamnă doar destinația, ci și călătoria.

Î: În 2 Ioan 9, rămânerea în învățătură îți dă pe Tatăl și pe Fiul, sau rămânerea demonstrează că deja îi ai pe Tatăl și pe Fiul?

R: 1 Ioan 2:23 arată că aceasta demonstrează că îi avem pe Tatăl și pe Fiul. Dacă rămânerea ar fi o condiție prealabilă pentru a-i avea pe Tatăl și pe Fiul, atunci niciun creștin nu i-ar avea pe Tatăl și pe Fiul până la moartea sa.

Î: În 2 Ioan 10, la ce se referă acest verset?

R: Există două puncte de vedere principale, complementare.

Ospitalitatea în casă: Punctul de vedere cel mai comun este că acești învățători falși nu ar trebui să fie primiți în casele noastre. Deși creștinii trebuie să fie ospitalieri în general, casele și ospitalitatea noastră nu trebuie să contribuie la răspândirea învățăturilor false.

Ospitalitatea bisericii: Deoarece bisericile se adunau în principal în case până la legalizarea creștinismului, aceasta se referă la două lucruri:

1. Mai exact, să nu primim în bisericile de casă pe învățătorii falși care călătoresc, și

2. Mai general, să nu le oferim adepților sectelor o platformă pentru a propovădui doctrine false.

   Desigur, nimic nu împiedică ca ambele puncte de vedere să fie adevărate.

Î: În 2 Ioan 10, ar trebui să primim vreodată necreștini în casele noastre?

R: Desigur, creștinii trebuie să practice ospitalitatea. Romani12:13 și 1 Timotei 5:10 ne spun să practicăm ospitalitatea fără a o limita doar la alți creștini. Cu toate acestea, 2 Ioan 9-11 spune că oamenii care „alergă înainte” fără a rămâne în învățătura lui Hristos nu trebuie primiți în case. Două puncte:

1. Cine sunt aceștia? Cei care se îndepărtează sunt cei care au auzit intelectual învățătura lui Hristos, dar nu au rămas în ea și acum predică altceva. Printre acești oameni se numără apostații de la creștinism și mulți adepți ai sectelor.

2. Ce trebuie să facem? Nu trebuie să-i primim în casele noastre și nici măcar să-i salutăm. Deși unele traduceri spun „casa ta” sau „locuința ta”, cuvântul „ta” nu se regăsește în greacă. Interdicția se aplică atât bisericilor de casă, cât și propriilor noastre locuințe. Acest lucru este în concordanță cu 1 Corinteni 5:11-13, care spune că nu trebuie să ne asociem cu nimeni care pretinde că este frate, dar duce o viață neevlavioasă.

   Vezi și întrebarea anterioară.

Î: În 2 Ioan 10, ar trebui să primim vreodată adepții sectelor în casele noastre?

R: Creștinii autentici au păreri diferite în această privință.

Nu: Mulți, inclusiv un fost creștin martor al lui Iehova pe nume William Schnell, spun că ascultarea de acest verset înseamnă să nu-i lăsăm niciodată să intre. A-i lăsa să intre implică dorința de a învăța de la ei. William Schnell a scris acest lucru în cartea „Cum să mărturisești unui martor al lui Iehova”.

Da, în anumite circumstanțe: Ideea versetului era să nu le dăm niciodată impresia că respectăm erezia lor care duce la pierzarea sufletului. În scopul de a le împărtăși Evanghelia, este în regulă atâta timp cât clarificăm că nu susținem și nu aprobăm punctele lor de vedere.

Î: În 2 Ioan 10, nu trebuie să-i lăsăm pe falșii învățători în casele noastre, sau trebuie să ne iubim dușmanii, așa cum spune Matei5:44 ?

R: Ambele. A da cuiva impresia că eroarea lor care duce la pierzarea sufletului este acceptabilă este unul dintre cele mai lipsite de iubire lucruri pe care le poți face pentru acea persoană. A iubi pe cineva nu înseamnă pur și simplu a acționa cu blândețe indiferent de circumstanțe, ci uneori include grija suficientă pentru a manifesta o iubire fermă.

Î: În 2 Ioan 11, cum pot oamenii să-i ajute pe eretici?

R: Oamenii pot oferi bani, adăpost și alte forme de ajutor material ereticilor. De exemplu, Consiliul Mondial al Bisericilor, de orientare liberală, oferea bani grupului de gherilă al lui Robert Mugabe din Rhodesia (azi Zimbabwe). Acei gherilieri persecutau misionarii bisericilor care erau membre ale Consiliului Mondial al Bisericilor.

   Oamenii pot, de asemenea, să-i aprobe pe eretici. De exemplu, vicepreședintele democrat Walter Mondale a scris: „Faptul că știu de implicarea profundă a congregației dumneavoastră în marile probleme sociale și constituționale ale țării noastre este o mare sursă de inspirație pentru mine”, într-o scrisoare de recomandare pentru reverendul Jim Jones (care a devenit ulterior trist faimos pentru tragedia de la Jonestown), făcută publică la 2 decembrie 1978.

Î: În 2 Ioan, cum putem ști dacă ceea ce avem astăzi este o păstrare fidelă a ceea ce a fost scris inițial?

R: Există cel puțin trei motive.

1. Dumnezeu a promis să-Și păstreze Cuvântul în Isaia 55:10-11; Isaia 59:21; Isaia 40:6-8; 1 Petru 1:24-25 și Matei 24:35.

2. Mărturia Bisericii primare. Iată scriitorii care au făcut referire la versetele din 2 Ioan.

Irineu (182-188 d.Hr.) citează 2 Ioan 10-11 ca fiind scris de Ioan, ucenicul Domnului, în lucrarea sa „Împotriva ereziilor”, cartea 1, capitolul 16.3, p. 342.

Irineu (182-188 d.Hr.) citează 2 Ioan 7-8a ca fiind scrisă de ucenicul Domnului în epistola sa. Irineu, *Împotriva ereziilor*, cartea 3, cap. 16.8, p. 443. El inversează ordinea a două propoziții, dar, în afară de aceasta, formularea este exactă, iar această formulare se găsește numai în 2 Ioan 7-8a.

(contestat) Origen (225-254 d.Hr.): „Ce să spunem despre cel care s-a sprijinit pe pieptul lui Isus, și anume Ioan, care a lăsat o singură Evanghelie, deși mărturisea că ar fi putut scrie atât de multe încât lumea nu le-ar fi putut cuprinde? Dar el a scris și Apocalipsa, primind porunca să tacă și să nu scrie glasurile celor șapte tunete. Dar a lăsat și o epistolă de foarte puține rânduri. Să presupunem că ar mai fi și o a doua și o a treia, întrucât nu toți le consideră autentice; dar cele două împreună nu ajung la o sută de rânduri.” Comentariu la Ioan, cartea 5, nr. 3, p. 346-347

Canonul Muratorian (170-210 d.Hr.), ANF, vol. 5, p. 603, menționează cele două epistole ale lui Ioan.

Dionisie din Alexandria (246-265 d.Hr.) analizează pe larg chestiuni legate de 2 și 3 Ioan, precum și problema dacă Apocalipsa a fost scrisă sau nu de același Ioan care a scris Evanghelia și 1 Ioan. Fragmentul 1, capitolele 4-5 din „Istoria bisericească” a lui Eusebiu (319-339/340 d.Hr.), cartea 7, capitolul 25, paginile 309-310.

După Niceea

Eusebiu din Cezareea (319-339/340 d.Hr.) discută pe larg opiniile lui Dionisie din Alexandria cu privire la chestiuni legate de 2 și 3 Ioan, precum și la întrebarea dacă Apocalipsa a fost scrisă de același Ioan care a scris Evanghelia și 1 Ioan. „Istoria ecleziastică” a lui Eusebiu, cartea 7, capitolul 25, paginile 309-310.

Atanasie (367 d.Hr.) nu face referire la niciun verset specific din 1, 2 și 3 Ioan, dar enumeră cărțile Noului Testament în „Scrisoarea de sărbătoare” nr. 39, p. 552

Hilariu de Poitiers (355-367/368 d.Hr.)

„Synopsis Scripturae Sacrae” (350-370 d.Hr. sau secolul al V-lea) menționează cele trei cărți ale lui Ioan ca făcând parte din Noul Testament. Ea citează 2 Ioan 1a.

Chiril al Ierusalimului (c. 349-386 d.Hr.) (implicit) menționează cele șapte epistole ale lui Iacov, Petru, Ioan și Iuda. „Prelegeri catehetice”, Prelegerea 4, cap. 36, p. 27-28

Didim cel Orb (398 d.Hr.) face referire la 2 Ioan 9

Schismaticul Lucifer din Cagliari, Sardinia (361–c. 399 d.Hr.) face referire la 2 Ioan 8

Ieronim (373-420 d.Hr.) citează întreaga 2 Ioan 1 ca fiind scrisă de Ioan. Scrisorile lui Ieronim, Scrisoarea 146, cap. 1, p. 288

Augustin din Hippo (388-430 d.Hr.) face referire la 2 Ioan 3

Ioan din Damasc (706-749 d.Hr.) „...șapte epistole catolice, și anume una a lui Iacov, două ale lui Petru, trei ale lui Ioan, una a lui Iuda...” Expunerea credinței ortodoxe, cartea 4, cap. 17, p. 90

Dovezi privind ereticii și cărțile apocrife

Niciuna

3. Cele mai vechi manuscrise pe care le avem din 2 Ioan arată că există mici variații manuscrise, dar fără erori semnificative din punct de vedere teologic.

p. 74 (= Bodmer 17) Faptele Apostolilor 1:2-5, 7-11, 13-15, 18-19, 22-25; 2:2-4; 2:6-3:26; 4:2-6, 8-27; 4:29-27:25; 27:27-28:31; Iacov 1:1-6,8-19,21-23,25,27; 2:1-3,5-15,18-22,25-26; 3:1,5-6,10-12,14,17-18; 4:8,11-14; 5:1-3,7-9,12-14,19-20; 1 Petru 1:1-2,7-8,13,19-20,25; 2:6-7,11-12,18,24; 3:4-5; 2 Petru 2:21; 3:4,11,16; 1 Ioan 1:1,6; 2:1-2,7,13-14,18-19,25-26; 3:1-2,8,14,19-20; 4:1, 6-7, 12, 16-17; 5:3-4, 9-10, 17; 2 Ioan 1, 6-7, 13; 3 Ioan 6, 12; Iuda 3, 7, 12, 18, 24 (sec. al VII-lea)

Secolul al VII-lea – 1968 – Textul Noului Testament conține Iacov 2:4 și 1 Petru 1:12

Secolul al VII-lea – 1975 – Aland et al., ediția a treia

Secolul al VI-lea – 1998 – Aland et al., a patra ediție revizuită

Uncialul 0232, cca. 300 d.Hr., conform lucrării „The Complete Text of the Earliest New Testament Manuscripts” (Aland îl datează în secolul al V-lea sau al VI-lea) 2 Ioan 1-9

Vaticanus [B] (325-350 d.Hr.), Sinaiticus [Si] (340-350 d.Hr.) și Alexandrinus [A] (c. 450 d.Hr.) conțin întreaga epistolă 2 Ioan.

Coptă bohairică [Boh] secolele al III-lea/al IV-lea

Coptă sahidică [Sah] secolele III/IV

Armenă [Arm] din secolul al V-lea

Georgiană [Geo] din secolul al V-lea

Etiopică [Eth] din cca. 500 d.Hr.

Pentru mai multe informații despre manuscrisele timpurii ale Epistolei a II-a a lui Ioan, consultați www.BibleQuery.org/2 John Manuscripts.html.